ICCJ. Decizia nr. 4988/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin hotărârea nr. 7 din 26 octombrie 2005, C.N.A.D.N.R. SA București a aprobat acordarea unei despăgubiri în sumă de 1263,13 RON (echivalentul a 421,27 dolari SUA) pentru suprafața de 421,27 mp teren expropriat din proprietatea numitului P.C.A.
Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2006, reclamantul P.A. a cerut anularea hotărârii mai sus arătate și obligarea emitentei să îi acorde o despăgubire calculată în conformitate cu prevederile art. 25,art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, în moneda Euro, în scopul acoperirii în întregime a prejudiciului cauzat prin expropriere, precum stabilirea unui termen de plată a acestei despăgubiri, conform art. 30 din Legea nr. 30/1994.
Prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2006, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii în anularea parțială a hotărârii și excepția netimbrării cererii de despăgubire cu contravaloarea producției pe ultimii 3 ani.
în cauză a fost întocmit un raport de expertiza de către o comisie de experți constituită conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia valoarea de circulație a terenului expropriat este de 7.414 RON (2104 Euro) și valoarea producției pe ultimii 3 ani este de 159 RON (45 Euro).
Pârâta CNADN a formulat obiecțiuni la data de 1 septembrie 2006 (fila 83), contestând metodele de evaluare și datele avute în vedere de experți la evaluare, solicitând refacerea raportului de expertiză, obiecțiuni la care comisia de experți a răspuns la data de 13 octombrie 2006 (fila 99).
La data de 31 octombrie 2006, pentru omisiunea convocării personale și a părților la momentul efectuării expertizei, instanța a dispus anularea expertizei și refacerea în totalitate a lucrării.
Noul raport de expertiză a fost depus la data de 23 noiembrie 2006, comisia statuând, prin concluziile finale, că valoarea terenului expropriat scos din circuitul agricol este de 7351 RON (2106 Euro - 5 Euro/mp) și a producției pe ultimii 3 ani de 159 RON (45 Euro).
Pârâta a formulat din nou obiecțiuni, contestând metoda de evaluare după prețul pieței și lipsa unei grile de prețuri care să fi fost atașată expertizei, obiecțiuni la care comisia de experți a răspuns la data de 15 decembrie 2006.
La data de 19 decembrie 2006, pârâta a solicitat încuviințarea unei contraexpertize, cerere respinsă de instanță.
Prin sentința civilă nr. 3260 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Călărași a admis în parte cererea, a anulat dispozițiile art.2 din hotărârea contestată și a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 2106 Euro (5.351 RON) în loc de 421, 27 lei, respingând capetele de cerere prin care reclamantul solicita stabilirea unui termen de plată și plata contravalorii lipsei de folosință.
Prin aceiași sentință pârâta a fost obligată la plata sumei de 900 RON, cheltuieli de judecată.
în motivarea sentinței instanța a reținut că reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, este îndreptățit să primească o despăgubire echitabilă pentru terenul care i-a fost expropriat de stat.
Ca atare, instanța a statuat că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 2.106 Euro sau 7.351 lei noi, arătând că își însușește, ca metodă de calcul a despăgubirii, metoda de evaluare după prețul pieței, aceasta întrucât metoda indicilor nu este elaborată și fundamentează nici practic și nici științific.
Totodată, instanța a reținut că termenul de plată a despăgubirii este cel prevăzut de art. 9-10 din Legea nr. 198/2004, anume 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și faptul că, în lipsa administrării unui probatoriu pertinent, nu poate fi primită solicitarea reclamantului de acordare a unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând sentința în ceea ce privește modul de calcul al despăgubirii.
în motivarea apelului pârâta susține că experții nu au avut în vedere, la calculul despăgubirii, sporul de valoare pe care l-a dobândit restul proprietății reclamantului, ca urmare a lucrărilor ce s-au efectuat în zonă (autostrada), că nu au atașat dovezi privind grila de prețuri pentru terenurile aferente autostrăzii, cu mențiunea că prețurile indicate în cuprinsul expertizei sunt fictive întrucât se raportează doar la valoarea terenurilor care se scot din circuitul agricol, cu mențiunea că metoda indicilor nu poate utilizată în cauză, în raport de prevederile art. 2 din H.G. nr. 746/1991 coroborate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr.33/1994.
Totodată apelanta solicită a se observa că, în mod nelegal, reclamanții au invocat că prin hotărârea de despăgubire emisă în anul 2005 s-a avut în vedere evaluarea terenului realizată la nivelul anului 2001, împrejurare de fapt care nu justifica admiterea cererii.
Pârâta reiterează excepția inadmisibilitătii cererii, motivat de faptul că legea nu prevede posibilitatea anulării parțiale a hotărârilor de evaluare, cu mențiunea că pentru localitatea Vâlcele evaluarea s-a făcut în dolari.
La termenul de judecată din 28 iunie 2008, instanța a încuviințat apelantei proba cu expertiză, cu obiectivele propuse și anume: stabilirea valorii despăgubirii numai în raport de momentul emiterii hotărârii contestate, 26 octombrie 2005, cu evidențierea sporului de valoare a terenului care nu a fost expropriat și care a rămas în proprietatea reclamantului (9.578,73 mp).
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță și expertul parte desemnat de apelantă (reclamantul nu a înțeles să-și mai desemneze un expert parte) s-a statuat că, la data de 26 octombrie 2005, după metoda de evaluare după prețul pieței, valoarea de circulație a terenului era de 4,00 Euro/mp, adică reclamantul era îndreptățit la o despăgubire de 1685,08 Euro ( 6043,71 lei), iar sporul de valoare este de 6,00 Euro/mp iar, după metoda venitului net, că despăgubirea este de 1269,29 Euro iar sporul de valoare de 3,5676 Euro.
Apelanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză susținând că nu s-a avut în vedere și valoarea de piață a terenurilor de 0,32 RON/mp, comunicată de o agenție imobiliară și că, în mod eronat, comisia și-a fundamentat concluziile și pe relațiile referitoare la prețurile de tranzacționare a terenurilor la nivelul localității comunicate de Primăria corn. Vâlcelele, obiecțiuni la care experții au răspuns la data de 28 august 2008.
Prin decizia civilă nr. 603/A din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat, pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârile instanțelor de fond au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. (prin care se instituie principiul rolului activ al judecătorului), art. 1169 cod civil (referitor la sarcina probei) și art. 201 și urm. C. proc. civ. (referitoare la administrarea probei cu expertiză).
în justificare criticii de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 129 C. proc. civ., pârâta susține că hotărârea recurată se întemeiază pe "gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" și reiterează motivele de apel, respectiv aspectele de fapt ale pricinii privind modalitatea de calcul a despăgubirii avută în vedere de expropriator și criticile pe care le-a formulat cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit la judecata în primă instanță.
Recurenta mai arată că instanța de apel, deși a încuviințat proba cu expertiză, prin care s-a stabilit că despăgubirea cuvenită reclamantului este în sumă de 1269,29 Euro calculată prin metoda venitului net și de 1685,08 Euro, calculată în funcție de prețul pieței, în mod nelegal și-a fundamentat hotărârea numai pe concluziile expertizei administrate la judecata în primă instanță.
Totodată, recurenta reiterează excepția inadmisibilității cererii deduse judecății, motivat de faptul că legea nu prevede o astfel de sancțiune (nulitatea parțială) a hotărârii de despăgubire și argumentele pentru care a procedat la stabilirea valorii despăgubirii în moneda dolari SUA și nu Euro.
Analizând criticile care se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
în drept, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate "instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii" iar, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceiași lege "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptătite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin dispozițiile legale menționate nu se instituite obligativitatea reținerii de către instanță a valorii despăgubirii stabilită prin raportul de evaluare întocmit de expropriator la momentul exproprierii și nici valoarea despăgubirii la momentul emiterii de expropriator a hotărârii de despăgubire, astfel cum dezvoltă pârâta, într-o manieră confuză, critica de nelegalitate formulată.
Dimpotrivă, din cuprinsul textului legal enunțat rezultă că la calcularea cuantumului despăgubirii instanța va tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, caz în care critica de nelegalitate se dovedește a fi străină în raport de textul legii și, ca atare, este nefondată.
în cauza supusă analizei, cerința prevăzută de dispoziția legală menționată a fost avută în vedere la întocmirea raportul de expertiză la judecata în primă instanță, raport prin care s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului expropriat la momentul întocmirii expertizei.
în apel, prin expertiza administrată s-a stabilit valoarea de circulație a aceluiași teren la momentul emiterii de către pârâtă a hotărârii de despăgubire, moment care, astfel cum s-a arătat, nu este prevăzut ca fiind de referință pentru stabilirea despăgubirii cuvenite expropriatului.
Așa fiind, pentru aceste considerente de drept, care le completează pe cele reținute de instanța de apel, înalta Curte nu va primi critica privind nemotivarea instanței de apel cu privire la înlăturarea concluziilor expertizei administrate în această fază procesuală.
Totodată, verificând modalitatea de administrare a probei cu expertiză se constată că atât la judecata în primă instanță, cât și la judecata în apel, au fost respectate dispozițiile instituite prin dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la această probă și cele prevăzute în legile speciale relative la expropriere.
De altminteri, prin recurs, pârâta de rezumă să invoce încălcarea de către instanțele de fond a dispozițiilor art. 1169 C. civ. și art. 201 și urm. C. proc. civ., fără a arăta în concret, în ce anume constă încălcarea săvârșită de acestea.
în acest context al analizei, este de menționat și faptul că, sub motiv de încălcare a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părților nu le este permis să formuleze, prin intermediul recursului, critici de netemeinicie cu privire la considerentele de fapt reținute de instanțele de fond.
Ca atare, nu poate fi primită critica formulată de pârâtă potrivit căreia hotărârea recurată se întemeiază pe "gravă greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate", care se încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin dispozițiile art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Totodată, înalta Curte constată că nu poate primi critica formală invocată de pârâtă sub forma excepției inadmisibilitătii cererii deduse judecății, cerere care, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, are caracterul unei contestații îndreptate împotriva hotărârii de evaluare emisă de expropriator, prin care se urmărește anularea sau modificarea unei astfel de hotărâri în partea privind cuantumul despăgubirii, și nu pe cel al unei acțiuni în nulitate întemeiată pe normele dreptului comun, astfel cum invocă recurenta în justificarea excepției.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, înalta Curte a constatat că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5498/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5208/2009. Civil → |
|---|
