ICCJ. Decizia nr. 7741/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7741/200.
Dosar nr. 5411/105/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, a reţinut următoarele.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 iunie 2006, contestatorii B.V.V. şi B.S.M. au chemat în judecată intimata Primăria Municipiului Ploieşti prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2577 din 3 mai 2006 emisă de intimată şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 800 mp situat în Ploieşti.
În motivarea acţiunii, contestatorii au susţinut că în mod greşit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului pe motivul că nu s-a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului revendicat, deoarece deposedarea trebuie dovedită de instituţia notificată şi că în mod neîntemeiat s-a susţinut că nu au făcut dovada calităţii de moştenitor al defunctului B.V.V. deoarece această calitate de succesori în drepturi s-a făcut prin actele depuse la dosar.
Ulterior, contestatorul B.V.V. a arătat că din eroare a fost menţionată ca şi contestatoare şi numita B.S.M., aceasta fiind decedată încă din anul 2003, şi a precizat că faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză solicită acordarea de despăgubiri pentru terenul ce face obiectul prezentei contestaţii şi nu mai solicită restituirea în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 459 din 19 martie 2007 Tribunalul Prahova a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin actul dotal încheiat în anul 1924, A.D. a primit drept dotă un corp de casă, compus dintr-un loc de casă de circa 550 mp şi clădire, imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin hotărârea nr. 21/1999, în baza Legii nr. 112/195 s-a constatat dreptul petiţionatei B.S.M. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, pentru imobilul format din clădire de locuit şi teren în suprafaţă de 396 mp fostă proprietate a defunctului B.V.V. dobândit de soţia sa prin actul dotal amintit.
După apariţia Legii nr. 10/2001, contestatorii au formulat notificare şi au solicitat restituirea în natură a terenului de 800 mp susţinând că acest teren a fost transmis prin testament A.B., de către tatăl său, în anul 1937, pentru care s-a plătit impozit la stat până în anul 1948, când a fost preluat abuziv odată cu naţionalizarea Fabricii de cherestea.
Prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea pentru nerespectarea prevederilor art. 2 şi art. 2 3 din Legea nr. 10/2001 şi anume nu s-au depus acte care să facă dovada deţinerii în proprietate şi a imobilului în suprafaţă de 704 mp, că la data naţionalizării acest teren ar fi fost preluat de către stat de la B.V.V.
Prin Decizia nr. 424 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.V.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului solicitat spre restituire şi nici dovada dreptului de proprietate asupra sa, că actele depuse nu duc la concluzia că autoarea contestatorului a fost proprietara acestui teren, că singurul act doveditor este actul dotal în care sunt evidenţiaţi 550 mp teren şi că B.V.V. figurează la poziţia 72 din Decretul nr. 92/1950 cu imobilul, fără a se preciza suprafaţa de teren preluată.
Prin recursul formulat de B.V.V., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. se formulează aceleaşi critici cu privire la greşita reţine a nedovedirii dreptului de proprietate cu 550 mp, existând astfel o contradicţie între considerente şi dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi neîndeplinirea cerinţelor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
A.B., mama contestatorilor, a primit drept dotă de la tatăl său casa de locuit şi teren, imobil situat în Ploieşti, teren asupra căruia s-a constatat dreptul defunctei B.S.M. (decedată în 2003) al cărui unic moştenitor este fratele său B.V.V. la acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 respectiv pentru suprafaţa de 396 mp.
În afară de actul dotal, contestatorul a mai administrat şi alte probe, respectiv testamentul olograf, chitanţe de plata impozitului, certificatul emis de Ministerul Finanţelor din anul 1935, procesul-verbal de impunere contestat de autorul său, copii de pe planul cadastral din anul 1934 recenzat în anul 1954.
Separat de aceste înscrisuri, prin expertiza topografică efectuată în cauză, se confirmă întinderea şi amplasamentul terenului ce face obiectul cererii contestaţiei, vecinătăţile acestuia, aspecte care se regăsesc şi în planul cadastral.
În aceste condiţii, în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că proba proprietăţii se face prin oricare din mijloacele menţionate la pct. 22.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
În materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, dovada dreptului de proprietate nu se face numai prin act autentic, ci prin orice acte juridice sau susţineri, înscrisuri sau declaraţii notariale care să ateste deţinerea proprietăţii.
Astfel că aceste înscrisuri administrate de contestator nu trebuiau înlăturate, era necesară o analiză a acestora de către instanţă, ele fiind acte doveditoare în sensul Legii nr. 10/2001.
La fila 24 dosar fond, în anexa Decretului nr. 92/1950, la nr. 72 figurează B.V.V. cu 7 apartamente Câmpina, Ploieşti, instanţa neverificând istoricul acestor denumiri pentru a se identifica terenul de la I. nr. 6, Ploieşti, judeţul Prahova.
Faţă de toate acestea, se va admite recursul, se va casa Decizia atacată şi se trimite cauza spre rejudecare pentru lămurirea acestor aspecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul B.V.V. împotriva deciziei nr. 424 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7744/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7738/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
