ICCJ. Decizia nr. 6947/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 10 iulie 2007 reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Carastelec, anularea dispoziției nr. 506 din 6 iunie 2007, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele, terenuri și construcții, naționalizate în mod abuziv, precum și obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilele în litigiu au aparținut bunicii sale, A.C., născută S. și mamei sale, B.A. și au fost naționalizate în perioada 1948-1949 și trecute în mod abuziv în proprietatea statului.
Prin sentința civilă nr. 2306 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 3240 mp solicitat de reclamant nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 deoarece a făcut obiectul Legii nr. 1/2000, fiind inclus în suprafață de 18,18 ha teren, pentru care s-a propus reconstituirea în natură prin Hotărârea nr. 890/2005, reclamantul fiind înscris în anexa 39, validată prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă în temeiul art. 6 din Legea nr. 1/2000.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, pe care o consideră nelegală și netemeinică, susținând că terenul în litigiu a fost expropriat și construcțiile aflate pe el demolate, astfel că devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) și alin. (5)-(7) din Legea nr. 10/2001, că el nu și-a dat acordul la măsura compensării prevăzute de art. 25-26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și că solicită acordarea de măsuri reparatorii și pentru casa în suprafață de 190 mp menționată în notificarea nr. 241/E din 6 decembrie 2001, omisă prin dispoziție.
Prin decizia civilă nr. 84/A din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală față de incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, situația juridică a terenului fiind rezolvată prin prisma reglementărilor Legii fondului funciar.
Astfel, terenul în suprafață de 3240 mp înscris în C.F. 1597 nr. top 141 a făcut obiectul Legii nr. 1/2000, fiind inclus în suprafață de 18,18 ha teren agricol validat în anexa 39 poz.1, conform Hotărârii nr. 57 din 2 februarie 2007 a Comisiei județene Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a mai reținut că prin art. 2 al dispoziției atacate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanțele au reținut în mod eronat că terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar și intră sub incidența art.8 din Legea nr. 10/2001, deoarece acesta a fost expropriat iar construcțiile aflate pe el demolate, astfel că devin aplicabile prevederile art. 11 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se arată în continuare în dezvoltarea motivelor de recurs, teza potrivit căreia terenul în litigiu ar fi inclus în anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000 și înscris în anexa 3 în baza Legii nr. 247/2005 nu poate fi primită întrucât orice formă de compensare se poate face doar în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că se impune identificarea terenului ce poate fi restituit în natură, pentru diferența de teren urmând a primi măsuri reparatorii prin echivalent.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Contrar susținerilor recurentului, instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au reținut corect situația de fapt și regimul juridic al bunurilor solicitate.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 5 din 10 decembrie 1997 reclamantul în cauză a solicitat, în baza Legii nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri ce au aparținut antecesorilor săi în suprafață totală de 18,50 ha teren nerestituit.
Prin cererea înregistrată sub nr. 235 din 1 martie 2000 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceleași terenuri, în baza Legii nr. 1/2000.
între aceste terenuri se regăsește și cel ce formează obiectul litigiului de față, respectiv cel în suprafață de 3240 mp, înscris în C.F. nr. 1597 Carastelec nr. top 141.
Prin hotărârea nr. 2 din 7 aprilie 1998 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantul a primit despăgubiri bănești pentru imobilul situat în intravilanul comunei Carastelec, compus din terenul de 3240 mp și casă de locuit cu anexe, înscris în C.F. nr. 1597 nr. top 140.
Pentru diferența de 18,18 ha teren agricol, în care este inclus și terenul în litigiu, reclamantul i s-a făcut ofertă de restituire în natură, validat pe anexa 39 despăgubiri, poziția 1, în parcela Orjan (fila 95 - dosar fond).
Reclamantul a acceptat această ofertă, prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar la data de 8 noiembrie 2006 (fila 96 - dosar fond).
Urmare acceptării ofertei, reclamantul a fost înscris pe anexa 3 la Legea nr. 247/2005, care a fost validată prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă de Comisia județeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Față de cele expuse, rezultă fără echivoc că situația imobilului în litigiu a fost rezolvată în baza Legii nr. 1/2000, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de legile fondului funciar, ceea ce exclude incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, după cum se arată expres prin art. 8 din acest act normativ.
Aceste considerente au fost reținute și prin decizia pronunțată în apel, astfel că recursul declarat împotriva acesteia a fost respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7213/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7065/2008. Civil → |
|---|
