ICCJ. Decizia nr. 7631/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7631
Dosar nr. 4105/90/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2002, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S.O. SA Craiova, anularea deciziei nr. 36 din 8 iulie 2002 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii terenului în suprafaţă de 7500 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că terenul pentru care a solicitat măsuri reparatorii, a constituit proprietatea antecesorului său, V.P., fiind preluat abuziv de stat şi deţinut în prezent de pârâtă.
La 9 decembrie 2002, au formulat cereri de intervenţie în cauză D.A., N.M. şi P.P.M. care au susţinut că sunt moştenitorii aceluiaşi autor şi care a fost deposedat de imobilul solicitat prin cererea introductivă de instanţe, în suprafaţă de 11.100 mp.
Intervenienţii au arătat că pârâta SC S. Râmnicu Vâlcea deţine o suprafaţă de 7.723,32 mp, astfel cum s-a constatat şi prin sentinţa civilă nr. 2120/1999 a Judecătoriei Drăgăşani.
Intervenienţii au mai învederat că au solicitat restituirea terenului menţionat şi în procedura Legii nr. 18/1991, însă nu au fost de acord cu măsurile reparatorii atribuite în temeiul acestei legi şi care au constat într-un teren echivalent situat pe un alt amplasament aflat la o mare depărtare de oraş.
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 10 martie 2003, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, ca şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză.
S-a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intervenienţilor, în procedura Legii nr. 18/1991, intervenienta N.N. fiind pusă în posesie pe terenul reconstituit, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul solicitat în prezenta procedură, nu poate face obiectul acestui act normativ.
S-a conchis a fi irelevantă împrejurarea că titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, a fost anulat prin hotărârea nr. 6708 din 5 septembrie 2002 a Comisiei Judeţene Vâlcea.
Apelurile declarate de reclamant şi intervenienţi au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 92/A din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, care de asemenea a reţinut că beneficiind de măsuri reparatorii în temeiul legii fondului funciar, apelanţii nu mai sunt îndreptăţiţi să solicite măsuri reparatorii şi în procedura Legii nr. 10/2001.
Recursul declarat de reclamantul V.A. împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 8670 din 2 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.
S-a reţinut că relativ la terenul solicitat cu referire la care s-a reţinut incidenţa dispoziţiei de excepţie prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi invocată de instanţe ca temei al respingerii pretenţiilor reclamantului, nu au fost administrate probatoriile necesare în vederea determinării cu certitudine a amplasamentului, întinderii şi situaţiei sale juridice actuale, inclusiv efectuarea de verificări privind incidenţa şi a altor acte normative de reparaţii cu privire la acesta şi dacă cei îndreptăţiţi au beneficiat, în concret, de măsurile reparatorii prevăzute de aceste acte normative.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 575 din 15 iunie 2007, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins ca neîntemeiate cererile formulate în cauză.
S-a reţinut că pe amplasamentul indicat de reclamant şi situat în localitatea Drăgăşani, există un singur teren care a aparţinut autorului reclamanţilor şi intervenienţilor, în suprafaţă de 4.888,24 mp, aflat în intravilanul localităţii.
Potrivit înscrisului de la fila 61 dosar (decret nr. 285 din 10 iunie 1957) terenul menţionat a făcut obiectul unui schimb încheiat cu Centrul Regional de Recepţionare Piteşti, cu referire la care nu se face dovada că ar fi fost desfiinţat.
S-a reţinut astfel că în cauză nu a operat o preluare abuzivă a bunului solicitat de la autorul său, sens în care s-a dispus respingere contestaţiei ca neîntemeiată.
Cererea de intervenţie a fost respinsă întrucât intervenienţii nu au parcurs procedura prevăzută la capitolul III al Legii nr. 20/2001.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 50 A din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, care suplimentar considerentelor primei instanţe a reţinut, în raport de constatările expertizei efectuate în apel, că terenul solicitat nu se află în patrimoniul unităţii deţinătoare, fiind restituit în temeiul Legii nr. 10/2001, altor persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a învederat ca greşite considerentele instanţelor care au reţinut că terenul pretins în cauză ar fi constituit obiectul actului de schimb invocat, în realitate, terenul ce a aparţinut autorului său fiind cel înscris în actele de vânzare-cumpărare prin care a fost dobândit de acesta şi care, în prezent se găseşte în patrimoniul SC S.O. SA, identificat ca fiind în suprafaţă de 4.888,24 mp şi preluat în mod abuziv de stat.
Criticile au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 315 C. proc. civ. „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Limitele rejudecării impuse de prevederile legale enunţate determină şi obligaţia instanţei de trimitere de a cerceta faptele indicate în Decizia de casare şi administrarea tuturor probelor necesare în acest scop, urmând să dea soluţia numai în raport de cercetarea aprofundată a tuturor circumstanţelor de fapt ale cauzei.
Or, în speţă, prin Decizia de casare s-a dispus în sensul identificării terenului, obiect al notificării reclamantului şi a situaţiei sale juridice actuale, teren deţinut de pârâta SC S.O. SA şi cu privire la care aceasta a arătat că este proprietatea sa, constituind teren aferent construcţiilor aflate pe acesta, teren ce i-a fost atribuit prin certificatul seria M. Of. nr. 2517 din 7 iunie 2000.
Prin urmare, obiectul cercetării judecătoreşti l-a constituit exclusiv terenul deţinut de pârâtă şi nu un alt teren, situat la aceeaşi adresă, dar pe care autorul reclamantului l-a stăpânit cu titlu de schimb şi care a şi fost restituit moştenitorilor proprietarului anterior.
Relevantă în acest sens este alăturat actelor dosarului şi schiţa aflată la fila 233 dos. din care rezultă indubitabil că terenul solicitat în prezenta procedură, în suprafaţa de 4.888,24 mp este deţinut de pârâta societate comercială, fiind distinct de terenul ce a făcut obiectul schimbului de terenuri invocat.
Ca urmare, reţinând nerespectarea îndrumărilor instanţei de casare şi nepronunţarea asupra fondului pretenţiilor deduse în justiţie, în temeiul art. 312, art. 315 C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa casării deciziei instanţei de apel şi verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de legea specială de reparaţie privind acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul solicitat, în conformitate cu dispoziţiile deciziei de casare pronunţate în primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul V.A. împotriva deciziei nr. 50/A din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7734/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7643/2008. Civil → |
|---|
