ICCJ. Decizia nr. 6848/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 6848
Dosar nr. 13288/3/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele .
Prin dispoziţia nr. 4853 din 27 decembrie 2005, Primarul Municipiului Bucureşti, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren în suprafaţă de 591 mp, situat în Bucureşti, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de C.R.M., cu motivarea că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare iar construcţia a fost demolată.
Prin aceeaşi dispoziţie, notificatorului i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, atât pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, cât şi pentru construcţia demolată ulterior preluării.
La 11 aprilie 2006, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să oblige pârâtul de a-i face o ofertă de restituire prin echivalent, sub forma compensării, cu un alt teren, comparabil ca valoare cu suprafaţa ce nu poate fi restituită în natură.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 751 din 18 mai 2007, a respins ca neîntemeiată contestaţia, reţinând în esenţă că măsura adoptată prin dispoziţia atacată, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, este corectă, instanţa neputând da curs solicitării de a compensa terenul notificat, imposibil de restituit în natură, cu suprafaţa situată în Bucureşti, solicitată de cel în cauză, întrucât şi acest imobil a fost trecut abuziv în proprietatea statului şi poate face, la rândul său, obiect al Legii nr. 10/2001.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 678 din 23 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul contestatorului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, contestatorul C.R.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. critică hotărârea dată în apel pe considerentul că, în mod greşit s-a reţinut că terenul solicitat în compensare, situat în str. O., ar fi făcut obiect al notificării formulată de o altă persoană, M.R., în condiţiile în care terenul solicitat de către această persoană îndreptăţită se află la o cu totul altă adresă, instanţa aflându-se în eroare.
Recursul se priveşte nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta, fie în compensarea cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Nu este stabilită însă o „ierarhie" a măsurilor reparatorii prin echivalent iar pe de altă parte, în nici una din dispoziţiile legii nu se regăseşte obligaţia entităţii investite cu soluţionarea notificării de a acorda, în mod automat, în situaţia particulară a imposibilităţii restituirii în natură a suprafeţei solicitate, un alt teren în compensare, această modalitate de soluţionare a notificării fiind lăsată, în mod firesc, la aprecierea unităţii deţinătoare, singura care poate face o evaluare corectă asupra posibilităţii concrete de acordare a acestei măsuri reparatorii.
Or, în speţă, pe parcursul soluţionării litigiului, nu s-a făcut dovada certă că Primăria Municipiului Bucureşti ar deţine suprafeţe libere, care să poată fi acordate în compensare, în legătură cu terenul situat în Bucureşti str. O., existând indicii că ar fi fost solicitat, pe calea notificării, de către o altă persoană.
Soluţia instanţelor apare cu atât mai judicioasă cu cât, din probele administrate rezultă că imobilul solicitat în compensare a fost preluat abuziv de stat, în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 situaţie în care, fiind supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, poate face la rândul său obiect al restituirii în natură de către foştii proprietari sau moştenitorii acestora.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.R.M. împotriva deciziei civile nr. 678 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6859/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6855/2008. Civil → |
|---|
