ICCJ. Decizia nr. 7744/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7744/2008
Dosar nr. 19/99/2007
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introdusă de reclamantele H.B. şi P.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2333 din 2 august 2006, şi restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 2238 din 3 decembrie 2007 s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei H.B. şi s-a anulat cererea acesteia formulată în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Iaşi, s-a admis cererea formulată de reclamanta P.A., a fost anulată dispoziţia nr. 2333/2006 emisă de pârât şi s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului revendicat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data introducerii acţiunii 3 ianuarie 2007, reclamanta H.B. era decedată din 23 august 2004, astfel încât aceasta nu mai avea capacitatea procesuală de folosinţă singura moştenitoare a acesteia este reclamanta P.A.
Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că prin notificarea nr. 1021/N din 13 august 2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi, motivat de faptul că autorul acestora M.H. în calitatea sa de moştenitor al părinţilor va primi o cotă egală de 20% din imobil împreună cu fratele său R.
Prin dispoziţia a cărui anulare s-a solicitat s-a reţinut că reclamanta P.A. şi mama sa H.B. nu şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite pentru a obţine măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că reclamanta este fiica numitului H.M., care este fratele lui R.H. şi al doilea fiu al numiţilor Ş. şi S.M.H.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare din anul 1939, numiţii M. şi R.H. împreună cu soţii Ş. şi M.S.H. (fratele şi părinţii tatălui reclamantei) au cumpărat imobilul în litigiu, deţinându-l în coproprietate, în cote de 60% primii şi 40% ceilalţi.
Cum H.M. a decedat în 18 decembrie 1995, şi din actele de stare civilă şi din Decizia de predare a succesiunii, rezultă că singura moştenitoare legală este reclamanta care urmează să primească cota ce îi revenea tatălui său, fiind îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului revendicat.
În final s-a reţinut că deşi în cauză mai sunt şi alţi moştenitori, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin cererea de restituire sunt repuşi în termenul de acceptare a moştenirii cei care au dor vocaţie succesorală nu doar cei care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de drept comun.
Deşi reclamanta a solicitat o cotă de 20% din bunul imobil, instanţa este în imposibilitate să restituire în natură o cotă abstractă în cazul proprietăţii comune pe cote părţi, din înscrisurile depuse reieşind că imobilul aparţinea în coproprietate moştenitorilor lui R. şi M.H., pe de o parte şi moştenitorul H.M., pe de altă parte, toţi proprietari pe cote părţi.
Astfel că, instanţa a admis cererea reclamantei, a dispus anularea dispoziţiei atacate şi restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Iaşi.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâtul Primarul municipiului Iaşi criticând hotărârea în sensul că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a imobilului din Iaşi, în condiţiile în care aceasta nu are calitatea de persoană îndreptăţită a obţine măsuri reparatorii pentru acest imobil, conform art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu cele ale art. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai susţinut că pentru acelaşi imobil s-a mai formulat o notificare formulată de B.D.R. şi B.L., care au şi obţinut restituirea în natură a acestui imobil.
Deşi au fost depuse la instanţa de fond toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii celor două dispoziţii, s-a dispus în mod greşit restituirea în natură către reclamantă a imobilului în litigiu.
Prin Decizia nr. 79 din 14 mai 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul pârâtului Primarul municipiului Iaşi reţinând că imobilul din litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către M.H. împreună cu soţul său R.H., în cote de 60% din imobil împreună cu părinţii acestora din urmă şi anume Ş. şi S.M.H. care au mai avut şi pe M.H. soţul petentei decedate H.B., respectiv tatăl petentei P.A.
A mai reţinut că hotărârea instanţei de fond este legală şi că împrejurarea că şi altor persoane li s-a recunoscut dreptul de restituire în natură nu are relevanţă, raportat la obiectul litigiului.
Prin recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel pârâtul Primarul municipiului Iaşi a susţinut că în mod greşit s-a recunoscut reclamantei P.A. calitatea de persoană îndreptăţită a beneficia de măsuri reparatorii în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1), lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care imobilul notificat a fost preluat de la proprietarul R.H. şi M., persoane faţă de care reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor.
Din înscrisurile depuse la dosar reieşind că întregul imobil aparţine numiţilor R.H. şi M.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.
Din analiza înscrisurilor şi lucrărilor depuse la dosar, rezultă că instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns motivelor de apel formulate de Primarul municipiului Iaşi.
Astfel nu s-a arătat de ce reclamantele - notificante au calitatea de persoane îndreptăţite a obţine măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, proprietar la data preluării imobilului său moştenitor al acestuia, raportat la faptul că imobilul notificat a fost preluat de către stat în mod abuziv de la proprietarii H.R. şi M., persoane faţă de care, reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor.
Nu s-a făcut nicio referire la înscrisurile depuse cu privire la notificarea numiţilor B.L. şi B.D.R.., cărora li s-a restituit în natură imobilul notificat, şi că preluarea abuzivă s-a făcut de la M.H. a căror moştenitoare sunt.
De asemenea nu s-a analizat nici ultimul motiv de apel cu privire la greşita restituire a întregului imobil, în condiţiile în care prima sentinţă civilă nr. 3234 din 22 mai 1961, s-a admis ieşirea din indiviziune introdusă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Iaşi, în contradictoriu cu M.H., s-a stabilit părţile din imobil ce vor reveni celor două părţi identificate în schiţele anexă la Raportul de expertiză efectuat în cauză.
În consecinţă pentru a se respinge motivele de apel, care nu au fost analizate cu ocazia judecării acestuia, se va admite recursul, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 79 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7758/2008. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7741/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
