ICCJ. Decizia nr. 7683/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7683
Dosar nr. 1495/104/200.
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2007, reclamanta R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Slatina şi Consiliul Local Slatina, anularea dispoziţiei nr. 2816 din 1 septembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Slatina şi restituirea în natură a suprafeţei de 400 mp teren situat în localitatea Slatina, şi stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru casa demolată şi anexele situate pe acest teren.
În motivele cererii, reclamanta a criticat dispoziţiile actului administrativ atacat şi care reţine în justificarea respingerii notificării sale, faptul că nu a făcut dovada calităţii de moştenitor al proprietarilor imobilului, deşi din actele anexate solicitării adresate pârâtei rezultă că ea însăşi este persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii cerute, fiind proprietara bunului în litigiu preluat de stat în baza Decretului nr. 216/1982 şi pentru care i-a fost plătită o despăgubire de 59.537 lei.
Din acest motiv, dispoziţiile actului atacat se vădesc a nu fi legale, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii şi acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în una dintre modalităţile reglementate de această lege.
Prin sentinţa nr. 896 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat dispoziţia atacată, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 129,60 mp situată în localitatea Slatina, urmând ca pentru diferenţa de 270,40 mp şi construcţiile demolate, reclamantei să-i fie propuse măsuri reparatorii prin echivalent.
Prima instanţă a reţinut că terenul liber, posibil a fi restituit în natură este în suprafaţă de 129,60 mp, restul de 270,40 mp fiind afectat de utilităţi publică ce îl fac impropriu restituirii.
Pentru acest din urmă bun şi construcţiile demolate s-a dispus obligarea primăriei să propună reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost confirmate prin Decizia nr. 905 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina.
S-a reţinut că probele dosarului nu fac dovada existenţei pe terenul dispus a fi restituit, a unor spaţii verzi sau parcuri şi a altor amenajări de utilitate publică în sensul celor vizate de textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului său pârâta a învederat că terenul solicitat prin cererea dedusă judecăţii este ocupat în totalitate de investiţii publice, respectiv blocuri de locuinţe, parcări, alei pietonale şi de acces, spaţii verzi, amenajări ce îl fac impropriu restituirii în natură, motiv pentru care în procesul soluţionării notificării reclamantei, au făcut aplicaţiunea art. 10.3 din HG nr. 250/2007 care stipulează obligaţiei identificării şi verificării destinaţiei actuale a terenului solicitat şi în cazul constatării existenţei impedimentelor legale indicate în norma enunţată, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunul imposibil de restituit.
Au învederat că în soluţionarea pricinii, instanţele au reţinut exclusiv concluziile expertizei tehnice administrate în cauză, fără a o corobora cu celelalte probe existente la dosar şi care confirmă susţinerile invocate în recurs şi pe parcursul întregii proceduri judiciare.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţii (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Individualizarea acestor suprafeţe şi identificarea dotărilor tehnico-edilitare menţionate în textul legal evocat este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în etapa administrativă a procedurii şi, în cea judiciară, a instanţelor de judecată.
Aceasta presupune însă, în toate cazurile ca autorităţile implicate în procedura legii speciale, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul şi vecinătăţile acestuia şi totodată a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane; conducte de alimentare cu gaze, apă, petrol, electricitate de mare calibru etc.
În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren liber sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Or, în speţă, instanţele s-au limitat a face verificări cu privire la destinaţia actuală a terenului pretins a fi liber şi care este spaţiu verde, fără a lămuri dacă atribuirea terenului dispus a fi restituit nu afectează utilizarea normală a construcţiilor aflate în jurul acestuia şi dacă terenul menţionat nu este afectat unor amenajări subterane, aspect cu referire la care expertul desemnat s-a mulţumit a face menţiunea că nu are cunoştinţă despre acest aspect, concluzie acceptată de instanţe care nu au mai analizat împrejurarea evocată, cu consecinţe asupra aplicării corecte a legii.
Se impunea astfel, suplimentarea probatoriului în scopul lămuririi situaţiei juridice actuale în raport de prevederile legale evocate, prin refacerea sau completarea raportului de expertiză în sensul celor sus evocate şi eventual a administrării probei cu înscrisuri în acelaşi sens.
Pentru aceste motive şi în considerarea prevederilor art. 314 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi admis cu consecinţa casării deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina, prin primar, împotriva deciziei nr. 905 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7672/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7610/2008. Civil → |
|---|
