ICCJ. Decizia nr. 10039/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 10039/2009

Dosar nr. 2138/1/2009

Şedinţa publică din 10 decembrie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 721 din 3 octombrie 2003, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins cererea formulată de reclamanta D.I.C. în contradictoriu cu Primăria oraşului Sovata, SC B. SA şi A.P.A.P.S., ca prematură, cu motivarea că reclamanta a sesizat instanţa de judecată înainte să se fi emis o decizie sau dispoziţie motivată.

Prin Decizia nr. 175A din 18 martie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, cu aceeaşi motivare.

Prin Decizia nr. 10185 din 7 decembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 721 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.

Instanţa supremă a reţinut că procedura prealabilă administrativă este obligatorie, dar nefinalizarea ei nu constituie un obstacol în calea liberului acces la justiţie.

Reclamanta s-a conformat obligaţiilor ce-i reveneau, dar pârâţii nu au emis în termenul prevăzut de lege o decizie sau dispoziţie motivată, motiv pentru care cererea de chemare în judecată nu este prematură.

După rejudecare, prin sentinţa nr. 2 din 4 ianuarie 2007, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S.

A respins acţiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu cei trei pârâţi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are competenţa de a dispune restituirea în natură.

A mai reţinut tribunalul, că reclamanta a adresat notificarea fără a respecta dispoziţiile legale (prin executor judecătoresc) Primăriei Sovata, care a transmis-o către SC B. SA, care, la rândul său, a înaintat-o către A.P.A.P.S.

Reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, deşi nu a contestat lipsa răspunsului în termen la notificare şi nu a solicitat emiterea unei decizii sau dispoziţii.

A mai reţinut tribunalul, că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă şi că reclamanta are dreptul la despăgubiri.

Prin Decizia nr. 76A din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Instanţa de apel a reţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, pentru că, deşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., a respins cererea pe fond.

Deşi instanţa supremă a reţinut că reclamanta s-a conformat dispoziţiilor legale pe parcursul procedurii administrative, tribunalul a reanalizat procedurile administrative şi a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile legale.

Instanţa de apel a mai reţinut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul era deţinut de Statul Român în proporţie de 82,1697%, deoarece procesul de privatizare a SC B. SA nu se încheiase.

Reinvestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1772 din 30 noiembrie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să restituie reclamantei, în natură, imobilul înscris în C.F. nr. 4588 Sovata, nr. top. 3140/5, compus din vila T. şi teren aferent, în suprafaţă de 691 mp, situat administrativ în oraşul Sovata.

Tribunalul a reţinut că A.P.A.P.S. are calitate procesuală pasivă, deoarece, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul era acţionar majoritar la SC B. SA.

A mai reţinut tribunalul, că reclamanta este beneficiara testamentului lăsat de L.I., care i-a testat întreaga avere şi succesoarea defunctei L.A., proprietara tabulară a imobilului solicitat, care a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966, fără titlu.

În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 97A din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins apelul declarat de SC B. SA împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Mureş.

A admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta SC B. SA să restituie reclamantei, în natură, imobilul şi a respins acţiunea formulată împotriva A.V.A.S. şi Primăria oraşului Sovata, prin primar.

Instanţa de apel a constatat că tribunalul este competent să analizeze pe fond cererea reclamantei şi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC B. SA Sovata.

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece imobilul a fost preluat cu titlu valabil, nefăcându-se dovada că dispoziţiile acestui act normativ ar fi fost încălcate.

Societatea a obţinut de bună credinţă imobilul şi a soluţionat notificarea prin Decizia nr. 1170 din 14 mai 2002, declinându-şi competenţa în favoarea A.P.A.P.S., având în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

După privatizarea societăţii, A.V.A.S. a reintrat în capitalul social al reclamantei, dar participaţia de 2,48% este mult sub valoarea imobilului solicitat.

De aceea, soluţia declinării soluţionării notificării către A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) este legală, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări şi natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcţie şi de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situaţii. Atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29, după republicarea legii în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), iar când bunul se află în patrimoniul unei societăţi la care statul este acţionar, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 din acelaşi act normativ (devenit art. 21 după republicare).

În cauză, este de necontestat că unitatea deţinătoare a imobilului este SC B. SA, societate care, astfel cum ea însăşi susţine în întâmpinarea depusă la dosar la 15 octombrie 2002, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 era în curs de privatizare.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că la data de 10 noiembrie 2000, Fondul Proprietăţii de Stat deţinea 82,170% din acţiunile societăţii, care s-a privatizat integral prin contractul de vânzare de acţiuni nr. 6 din 18 mai 2001.

Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC B. SA nu era societate integral privatizată, motiv pentru care, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 21 din lege.

Or, conform art. 21 din legea specială, obligaţia soluţionării notificării şi restituirii în natură revine unităţii deţinătoare, iar nu unităţii implicate în privatizarea ulterioară a societăţii.

Aplicabilitatea art. 21 din Legea nr. 10/2001 face inutilă analizarea modalităţii de preluare a imobilului de către stat – cu titlu sau fără titlu – deoarece acest text de lege impune restituirea în natură în toate situaţiile în care nu există impedimente legale la restituire, prevăzând în alin. (1) că imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere

Inutilă este şi analiza modului în care pârâta a dobândit imobilul – cu bună credinţă sau cu rea credinţă, deoarece acţionariatul majoritar al statului la data intrării în vigoare a legii impune restituirea în natură, indiferent de modul de dobândire al imobilului.

De aceea, pentru motivele mai sus arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de apel va fi păstrată, prin substituirea motivării în sensul celor arătate, deoarece în mod corect s-a constatat că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă.

Lipsa calităţii procesuale pasive, însă, este determinată de aplicabilitatea art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi nu de aplicabilitatea art. 27 alin. (1), în prezent art. 29 alin. (1) din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr. 97/A din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 10039/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs