ICCJ. Decizia nr. 7037/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 7037
Dosar nr. 45973/3/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 18 decembrie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea de la liberă circulaţie al acestuia în Finlanda pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Finlanda la 26 noiembrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară şi ratificat prin Legea nr. 60/2001, astfel cum rezultă din declaraţia olografă a pârâtului dată la 26 noiembrie 2007.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 121 din 22 ianuarie 2008, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie al cetăţenilor români în statele membre ale UE poate fi dispusă după data de 1 ianuarie 2007, doar din raţiuni de ordine publică, securitate naţională ori sănătate publică, conform art. 25 din OUG nr. 102/2005, în speţă, nedovedindu-se o asemenea situaţie, întrucât pârâtul a fost returnat pentru şedere ilegală.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte criticând-o ca nelegală pentru încălcarea art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 266 A din 14 aprilie 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat, reţinând, în esenţă, că simpla şedere a pârâtului pe teritoriul Finlandei şi returnarea acestuia nu exprimă un grad de pericol social real al acestuia pentru ordinea şi securitatea statului respectiv şi nu poate fi circumscrisă excepţiilor care ar conduce la admiterea acţiunii, cu atât mai mult cu cât Directiva 2004/38/CE precede că nici condamnările penale anterioare nu ar putea justifica în sine restrângerea libertăţii de circulaţie.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, criticând-o ca nelegală pentru greşita aplicare şi interpretare a art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pentru încălcarea dispoziţiilor din Decizia nr. 855 din 28 noiembrie 2006 a Curţii Constituţionale.
La prima zi de înfăţişare, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia netimbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va reţine că, deşi recurenta a fost citată la termenul din 14 noiembrie 2008 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a actului procedural (fila 13 dosar recurs), aceasta nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia achitării anticipate a taxelor menţionate.
În cauză, urmează ca în temeiul art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, să se anuleze recursul declarat de reclamantă ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 266 A din 14 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7040/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7039/2008. Civil → |
|---|
