ICCJ. Decizia nr. 5722/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5722/200.
Dosar nr. 6893/99/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 707 din 19 mai 2008 a Tribunalul Iaşi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâta SC E.O.N.M.D. SA şi s-a dispus anularea deciziei nr. 945 din 23 august 2007 emise de pârâtă; s-a constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la restituirea imobilului compus din teren în suprafaţă de 400 mp, situat în Iaşi, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 400 mp; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin notificarea nr. 230/N/2001, formulată de autorul reclamantului R.A. şi adresată Primăriei Municipiului Iaşi, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din locuinţă demolată şi terenul aferent în suprafaţă de 400 mp.
Prin dispoziţia nr. 1748 din 20 mai 2005, Primarul municipiului Iaşi a respins notificarea formulată. Această dispoziţie a fost contestată în instanţă de către autorul reclamantului, iar, prin sentinţa civilă nr. 1353 din 7 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis cererea acestuia şi s-a dispus anularea dispoziţiei şi obligarea Primarului municipiului Iaşi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din locuinţă şi teren.
Această sentinţă a fost modificată în parte prin Decizia nr. 18 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul obligării Primarului la acordarea măsurilor reparatorii numai pentru construcţie (nu şi pentru teren) şi comunicarea către notificator a datelor privind persoana deţinătoare a terenului.
Ulterior, prin dispoziţia Primarului municipiului Iaşi nr. 1097 din 5 iunie 2007, s-a dispus acordarea de despăgubiri băneşti reclamantului R.C., în condiţiile legii speciale, pentru imobilul construcţie demolată, declinându-se competenţa de soluţionare a notificării vizând terenul în suprafaţă de 400 mp în favoarea deţinătoarei, pârâta SC E.O.N.M.D. SA.
Prin Decizia nr. 945 din 23 august 2007 emisă de pârâtă, a fost respinsă cererea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că nu există identitate între suprafaţa de teren revendicată şi terenul deţinut de societate şi că notificatorul nu a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 538 din 4 martie 2002 emisă de SC E. SA.
Întrucât în cauză s-a dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului, vocaţia succesorală a acestuia şi faptul că există identitate între suprafaţa de teren revendicată prin notificare şi terenul deţinut de pârâtă - terenul revendicat fiind inclus în suprafaţa de 26282,95 mp, pentru care pârâta deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate emis la 23 decembrie 1999, instanţa a reţinut că acesta este îndreptăţit Ia măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin Decizia civilă nr. 151 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, s-au respins apelurile declarate de reclamantul R.C. şi intimata SC E.O.N.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 707 din 19 mai 2008 a Tribunalul Iaşi.
Împotriva deciziei civile nr. 151 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi a declarat recurs reclamantul R.C
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 19 mai 2009.
Înainte de termenul fixat pentru soluţionarea recursului, respectiv, la data de 23 aprilie 2009, recurentul-reclamant a depus o declaraţie de renunţare la judecarea recursului formulat în dosarul nr. 6893/99/2007 (declaraţie autentificată sub nr. 363 din 15 aprilie 2009 - BNP S.A.).
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere declaraţia recurentului-reclamant şi principiul disponibilităţii în procesul civil, Înalta Curte va lua act că recurentul-reclamant R.C. a renunţat la judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că recurentul - reclamant R.C. a renunţat la judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 151 din 01 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5741/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5726/2009. Civil → |
|---|
