ICCJ. Decizia nr. 6855/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6855
Dosar nr. 2204/3/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele .
Prin dispoziţia nr. 4440 din 18 iulie 2005, Primarul General al Municipiului Bucureşti a respins cererea formulată, în baza Legii nr. 10/2001 de S.I. şi S.A., vizând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 260 mp, situat în Bucureşti, şi a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului, suma de 579.500.000 lei, contravaloarea a 20.748 dolari SUA, în limita căreia urmează a fi stabilite măsurile reparatorii.
La 21 februarie 2007, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar General, să oblige pârâtul de a le restitui în natură terenul în legătură cu care au formulat notificarea.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1342 din 24 octombrie 2007, a respins contestaţia reţinând în esenţă că, pe de o parte, din conţinutul notificării formulată de petenţi la 8 noiembrie 2001, rezultă că aceştia au menţionat expres că, în cazul când restituirea în natură a terenului nu este posibilă, solicită despăgubiri în sumă de 15.000 dolari SUA (prin dispoziţia emisă stabilindu-se că valoarea terenului în limita căreia aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii este de 20.748 dolari SUA) iar pe de altă parte, din probele administrate rezultă cu certitudine că terenul solicitat este afectat de elemente de sistematizare, respectiv spaţiu verde aferent unui bloc de locuinţe şi teren de joacă, fapt ce impune incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 277 din 11 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul contestatorilor.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, contestatorii S.I. şi S.A. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţin în esenţă că soluţia nerestituirii în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării este greşită, întrucât imobilul este liber de construcţii şi reţele edilitare, fiind ocupat doar parţial de un spaţiu de joacă pentru copii.
Greşită de asemenea, se mai arată, este şi trimiterea pe care instanţa de apel o face la dispoziţiile OUG nr. 114/2007, care nu interzic restituirile terenurilor preluate abuziv, chiar dacă ele au afectaţiunea de spaţii verzi, ci doar schimbarea destinaţiei acestora, aspect total diferit.
Recursul se priveşte ca nefondat urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică.
În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, inclusiv amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, spaţiile de joacă pentru copii, parcurile şi grădinile publice, pieţele pietonale etc.
În cazul când se constată astfel de situaţii, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoile comunităţii.
În acest sens sunt şi dispoziţiile OUG nr. 114/2007, pentru modificarea OUG nr. 195/2005, privind protecţia mediului, la care în mod corect instanţa de control judiciar a făcut trimitere, cât şi dispoziţiile Legii nr. 24 din 15 ianuarie 2007 „privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane", care consacră apartenenţa la domeniul public şi instituie măsuri de protecţie pentru toate spaţiile verzi create în baza unor documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
În speţă, din actele cauzei rezultă că imobilul ce a făcut obiectul notificării este afectat unor amenajări de utilitate publică, respectiv spaţiul verde aferent blocului nr. 1 şi teren de joacă pentru copii, expertiza tehnică invocată de recurenţi, învederând chiar posibilitatea existenţei unor reţele subterane, detectabile doar cu aparatură tehnică de specialitate (a se vedea f. 16 şi 91 – dos. 2204/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă).
Ca atare, în mod corect au apreciat instanţele asupra oportunităţii acordării măsurilor reparatorii în echivalent.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii S.I. şi S.A. împotriva deciziei nr. 277/A din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6848/2008. Civil - | ICCJ. Decizia nr. 6843/2008. Civil → |
|---|
