ICCJ. Decizia nr. 6818/2008. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 660 din 28 mai 2004 a respins contestația formulată de contestatorul E.G., în contradictoriu cu primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții I.F., N.M., N.B., G.T.N., G.A., D.L., D.E., C.O., C.V., C.P., S.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul E.G. nu a făcut dovada calității de moștenitor al autorului G.G. și nici dovada de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 419 din 27 septembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantul E.G. împotriva sentinței civile nr. 660 din 28 mai 2004 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara și intervenienții I.G., I.F., N.M., H.B., G.T., G.A., D.L., D.E., C.O., C.V., C.P., Ș.V., S.I., pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî, astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a greșit când a statuat faptul că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în litigiu, de vreme ce prin declarațiile din 20 mai 2007 și autentificările de semnătură din 21 mai 2007, cu nr. 1266 și 1267/2007, ca și prin certificatul de moștenitor nr. 1202 din 20 mai 2007, reclamantul E.G. face dovada calității de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001, precum și dovada calității sale de proprietar al imobilului în litigiu.
împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara, precum și intervenienții: C.O., C.V., C.P., D.E., D.L., I.F., I.G., N.M., S.I., Ș.V.
Primarul Municipiului Timișoara critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel a apreciat greșit că instanța nu a soluționat cauza în fond, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că instanța de fond a judecat în fond cauza.
- Susținerea instanței de apel în sensul că instanța de fond a judecat cauza pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001, la restituirea imobilului în litigiu, este greșită.
Intervenienții C.O., C.V., C.P., D.E., D.L., I.F., I.G., N.M., S.I., Ș.V. critică decizia atacată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel în mod greșit a statuat că prima instanță a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului și că ar fi soluționat cauza pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
- Susținerea instanței de apel în sensul că prima instanță a judecat cauza pe excepția lipsei calității de persoană îndreptățită este greșită de vreme ce o astfel de excepție nu există.
- Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.
Cum recursurile formulate de Primarul Municipiului Timișoara și de intervenienți sunt asemănătoare, ele vor fi analizare împreună.
Potrivit art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
în speță, instanța de apel în mod judicios a statuat că prima instanță, Tribunalul Dolj, a judecat cauza fără să intre în fondul ei, pentru următoarele considerente:
Reținerea instanței de fond în sensul că reclamantul E.G. nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în litigiu conform Legii nr. 10/2001, în condițiile în care există probe în sensul că reclamantul și-a dovedit calitatea respectivă, echivalează cu nepronunțarea pe fond a cauzei.
De asemenea, deși reclamantul și-a dovedit calitatea sa de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, totuși instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul nu și-a dovedit nici această calitate.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1), teza I C. proc. civ. și în consecință au fost respinse recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6901/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6794/2008. Civil → |
|---|
