ICCJ. Decizia nr. 1373/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1373/2009
Dosar nr. 233/99/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1617 din 5 septembrie 2007, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea reclamantei B.E. continuată de succesorul acesteia C.S. şi a anulat în parte dispoziţiunea nr. 3964 din 16 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Iaşi. Pe cale de consecinţă a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 305 mp delimitat de punctele 2, 3, 12, 13, 18, 14, 15, 16,7, 8, 9, 10, 17, 11, 2 din schiţa anexă nr. 2 din raportul de expertiză R.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 3964/2005 a Primarului Municipiului Iaşi i s-a recunoscut reclamantei calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de teren preluată de stat prin expropriere, propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.
Reclamanta decedând în cursul judecăţii, în cauză a intervenit succesorul acesteia C.S.
În temeiul raportului de expertiză efectuat în cauză şi a precizărilor ulterioare la care s-au făcut obiecţiuni, s-a identificat terenul în suprafaţă de 520 mp fostă proprietatea reclamantei şi s-a constatat că fiind liberă de construcţii suprafaţa de 283 mp spaţiu verde, care poate fi retrocedat şi 22 mp suprafaţa de teren proprietatea Consiliului Local Iaşi care poate fi atribuit fizic, deci în total suprafaţa de 305 mp marcată prin punctele din anexa 2 a raportului de expertiză R.
Prin Decizia nr. 193 din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul formulat de Municipiul Iaşi împotriva sentinţei nr. 1617 din 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii contestaţiei formulată de B.E.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că suprafaţa de 520 mp teren, a aparţinut reclamantei, că terenul este cuprins în planul de sistematizare al oraşului, zonă în care s-a construit Casa Tineretului şi Studenţilor, că parte din teren este ocupată de construcţie, iar restul de drumul de acces, trotuare şi spaţiu verde.
S-a concluzionat, că spaţiul liber este necesar pentru normala exploatare a construcţiei, care constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibilă crearea unor porţiuni libere de teren care să facă obiectul restituirii în natură.
Împotriva deciziei nr. 193 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi a declarat recurs C.S., invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie contrară situaţiei de fapt, încălcându-i-se dreptul de proprietate, deoarece suprafaţa de 305 mp teren nu prezintă utilitate pentru Casa Tineretului şi nu a beneficiat de nicio investiţie din partea statului, fie chiar ca spaţiu verde.
În cel de-al doilea motiv de recurs se susţine că dreptul la retrocedare în natură a fost blocat fără ca intimata apelantă să probeze afectarea terenului unor servituţi legale şi unor amenajări de utilitate publică.
Recursul este nefondat.
În principiu, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură şi numai în cazurile în care o atare restituire nu este posibilă se vor stabili potrivit art. 2 din lege măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea deţinătoare, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri ce se vor acorda în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Într-adevăr, expertiza efectuată în cauză a evidenţiat că terenul proprietatea reclamantei în suprafaţă de 520 mp este cuprins în planul de sistematizare al localităţii fiind ocupat de Casa Tineretului şi Studenţilor, obiectivul de utilitate publică pentru care s-a şi efectuat exproprierea. Restul suprafeţei, în afara aceleia de 161 mp ocupată de Casa Tineretul şi Studenţilor este liberă de construcţii, dar afectată căilor de acces şi spaţiului verde.
Dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 305 mp formată din 283 mp spaţiu verde, apreciată de expert ca restituibilă în natură la care s-a adăugat şi suprafaţa de 22 mp teren făcând parte din domeniul public, apropriată amplasamentului fostei proprietăţi a reclamantei, instanţa de fond a ignorat dispoziţiunile Legii nr. 10/2001.
Or, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiunilor art. 1 alin. (3) coroborate cu acelea ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, atunci când schimbând sentinţa, a respins contestaţia reclamantei B.E., continuată de succesorul acesteia C.S. menţinând dispoziţia nr. 3964 din 16 februarie 2005 emisă de Primarul Municipiului Rovinari care i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
În conformitate cu art. 11 alin. (3) în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolată şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere. Şi pentru cea ocupată de construcţii noi autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În accepţiunea art. 11 alin. (3) coroborate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a pct. 10.3 din normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin HG nr. 10/2001 nu orice teren liber de construcţii este susceptibil de restituire în natură persoanei îndreptăţite. Sunt exceptate terenurile libere de construcţii dar afectate căilor de acces (trotuare, străzi, parcări amenajate) amenajărilor subterane, şi amenajărilor de utilitate publică, adică acele suprafeţe de teren destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicare, (străzi, alei, trotuare) amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor, parcuri, grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Expertiza efectuată în cauză a evidenţiat însă că suprafaţa de teren de 305 mp a cărei restituire în natură s-a dispus de tribunal, este de utilitate publică, deoarece era ocupată aşa cum corect s-a concluzionat prin Decizia curţii de apel, de căi de acces şi spaţiu verde, constituind un tot inseparabil cu esplanada casei tineretului şi studenţilor şi necesar ambientului acestui obictiv.
Curtea de Apel Iaşi, respingând pe fond contestaţia reclamantei B.E. şi menţinând dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, a realizat punerea de acord a soluţiei cu situaţia de fapt decurgând din probele dosarului, fără a bloca dreptul acesteia la retrocedarea proprietăţii, de vreme ce obiectiv restituirea în natură a terenului nu este posibilă iar acordarea despăgubirilor reprezintă în viziunea art. 2 din Legea nr. 10/2001 una din formele de realizare a măsurilor reparatorii.
Constatându-se aşadar, că legalitatea deciziei nr. 193 din 28 noiembrie 2007 nu este afectată, în raport de criticile formulate de C.S. în recursul de faţă, în cauză se va face aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul C.S. împotriva deciziei civile nr. 193 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1377/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1341/2009. Civil → |
|---|
