ICCJ. Decizia nr. 10018/2009. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10018/2009
Dosar nr. 2710/1/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3430 din 29 mai 2008, a respins ca tardiv recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 370 din 27 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat prin D.G.F.P. împotriva deciziei nr. 764 din 19 septembrie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Prin contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I şi ale art. 319 C. proc. civ., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat desfiinţarea deciziei pronunţate în dosarul nr. 1673/95/2006 şi rejudecarea recursului său.
A arătat că în situaţia în care procurorul nu a fost prezent la judecarea cauzei, termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii, iar în situaţia în care a participat la judecarea cauzei, termenul curge de la comunicare.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004 republicată, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii şi subordonării ierarhice, exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi participă la judecată în condiţiile legii.
Or, în speţă, dovada de comunicare a hotărârii recurate pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a participat prin procurorul de şedinţă la judecarea apelului, nu a fost făcută, aspect menţionat şi în cuprinsul declaraţiei de recurs întocmită de procurorii acestui parchet la data de 23 iulie 2007, astfel încât, în mod eronat a fost respins recursul ca tardiv.
Contestaţia în anulare este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele:
Prin Decizia atacată a fost respins ca tardiv recursul contestatoarei reţinându-se că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 30 martie 2007, în timp ce recursul a fost declarat în cauza în care procurorul a participat la judecată la 23 iulie 2007, cu depăşirea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze pe vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În înţelesul textului de lege sus citat, prin calea de atac evocată se tinde la anularea unei hotărâri pronunţată de instanţa de recurs urmare săvârşirii unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
În speţă, se constată că la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa de recurs nu a observat că Decizia recurată a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi nu recurentei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a participat la judecarea recursului prin procurorul desemnat.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. raportat la art. 284 alin. (4) din acelaşi cod, pentru procuror, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii în situaţia în care a participat la judecata cauzei, ca în speţa de faţă.
Întrucât, în speţă, procurorului nu i-a fost comunicată hotărârea recurată, deşi a participat la judecata cauzei, se constată că pentru acesta nu a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac reglementată de art. 299 şi urm. C. proc. civ., astfel încât acesta se afla, la momentul exercitării recursului, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea instanţei pronunţată în atare condiţii se circumscrie ipotezei reglementate de textul art. 318 alin. (1) teza I–a C. proc. civ.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, cererea dedusă judecăţii va fi admisă cu consecinţa desfiinţării hotărârii atacate în parte şi fixarea unui termen de judecată în scopul soluţionării recursului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Anulează în parte Decizia nr. 3430 din 29 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi fixează termen pentru soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 28 aprilie 2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10036/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10015/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
