ICCJ. Decizia nr. 7738/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7738/2008
Dosar nr. 2741/109/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2009
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 5 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Argeş, contestatorii D.L.M., H.M.E., V.D.A., O.M. şi V.A.D. au solicitat modificarea în parte a dispoziţiei nr. 33 din 22 februarie 2006 emisă de Primarul comunei Hârtieşti - Argeş, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului de 1500 mp amplasat în „Căminul Părintesc" şi acordarea de despăgubiri pentru bunurile mobile necesare desfăşurării activităţii de morărit şi a povernei.
În motivarea acţiunii, contestatorii au arătat că sunt moştenitorii defunctului V.A. şi că în baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificare pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1500 mp şi acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii edificate pe acest teren care au fost demolate.
Prin Decizia nr. 33 din 22 februarie 2006, emisă de pârâtul Primarul comunei Hârtieşti - Argeş s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii cu destinaţia de case de locuit o magazie pentru muncitori şi anexe pentru animale, precum şi pentru clădirile ce au fost afectate înainte de demolare, activităţi de morărit pentru povarnă, dar şi pentru suprafaţa de teren de 1500 mp din „Căminul Părintesc".
Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile existente la momentul deposedării în construcţiile moară şi pavernă.
Contestatorii au mai susţinut că dispoziţia este nelegală şi netemeinică şi datorită faptul că nu s-a dispus restituirea în natură a terenului pe care au fost amplasate cele două construcţii de locuit, deoarece acesta este liber şi aparţine domeniului privat al comunei Hârtieşti - Argeş.
Prin întâmpinare pârâtul, a arătat că suprafaţa de 1500 mp nu este liberă, că bunurile mobile şi utilajele solicitate nu ai există, şi că prevederile dispoziţiei nr. 33 din 22 februarie 2006, şi-au încetat aplicabilitatea prin emiterea dispoziţiei nr. 63 din 12 aprilie 2006, care păstrează acelaşi dispozitiv.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 6 februarie 2008, Tribunalul Argeş a admis în parte contestaţia formulată de contestatori şi a anulat în parte dispoziţia nr. 63 din 12 aprilie 2006 emisă de Primarul comunei Hârtieşti - Argeş, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 452,92 mp şi respectiv o suprafaţă de 608,40 mp, identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză, şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente pentru următoarele bunuri mobile: un cazan de alamă de 200 l, un ferăstrău de apă, moară, 2 butoaie de 500 l, 17 butii pentru borhot, 8 butoaie ţuică.
A fost menţinut restul dispoziţiei şi s-a respins contestaţia cu privire la Decizia nr. 33//2006 ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data preluării abuzive autorul petenţilor deţinea în proprietate bunurile mobile solicitate prin notificare, astfel că, aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru acestea.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 1500 mp instanţa a reţinut că în baza susţinerilor formulate prin întâmpinare, precum şi a raportului de expertiză, din care rezultă că întreg terenul măsoară 1760 mp, din care suprafeţele de 453 mp şi 608 mp sunt libere de construcţii şi detalii de sistematizare, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, petenţii fiind îndreptăţiţi la restituirea în natură a acestora.
Împotriva acestei hotărâri, Primarul comunei Hârtieşti - Argeş a formulat apel susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii nu a ţinut cont de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de constatările raportului de expertiză tehnică, că reclamanţii nu au putut face dovada că terenul solicitat este acelaşi cu cel din punctul „Căminul Părintesc" şi că terenul reconstituit a fost nelegal atribuit deoarece acesta este de fapt cale de acces pentru două construcţii deţinute legal de către persoane fizice.
S-a mai susţinut că şi măsurile reparatorii în echivalent şi plata despăgubirilor aferente pentru numite bunuri mobile au fost dispuse nelegal deoarece trebuia dovedit că aceste bunuri există fizic. O ultimă critică susţinută se referă la nelegala citare a acestuia la efectuarea expertizei tehnice.
Prin Decizia civilă nr. 106/A din 7 mai 2008 s-a respins ca nefondat apelul şi l-a obligat apelant la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat corect asupra actului dedus judecăţii, respectiv contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 63/2006, adică asupra a ceea ce a fost însuşită.
Cu privire la celelalte motive de apel s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că suprafaţa de 1500 mp este situată în intravilanul localităţii, că această suprafaţă a constituit căminul autorului reclamanţilor şi pe care CAP a construit două clădiri ce au fost vândute de Comisia de lichidare în 1991.
Prin procesul verbal nr. 415 din 22 februarie 2006 precum şi cu întâmpinarea depusă la dosar s-a stabilit că amplasamentul solicitat de contestatori se află în pct. „Căminul Părintesc" fiind unul şi acelaşi cu cel solicitat de reclamanţi.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele două parcele de teren în suprafaţă de 452,92 mp şi respectiv 608,40 mp sunt libere astfel că în mod corect au fost restituite în natură, neîncălcându-se dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la nelegalitatea măsurilor reparatorii s-a reţinut că din procesul verbal încheiat la 21 martie 1949, din inventarul patrimoniului autorilor V.M., V.A. şi din dispoziţia martorului S.G., rezultă că autorii reclamanţilor au deţinut în proprietate o moară, o pavernă, un fierăstrău de apă, mai multe butoaie, butii pentru borhot şi cazan de cupru de distilare cu răcitor şi cadru de răcire, care au fost confiscate, astfel că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate.
Cu privire la ultima critică s-a reţinut că la efectuarea expertizei tehnice, a fost prezent un reprezentant al primăriei, iar la data la care raportul de expertiză a fost depus la instanţă, 4 februarie 2008, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel, Primarul comunei Hârtieşti - Argeş a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea a fost pronunţată fără a se ţine cont de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că terenul în suprafaţă de 608,40 mp nu este liber, fiind afectat de servituţi legale, aplicându-se greşit şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, că terenul nu a fost identificat ca fiind unul şi acelaşi cu cel din punctul „Căminul Părintesc" şi că pentru a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele şi instalaţiile preluate trebuia ca acestea să existe fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii speciale.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.
Din concluziile raportului de expertiză, efectuat la instanţa de fond, de către expertul B.P. (pag.138) rezultă că parcela nr. 1 din suprafaţa de 453 mp şi parcela nr. 2 în suprafaţă de 608 mp sunt libere de construcţii şi detalii de sistematizare.
Din schiţa de configuraţie, anexă la raportul de expertiză ( fila 138, dosar fond) rezultă că între cele 2 parcele se află construcţia C1 iar după parcela 2 se află construcţia C2.
Nu se specifică însă care sunt servituţiile de trecere pentru cele două construcţii, cum se poate face accesul la acestea.
În aceste condiţii hotărârea instanţei de apel apare ca nelegală, dată cu aplicarea greşită a art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă se va admite recursul şi se va casa Decizia atacată urmând a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel pentru suplimentarea raportului de expertiză în sensul de a se stabili servituţiile de trecere la cele două corpuri de clădire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Hârtieşti - Argeş împotriva deciziei nr. 106/A din 7 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 7741/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6466/2008. Civil → |
---|