ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 350 din 20 februarie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București prin Primarul General, contestație având ca obiect anularea dispoziției nr. 8962 din 24 octombrie 2007 emisă în temeiul Legii 10/2001 și obligarea intimatei la restituirea în natură a apartamentului situat în București, vândut în temeiul Legii 112/1995.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul București a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.C.
împotriva deciziei civile nr. 489 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamantul R.C.
înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3011C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
în cuprinsul cererii de recurs care a învestit înalta Curte, recurentul expune soluțiile pronunțate în cauză în ciclurile procesuale anterioare și în alte litigii, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu soluțiile cuprinse în hotărârile pronunțate. Cererea de recurs conține însă numai simple afirmații și aprecieri cu valoare generală, fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenții critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt prin interpretarea probelor administrate în cauză. Insă, față de împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanței de recurs să modifice hotărârea recurată dacă aceasta s-a bazat pe o gravă greșeală de fapt, rezultată dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate prin O.U.G. 138/2000, înalta Curte nu mai este legal sesizată cu analiza criticilor care au un astfel de conținut.
Pe de altă parte, nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 302/1 C. proc. civ. deoarece cerințele art. 302/1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate.
în consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și 306 C. proc. civ., înalta Curte a constatat nul recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2010/2009. Civil → |
|---|
