ICCJ. Decizia nr. 747/2008. Civil .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ .
Decizia nr. 747.
Dosar nr. 4529/44/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă .
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 748/C din 22 martie 2006 reclamantul J.G. a contestat dispoziţia nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Galaţi prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Galaţi.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul nu a respectat dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, iar compensarea cu alte bunuri mobile sau imobile trebuie să prevaleze în faţa oricăror alte modalităţi de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1494 din 28 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi contestaţia a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în raport de prevederile art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, acordarea unui alt imobil în compensare trebuie să reprezinte rezultatul voinţei unităţii investite cu soluţionarea notificării, în măsura în care deţine în patrimoniu imobile disponibile, cu respectarea drepturilor conferite instituţiilor locale de a dispune de bunurile ce aparţin domeniului public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei menţionate, susţinând că este posibilă acordarea unor terenuri în compensare şi că pârâta avea obligaţia de a afişa lunar lista bunurilor sau serviciilor oferite cu titlu de măsuri reparatorii.
Prin Decizia civilă nr. 24/A din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost admis apelul, s-a schimbat sentinţa atacată, şi, în rejudecare, s-a admis acţiunea, s-a desfiinţat dispoziţia nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 750 mp teren, situat în Galaţi.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, la solicitarea instanţei, Primăria municipiului Galaţi a transmis cu adresa nr. 10304 din 7 februarie 2007 lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, iar ulterior, la 2 aprilie 2007, aceasta a comunicat că terenul de la poziţia 10, str. C. nr. 87 poate fi atribuit reclamantului spre compensare.
În raport de această situaţie de fapt, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care măsura compensării este acceptată ori chiar solicitată de persoana îndreptăţită şi este posibilă, persoana deţinătoare sau entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată să acorde celui îndreptăţit bunul ori serviciul în compensare.
Municipiul Galaţi, prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând nelegalitatea acesteia în raport de dispoziţiile art. 299-314 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că potrivit art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, compensarea cu alte imobile este posibilă cu respectarea drepturilor instituţiilor locale de a dispune de bunurile ce aparţin domeniului public sau privat al acestora şi trebuie să reprezinte rezultatul voinţei entităţii investite în măsura în care deţine în patrimoniu imobile disponibile acordării prin compensare.
Referitor la terenul în litigiu, recurentul arată că prin Decizia civilă nr. 227/A din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost obligat să restituie suprafaţa de 678,72 mp din terenul situat în str. C. nr. 85 numitului Z.C., iar prin sentinţa civilă nr. 1604 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Galaţi a fost obligat la restituirea şi a suprafeţei de 56,28 mp din terenul situat la aceeaşi adresă, tot numitului Z.C., astfel că Decizia recurată nu poate fi pusă în aplicare, în final solicitându-se a se restitui reclamantului un alt teren ce se află înscris pe lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.
Recursul declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor ce succed.
În conformitate cu prevederile actualului art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este condiţionată de existenţa unui acord de voinţă al unităţii notificate şi notificatorului, precum şi de existenţa în patrimoniul entităţii respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
În cauza de faţă, instanţa de apel a reţinut că aceste cerinţe sunt îndeplinite, întrucât terenul situat în str. C. nr. 85 este inclus pe lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.
Această situaţie este însă infirmată de recurent, în sensul menţiunilor indicate în motivele de recurs, cum că pentru acelaşi teren sunt pronunţate hotărâri judecătoreşti prin care respectivul imobil este atribuit unei alte persoane.
Pe de altă parte, este de observat că deşi s-a dispus efectuarea unei expertize topometrice având ca obiectiv identificarea terenului din str. C. nr. 85 în suprafaţă de 750 mp ce urmează a fi atribuit în compensare reclamantului (fila 63 apel), această expertiză nu s-a efectuat, expertul indicând ca motiv lipsa părţilor.
Acelaşi expert precizează, fila 79 apel, că la adresa indicată a constatat existenţa unei locuinţe, cu teren aferent, astfel că este necesar acordul respectivului proprietar pentru accesul pe teren.
Din considerentele expuse rezultă că în cauză nu s-a făcut o identificare a terenului ce ar putea fi atribuit în compensare reclamantului, proba cu expertiza fiind absolut necesară în sensul celor menţionate.
Cu atât mai mult este necesară administrarea acestei probe, în condiţiile în care pentru anumite suprafeţe de teren situate la aceeaşi adresă s-a recunoscut dreptul de proprietate în favoarea altei persoane, cum se susţine prin motivele de recurs.
În contextul celor menţionate şi având în vedere prevederile art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat în cauză, a casa Decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, care va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 24 A din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7484/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7480/2008. Civil → |
|---|
