ICCJ. Decizia nr. 10025/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.10025/200.
Dosar nr. 3/102/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 1055/2008 Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC L.M. S.C.M. şi Primarul municipiului Reghin; a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Primarul municipiului Reghin; a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Primarul municipiului Reghin; a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâtele SC L.M. S.C.M. şi Primarul municipiului Reghin; a obligat pârâtul Primarul municipiului Reghin la restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a cotei de ½ din imobilul teren în suprafaţă de 2511 mp situat în Reghin, înscris în C.F. 403 Iernuţeni, nr.top. 371-375; a constatat că pe terenul în litigiu sunt edificate construcţii (două corpuri de clădiri) de către SC L.M. S.C.M., aflate în prezent în proprietatea SC R.P. SRL; a obligat pârâţii SC L.M. S.C.M. şi Primarul municipiului Reghin, la plata către reclamant a sumei de 864,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că nu este întemeiată susţinerea pârâtului Primarul municipiului Reghin privind prematuritatea contestaţiei formulate de reclamant întrucât s-a apreciat că există un refuz al societăţii în emiterea dispoziţiei prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi ca urmare s-a respins excepţia de prematuritate invocată ca nefondată.
Instanţa de fond a apreciat că este vorba de un litigiu civil pentru care competenţa revine ca primă instanţă tribunalului conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că atât Primarul Municipiului Reghin cât şi SC L.M. S.C.M. Reghin au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât terenul în litigiu se afla în proprietatea Statului Român iar SC L.M. S.C.M. este deţinătorul terenului.
Reclamanţii au transmis notificarea atât către pârâta SC L.M. S.C.M. cât şi la Prefectura Judeţului Mureş.
Existând un refuz al instituţiilor implicate conform Legii nr. 10/2001 de a soluţiona notificarea reclamantului cauza a fost analizată pe fond.
S-a reţinut faptul că antecesorii reclamantului au fost expropriaţi în scopul construirii unor spaţii de producţie ale Cooperativei Meşteşugăreşti, conform Decretului nr. 334/23 septembrie 1971 emis de fostul Consiliu de Stat al RSR, coroborând Decizia nr. 360 din 18 august 1978 a fostului Consiliu Popular al Judeţului Mureş prin care s-a aprobat efectuarea unui schimb de teren între Oraşul Reghin şi CAP Înfrăţirea Reghin fiind cuprins şi imobilul din C.F. 405, nr.top.371-375/4 în suprafaţă de 1075 mp. De altfel nici nu s-a contestat preluarea terenului prin expropriere, dar s-a susţinut în mod constant că antecesorii reclamantului au fost despăgubiţi pentru terenul în litigiu, fapt contestat de reclamant.
Întrucât nu există nicio o dovadă a faptului că ar fi existat o despăgubire efectivă şi rezonabilă pentru dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului s-a constatat încălcarea proprietăţii acestuia.
S-a concluzionat pe baza actelor dosarului că reclamantul este fiul foştilor proprietari tabulari, iar conform expertizei efectuate în cauză, rezultă că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
S-a considerat că în contextul Legii nr. 10/2001, primează principiul restituirii în natură, astfel că din terenul care a rămas în proprietatea statului în suprafaţă de 2511 mp, o suprafaţă de teren este liberă de construcţii, respectiv 1592 mp, teren ce s-a dispus să fie restituit în natură reclamantului. Astfel, s-a admis în parte contestaţia formulată, în sensul restituirii în natură a unei cote ideale din imobilul în litigiu, respectiv a cotei de ½ parte.
Prin apelul declarat de Primarul municipiului Reghin, s-a reiterat prematuritatea contestaţiei şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
S-a susţinut că, în mod eronat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primarului Municipiului Reghin, că nu s-a soluţionat cererea de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 1-4, art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 9, art. 11, art. 23, art. 24, art. 26, art. 27 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea atacată a fost dată fără să se respecte procedura specială privind retrocedarea imobilelor.
Instituţia Primarului Reghin a solicitat în final, admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureş.
Prin întâmpinarea depusă de către intimatul S.A. s-a solicitat respingerea apelului declarat, susţinându-se că hotărârea atacată este temeinică şi legală, cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 84A din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Instituţia Primarului Municipiului Reghin, precum şi cererea de aderare la apel formulată de către S.A. împotriva sentinţei civile nr. 155 din 30 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a soluţionat corect cauza, atât sub aspectul excepţiilor invocate, cât şi pe fond în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În ce priveşte faptul că s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi a prematurităţii introducerii contestaţiei, cât şi excepţia competenţei instanţei, se reţine că în mod corect s-a dat eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 referitoare la competenţa materială a instanţei, fiind un proces de natură civilă în care o persoană fizică solicită reconstituirea drepturilor avute de antecesorii săi sub forma unei despăgubiri, de la o unitate deţinătoare, în speţă, SC L.M. S.C.M. Reghin.
Ca urmare, s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în prima instanţă în favoarea Tribunalului Mureş.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii contestaţiei s-a apreciat că instanţa de fond temeinic a constatat că, în condiţiile în care s-a formulat notificare, reclamantului nu i s-a răspuns până la 3 ianuarie 2007, data introducerii contestaţiei, situaţie în care s-a procedat la analiza pe fond a pretenţiilor formulate, întrucât s-a apreciat a fi un refuz al instituţiilor implicate în soluţionarea notificării reclamantului.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a constatat că instanţa de fond corect a reţinut că Primarul municipiului Reghin are calitate procesuală pasivă întrucât are calitate de reprezentant al municipiului Reghin, iar terenul în litigiu se afla în proprietatea Statului Român, SC L.M. S.C.M. având calitatea de deţinător al terenului în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, calitatea pe care nu o mai are în prezent.
Referitor la critica formulată de apelanta Instituţia Primarului municipiului Reghin, în sensul că hotărârea atacată nu conţine motivele de fapt şi drept referitoare la hotărârea pronunţată de către instanţa de fond, ceea ce ar echivala cu necercetarea fondului, instanţa de apel reţine că în hotărârea apelată este prezentată cu claritate starea de fapt şi temeiurile de drept care au condus la convingerea instanţei pentru pronunţarea soluţiei date, critici ce au fost respinse ca nefondate.
Tot în ceea ce priveşte fondul cauzei s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv prin expropriere de la antecesorii reclamantului. Întrucât Legea nr. 10/2001 stabileşte cu prioritate condiţiile în care este posibilă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat, în art. 1 pct. 1 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, instanţa de fond a dispus restituirea în natură a terenului liber, care nu este ocupat cu construcţii conform expertizei de specialitate efectuată în cauză.
Unitatea SC L.M. S.C.M. Reghin a avut calitatea de unitate deţinătoare a imobilului edificat pe terenul în litigiu, dar clădirile au fost înstrăinate ulterior către SC R.P. SRL.
Aşa fiind, considerând nefondate şi aceste critici, a fost respins apelul Instituţiei Primarului municipiului Reghin, cât şi cererea de aderare la apel formulată de reclamantul S.A.
În privinţa cererii de aderare la apel, s-a constatat că reclamantul a solicitat obligarea apelantei Instituţia Primarului municipiului Reghin, la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate în cauză, atât la instanţa de fond, cât şi în calea de atac a apelului.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, s-a reţinut că instanţa de fond a obligat pârâţii SC L.M. S.C.M. şi Primarul municipiului Reghin să plătească reclamantului suma de 864,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Referitor la cheltuielile de judecată din apel, s-a reţinut depunerea la fila 31 dosar apel, chitanţa din 1 noiembrie 2006, în condiţiile în care cauza la fond a fost înregistrată la 3 ianuarie 2007, chitanţa cu nr. 2875108 tot din 1 noiembrie 2006 (fila 30), la fila 29 există chitanţa din 14 ianuarie 2007, iar la fila 27 chitanţa din 29 iulie 2008.
Faţă de împrejurarea că cererea de aderare la apel a fost respinsă pentru că la instanţa de fond s-au acordat cheltuielile de judecată dovedite, au fost respinse şi cheltuielile de judecată solicitate aferente cererii de aderare la apel care s-au pretins a fi avansate conform chitanţei din 29 iulie 2008, în condiţiile în care la instanţa de fond cauza a fost pronunţată la 30 mai 2008, iar primul termen în apel a fost stabilit la 2 septembrie 2008.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Instituţia Primarului Municipiului Reghin, care, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii pe fond a contestaţiei formulate de reclamantul-intimat S.A.
De asemenea, a solicitat să fie exonerată de plata cheltuielilor de judecată, iar pârâta SC L.M. S.C.M. să fie obligată să-şi clarifice situaţia juridică a terenului revendicat şi să soluţioneze notificarea reclamantului.
Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că adresa nr. 1417/2006 emisă de SC L.M. S.C.M. Reghin nu putea fi calificată juridic drept decizie motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, pentru că nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Se pretinde că potrivit acestui text „restituirea în natură se face, în toate cazurile, prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţilor deţinătoare, care va cuprinde motivele care au stat la baza fundamentării deciziei, inclusiv încadrarea în prevederile art. 2 din lege", organ de conducere însemnând, potrivit pct. 21.3 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, „pentru organizaţiile cooperatiste – adunarea membrilor sau administratorul, dacă i s-au acordat puteri speciale în acest sens"; SC L.M. S.C.M. Reghin este o societate cooperatistă, condusă de Adunarea generală şi constituită potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
În opinia recurentului se arată că, adresa indicată mai sus reprezintă un răspuns la cererea pentru acordarea despăgubirilor, formulată de reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001, prin care SC L.M.S.C.M. Reghin ca unitate notificată face precizări cu privire la nedovedirea dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită a notificatului S.A. privind terenul solicitat.
Susţine recurentul că, în urma interpretării greşite a actului dedus judecăţii instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se greşit că Primarul Municipiului Reghin şi SC L.M. S.C.M. Reghin au calitate procesuală pasivă în cauză.
Se mai arată că, în raport de acelaşi text este ilegală obligarea Primarului Municipiului Reghin la restituirea în natură a unui teren care nu este în patrimoniul său şi că greşit s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză.
În subsidiar, recurentul apreciază că în situaţia în care va fi obligat la soluţionarea notificării, competenţa sa este limitată numai la emiterea dispoziţiei motivate, cu propunerea de acordare a despăgubirilor, terenul în litigiu fiind ocupat în întregime de utilităţile pentru care s-a dispus exproprierea; sub acest aspect s-a invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin notificarea adresată de reclamant pârâtei SC L.M. S.C.M. Reghin reclamantul S.A. a solicitat acordarea despăgubirilor pentru imobilul casă de la nr. administrativ 205 şi terenul aferent în suprafaţă de 2500 mp, teren ce a aparţinut antecesorului său, dobândit prin cumpărare.
Notificarea a fost transmisă iniţial pârâtei SC L.M. S.C.M. Reghin şi Prefectului Judeţului Mureş, iar apoi Primăriei Municipiului Reghin.
Antecesorii reclamantului au fost expropriaţi în scopul construirii unor spaţii de producţie ale cooperaţiei meşteşugăreşti în oraşul Reghin, conform Decretului nr. 334/1971, anexa nr. 27.
La momentul exproprierii, astfel cum s-a dovedit, s-a propus antecesorilor reclamantului acordarea unui alt teren în schimb, propunere ce a fost refuzată, împrejurare în care aceştia nu au fost despăgubiţi.
Reclamantul, ca unic moştenitor al foştilor proprietari tabulari, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru privarea de proprietate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Conform Cărţii funciare nr. 403 Iernuţeni, nr. top 371 – 375/1 se constată că antecesori reclamantului au cumpărat cota de ½ parte din imobilul în litigiu, astfel că acesta este îndreptăţit numai la cota parte pe care au avut-o părinţii săi din teren.
Cu privire la felul măsurilor reparatorii de care poate beneficia reclamantul s-au avut în vedere mai multe împrejurări concrete ale cauzei.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, că pe terenul în suprafaţă de 2511 mp au fost edificate clădiri de către SC L.M. S.C.M. Reghin, care ulterior au fost înstrăinate SC R.P. SRL.
S-a dovedit că terenul nu a făcut obiectul unei alte legi reparatorii şi că din întreaga suprafaţă este neafectată de construcţii numai cea de 1592 mp.
Prin acelaşi raport de expertiză s-a concluzionat că terenul preluat abuziv de la antecesorii reclamantului se află în proprietatea Statului Român şi este folosit de o societate care a cumpărat construcţiile edificate de SC L.M. S.C.M. Reghin.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul se afla în folosinţa SC L.M. S.C.M., dar la data soluţionării cauzei de către instanţă s-a dovedit că toate construcţiile edificate pe teren au fost înstrăinate de către SC L.M. S.C.M. Reghin, SC R.P. SRL.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, modalitatea de reparare a prejudiciului constă în acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Conform Legii nr. 10/2001 este prioritar principiul potrivit căruia restituirea în natură a imobilului preluat de stat în mod abuziv primează şi numai în situaţia în care acest lucru nu este posibil se recurge la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Faţă de împrejurarea că terenul a rămas în proprietatea statului, deţinătorul actual SC R.P. SRL care a cumpărat construcţiile de la SC L.M. S.C.M. neavând înscris în Cartea funciară nici un titlu cu privire la teren şi pentru că din suprafaţa totală de 2511 mp teren există o suprafaţă liberă de construcţii de 1592 mp, s-a apreciat ca posibilă repararea prejudiciului creat reclamantului prin preluarea abuzivă a imobilului, prin restituirea în natură a unei cote de ½ parte din teren; această cotă a aparţinut autorilor reclamantului. În acest mod s-a asigurat reparaţia justă pentru încălcarea dreptului de proprietate cu respectarea principiului prevalentei restituirii în natură, conform art. 1 pct. 1 şi art. 7.1 din Legea nr. 10/2001.
Critica formulată de recurentul-pârât cu privire la aplicarea şi interpretarea greşită a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este nefondată, având în vedere împrejurarea că intimata-pârâtă SC L.M. S.C.M. Reghin nu a considerat niciodată adresa nr. 1417/2006 ca fiind Decizia emisă cu privire la soluţionarea notificării formulate; de fapt s-a apreciat că este un act de corespondenţă aferent procedurii administrative emis cu privire la soluţionarea notificării ce s-a formulat în baza Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă prin contestaţia adresată instanţei reclamantul a solicitat anularea respectivei adrese, instanţa în mod legal a reţinut că notificarea reclamantului nu a fost soluţionată în termen rezonabil şi pe baza probatoriului existent în cauză a soluţionat cererea acestuia, obligând pârâtul Primarul Municipiului Reghin, direct la restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul teren preluat în mod abuziv de către stat şi care a aparţinut antecesorilor săi.
Trebuie avut în vedere că procedura soluţionării notificării pe care persoana îndreptăţită o adresează deţinătorului imobilului preluat de stat, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu, potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care este temporizată soluţionarea cererii se deschide celui vătămat accesul la jurisdicţia civilă pentru a fi finalizată.
Aşa cum s-a arătat în speţă, cererea formulată de pârâta SC L.M. S.C.M. nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil pentru impedimentele arătate prin adresa nr. 1417/2006, situaţie în care a fost sesizată instanţa, care în mod corect a soluţionat cererea prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, menţinută prin Decizia recurată a instanţei de apel.
Criticile întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt nefondate, considerente pentru care recursul declarat de pârât urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Instituţia Primarului Municipiului Reghin împotriva deciziei nr. 84/A din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.12.2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10070/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10019/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
