ICCJ. Decizia nr. 7480/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7480
Dosar nr. 3562/117/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 667 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanţii N.A. şi N.E.P. pentru anularea dispoziţiei nr. 6498 din 28 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiind foştii proprietari ai apartamentului obiect al litigiului, preluat de stat abuziv în temeiul Decretului nr. 223/1974, însă acţiunea lor pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între stat şi foştii chiriaşi a fost respinsă în mod irevocabil, astfel că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, iar, prin dispoziţia contestată, în favoarea reclamanţilor au fost stabilite despăgubiri în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului lor, reclamanţii au susţinut, că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, înstrăinarea acestuia a fost făcută de un neproprietar, astfel că restituirea în natură este posibilă, indiferent în posesia cui se află bunul în prezent.
Respingerea cererii de restituire în natură echivalează cu o nouă expropriere.
Prin dispoziţia contestată, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Au mai arătat reclamanţii că dispoziţia este incompletă întrucât nu cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de piaţă, deşi din adresa nr. 2150/2/303/2007 a Primăriei municipiului Cluj-Napoca, rezultă că valoarea imobilului este de 199.066 Euro.
Or, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui înscris.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 58/A/2008 din 20 februarie 2008, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 667 din 16 octombrie 2007, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte plângere formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 6498 din 28 iunie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă:
A stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Municipiului Cluj-Napoca, constând în despăgubiri băneşti în sumă de 199.066 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.360 lei în apel şi 1.818,23 lei în primă instanţă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului, însă, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în condiţiile în care imobilul nu mai este în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare fiind respinsă în mod irevocabil. Primarul nu mai poate dispune de acest bun în sensul de a-l restitui în natură.
A mai reţinut curtea de apel că este însă întemeiată cererea subsidiară a reclamantelor referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirilor şi a naturii acestora.
În considerentele deciziei, curtea a făcut referire la procedura prevăzută de art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, la reglementarea cuprinsă în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată şi la dispoziţiile art. 19-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,ajungând la concluzia că legea naţională obligă persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv la parcurgerea unei proceduri în două etape administrative succesive, ceea ce duce la prelungirea excesivă a procedurii.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Fondul „Proprietatea" nu este unul funcţional, chiar în condiţiile adoptării OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, de unde rezultă că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, statul nu oferă o despăgubire echitabilă.
În fapt, curtea a reţinut că aceasta echivalează cu o lipsă prelungită şi totală a oricărei indemnizaţii, reprezentând o încălcare a dreptului la un bun prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 (ex. Breţcanu contra României, hotărârea din 20 decembrie 2007, paragrafele 28 – 30, Tudor contra României, hotărârea din 17 ianuarie 2008, paragrafele 29, 31, 33).
În plus, dreptul intern nu prevede un remediu pentru durata excesivă a procedurilor (a revedea Suciu Werle contra României, hotărârea din 13 decembrie 2007, paragrafele 20, 26 şi 27).
A mai reţinut instanţa de apel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o decizie în interesul legii, respectiv Decizia LII (52) din 4 iunie 2007, prin care s-a stabilit că „prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005".
Cu alte cuvinte, pentru dispoziţiile emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cum este şi cea obiect al prezentului litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 şi urm.
Conform art. 329 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., această decizie devine obligatorie pentru instanţă de la data publicării în Monitorul Oficial.
Câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 78 din Constituţia României, legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial (dacă în cuprinsul lor nu se prevede o dată anterioară) deciziile date în interpretarea legii (având forţa juridică a unei legi de interpretare) îşi produc efectul obligatoriu abia la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Până la data pronunţării prezentei decizii, Decizia LII din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Conform jurisprudenţei sale, curtea aplică deciziile date în interesul legii chiar anterior publicării, având în vedere scopul lor de uniformizare a jurisprudenţei.
Cu toate acestea, curtea de apel a reţinut, în raport de jurisprudenţa CEDO, ulterioară pronunţării deciziei în recurs în interesul legii, în condiţiile nepublicării hotărârii pentru a putea cunoaşte considerentele şi a se compara cu cele din deciziile CEDO, că în speţa de faţă este aplicabilă jurisprudenţa ei anterioară şi constantă în această materie (a se vedea Decizia civilă nr. 180 din 24 mai 2007, dosar nr. 29430/1/2005).
Întrucât Fondul „Proprietatea" nu funcţionează de o măsură susceptibilă să asigure o indemnizaţie efectivă, incompatibilă cu respectarea dreptului la bunuri garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1 şi în condiţiile existenţei unei neconcordanţe între dreptul intern şi pactele privind drepturile şi libertăţile fundamentate, au prioritate reglementările internaţionale, curtea de apel a înlăturat legislaţia internă ce nu acordă o despăgubire efectivă şi aplicând art. 1 din Protocolul 1, a apreciat că singura măsură reparatorie este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, aşa cum rezultă din Capitolul VII „Despre efectele obligaţiilor" din Titlul III „Dispoziţii, contracte şi convenţii" al Cărţii a III – a „Despre diferitele moduri în care dobândeşte proprietatea", a Codului civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, a susţinut că în speţă, sunt aplicabile prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor propuse prin dispoziţia nr. 6498 din 28 iunie 2007.
În această situaţie, Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor după procedura prevăzută în Legea nr. 10/2001 modificată prevalează la acordarea unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională.
Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Examinând Decizia atacată în raport de motivul întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca este întemeiat pentru considerentele ce succed.
Articolul 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi se transmit Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despăgubiri, însoţite de Decizia sau dispoziţia conţinând propunerea motivată de acordare de despăgubiri şi de documentaţia aferentă.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. (6) şi (7) al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau de societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală căci, pe baza raportului evaluatorului, care va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În speţă, prima instanţă a fost învestită, la 6 august 2007 de către reclamanţii N.A. şi N.E.P. cu o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 6498 din 28 iunie 2007 emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest sens fiind şi Decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Nu se poate reţine că există o încălcare a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nicio încălcare a dreptului de acces la o instanţă în sensul art. 6 din Convenţie.
Pe de altă parte, fondul „Proprietatea" este funcţionabil şi capabil să asigure o indemnizaţie efectivă.
Se constată totodată că, pentru a dispune în sensul reţinut prin considerentele deciziei, instanţa de apel face trimitere la dispoziţiile de drept comun cuprinse în Codul civil, deşi instanţa de fond a fost investită cu o acţiune fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Discuţia s-ar putea face, în contextul reţinut prin Decizia instanţei de apel, în cazul în care după epuizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, s-ar pune problema bunului garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest caz, litigiul s-ar soluţiona nu în contradictoriu cu recurentul, ca emitent al dispoziţiei contestate, ci cu Statul Român ca titular al obligaţiei generale pozitive, conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene.
Faţă de cele expuse, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 58 A din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familii.
Va casa Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 667 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 58/A din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 667 din 16 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2008. Civil . | ICCJ. Decizia nr. 7465/2008. Civil - → |
|---|
