ICCJ. Decizia nr. 2315/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 418 din 31 august 2006, Primarul municipiului Buzău, a admis în parte notificarea formulată de A.S.M. și a propus acordarea unor despăgubiri, în echivalent, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcțiile ce au aparținut fostei fabrici de produse ceramice "Braniski".
A luat act că pentru terenurile cu destinație agricolă, de 25,50 ha, menționate în procesul verbal din 14 martie 1949, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Buzău, a validat hotărârea nr. 350 din 16 iunie 2006 a Comisiei municipale, de atribuire a acestei suprafețe, pe un alt amplasament, pe raza municipiului Buzău.
Cât privește diferența de 52.616 mp teren, care a aparținut fostei fabrici de produse ceramice Braniski, ocupată în prezent de mai multe societăți comerciale privatizate, notificarea a fost transmisă spre soluționare A.V.A.S.
La 29 noiembrie 2006, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu municipiul Buzău, prin Primar, să oblige pârâtul de a-i restitui în natură terenul aferent Fabricii de Produse Ceramice "Braniski", situat în municipiul Buzău, fosta comună Simileasca precum și la restituirea prin echivalent bănesc a suprafețelor de teren ce nu pot fi retrocedate în natură.
Investit în primă instanță, Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 696 din 15 iunie 2007 a respins acțiunea, reținând în esență că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, în condițiile în care terenul ce se solicită a fi restituit în natură este afectat unor servituti legale și amenajări de utilitate publică, subterane și de suprafață, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) teza doi, din Legea nr. 10/2001.
Apelul reclamantei declarat împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, care, prin decizia nr. 504 din 30 noiembrie 2007, a schimbat în tot sentința, a admis în parte contestația și anulând în parte dispoziția, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 43.395 mp, situată în municipiul Buzău, fosta com. Simileasca, identificat prin raportul de expertiză M.I., efectuat în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că investițiile care se găsesc pe terenul ce se solicită a fi restituit în natură, nu pot fi asimilate celor definite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât sunt construcții ușoare, demontabile, ipoteză vizată de alin. (3) al textului.
Pe de altă parte, se mai arată, în speță nu se regăsește nici situația reglementată prin alin. (2) al aceluiași text de lege, privitoare la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în ipoteza terenurilor afectate unor servituti legale și altor amenajări de utilitate publică.
în cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul municipiul Buzău, prin Primar care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că soluția dată de instanța de apel este greșită întrucât terenul restituit în natură, în suprafață de 43.395 mp este afectat unor amenajări de utilitate publică și investiții specifice, el funcționând cu destinația de stadion înscris în domeniul public al municipiului Buzău.
Recursul se privește ca fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a unor investiții sau amenajări de utilitate publică,
în această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, piețele pietonale, străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea.
Sunt vizate și amenajările subterane cum sunt conductele de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate, precum și alte dotări tehnico-edilitare subterane și supraterane.
în cazul când se constată astfel de situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal.
în speță, din actele cauzei rezultă că terenul ce a făcut obiectul notificării este cuprins în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău, cu destinația de stadion și este ocupat în întregime de construcții și dotări care îi asigură funcționalitatea de bază sportivă (f. 36-37, 50-55 dos.2632/114/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția civilă).
Tot astfel, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că nemișcătorul este grevat de o rețea electrică subterană, precum și de o rețea de alimentare cu apă subterană cu o lungime de 130 m.
Nu în ultimul rând, expertul concluzionează că lucrările destinate realizării stadionului, fac ca respectivul teren să apară ca un tot unitar, nefiind identificate suprafețe care să fie restituite în natură în mod separat și să poată fi utilizate la valoarea maximă a imobilului (f.89-94 - dos. 2632/114/2006 al Tribunalului Buzău, secția civilă). Ca atare, în mod greșit a apreciat instanța de apel asupra oportunității restituirii în natură a nemișcătorului.
Așa fiind, recursul a fost admis, cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
5
Ana-Roxana Tudose Tribunalul Buzău - Secția civilă Vasile Bratu
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Civil → |
|---|
