ICCJ. Decizia nr. 106/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 106/2009
Dosar nr. 343/36/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2184 din 6 decembrie 2007 Tribunalul Constanta a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii R.A.G. şi R.P.L., a anulat în parte dispoziţia nr. 386 din 25 februarie 2005 a Primarului Municipiului Constanţa şi a dispus înaintarea notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform titlului VII din Legea 247/2005, pentru întregul imobil situat în Constanţa, compus din 4 camere şi dependinţe, având în vedere că bunul a fost înstrăinat. S-a respins cererea de restituire în natură, iar reclamanţii au fost obligaţi la 250 lei cheltuieli de judecată către pârât.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că imobilul a fost dobândit de reclamanţi în timpul căsătoriei, iar cota de ½ ce a aparţinut reclamantei a fost preluată abuziv în proprietatea statului prin Decretul 223/1974 la plecarea din ţară. La data preluării a fost achitată o sumă care însă nu a reprezentat o dreaptă despăgubire.
Întrucât apartamentul nu mai poate fi restituit în natură ca urmare a înstrăinării lui către chiriaşi conform Legii 112/1995, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, iar conform art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 notificarea se va transmite Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii arătând că în absenţa oricărei dovezi din care să rezulte că le-au fost acordate în compensare bunuri sau servicii, instanţa nu era îndreptăţită să dispună direct înaintarea notificării Secretariatului Comisiei Centralepentru stabilirea Despăgubirilor, ci trebuia să oblige Primarul Municipiului Constanţa la emiterea unei alte dispoziţii prin care să acorde în compensare bunuri sau servicii sau să propună acordarea despăgubirilor, în cazul în care măsura compensării nu era posibilă. De asemenea, obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată nu se impunea câtă vreme dispoziţia atacată a fost anulată.
Prin Decizia civilă nr. 126 C din 28 mai 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat Primarul Municipiului Constanţa să acorde reclamanţilor, în compensare bunuri sau servicii, sau în situaţia în care compensarea nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanţi, să propună acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi a respins ca nefondată cererea de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
în considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit art. 18 lit. c) din Legea 10/2001, în redactarea anterioară apariţiei Legii 247/2005, în vigoare la data emiterii dispoziţiei, în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, măsurile reparatorii se stabilesc doar în echivalent, iar potrivit art. 20 alin. (2), tot în vechea redactare, acestea constau în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Ca atare, prima instanţă trebuia să oblige pârâtul să acorde întâi bunuri sau servicii în compensare şi, în măsura în care această compensare nu era posibilă sau acceptată de reclamanţi, să propună acordarea de despăgubiri şi să dispună înaintarea dosarului la Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru că în apel nu a fost posibilă identificarea unor bunuri sau servicii pentru atribuirea în compensare, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) şi art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 instanţa de apel a obligat Primarul Municipiului Constanţa să acorde bunuri sau servicii în compensare, iar în măsura în care compensarea nu este posibilă, să propună acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Cât priveşte critica referitoare la cheltuielile de judecată, instanţa a reţinut că singurii îndreptăţiţi la acordarea acestora erau reclamanţii pentru că pârâtul a căzut în pretenţii., iar aplicarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ. are drept scop reducerea cuantumului acestor cheltuieli în limita admiterii acţiunii, nu obligarea reclamanţilor la suportarea parţială a cheltuielilor efectuate de către pârât.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive.
- art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001, în vechea redactare, nu stabileşte nici o ordine în care să se acorde măsurile reparatorii, de asemenea nici art. 26 al legii republicate nu prevede o astfel de ordine.
- în mod greşit a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată,
- se impunea revenirea asupra măsurii amenzii aplicate pârâtului, întrucât încheierea prin care s-a dispus această măsură nu a fost comunicată.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Faţă de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii, ori propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligaţie a unităţii deţinătoare, însă o astfel de reparaţie nu depinde numai de voinţa unităţii notificate şi a notificatorului, ci şi de existenţa în patrimoniul unităţii notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
În executarea obligaţiei legale de a propune acordarea de bunuri în compensare, HG 250/2007 stabileşte în art. 1 alin. (5) din Cap.II că Primăria afişează lunar lista imobilelor care sunt libere şi nesolicitate de foştii proprietari spre atribuire şi care pot constitui obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent.
Or, în prezenta cauză, instanţa de apel trebuia să stabilească deplin situaţia de fapt, la care să poată fi aplicate prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Faţă de prevederile textelor citate, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, instanţa trebuia să dispună administrarea probelor utile pentru a se stabili dacă în patrimoniul pârâtei, Primăria Municipiului Constanţa, există imobile libere de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici ca ale celui preluat de la reclamanţii şi dacă fac sau nu obiectul unor cereri de retrocedare, pentru a se putea dispune măsura acordării acestora în compensare conform dispoziţiilor legale.
Pentru considerentele expuse, recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi, conform art. 314 C. proc. civ., se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanţi.
Cu ocazia rejudecării se va administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situaţiei de fapt, în raport de care să se aplice prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la măsurile reparatorii în echivalent prin compensare cu alte bunuri sau servicii.
Instanţa de trimitere va avea în vedere şi celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 126 C din 28 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1129/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1058/2009. Civil → |
|---|
