ICCJ. Decizia nr. 5339/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5339/2009
Dosar nr. 5478/1/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
1. Prin sentinţa civilă nr. 381 din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a dispus după cum urmează:
S-au admis excepţiile de litispendenţă invocate de intimatele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berbeşti, C.E. Craiova, E.M.C. Roşia Peşteană şi E.M.C. Mehedinţi.
S-a respins acţiunea împotriva pârâţilor S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C Motru, E.M.C. Roşia Peşteană, E.M.C. Mehedinţi, E.M.C. Berbeşti pentru perioada 01 februarie 2004 - 31 decembrie 2005. S-au constatat achitate drepturile aferente acestei perioade.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele S.N.L.O. Tg-Jiu, E.M.C. Berleşti, C.E. Turceni, E.M.C. Jilţ şi E.M.C. Motru.
S-a respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de pârâta S.N.L.O. Tg- Jiu.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta S.N.L.O. Tg-Jiu şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de S.C. I.C.M. S.A. Tg-Jiu, respingându-se acţiunea faţă de această pârâtă.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâta C.E. Craiova.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtele C.E. Rovinari şi E.M.C. Pinoasa, întrucât aceste societăţi nu au folosit invenţia pe perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005.
S-a admis acţiunea formulată de reclamantul I.G.D. faţă de pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E. Turceni şi E.M.C Jilţ.
Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Craiova şi E.M.C. Prigoria la 1.374,93 lei pe perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005 cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii 13 decembrie 2005 şi până la data plăţii efective.
Au fost obligate în solidar pârâtele C.E. Turceni şi E.M.C. Jilţ la suma 60.243,20 lei pe perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005 cu plata dobânzilor legale de la data introducerii acţiunii 13 decembrie 2005 şi până la data plăţii effective.
S-au disjuns cererile de intervenţie formulate de intervenientul P.I. cât şi cererile de chemare în garanţie privind pe SC U. SA Rovinari, U.M.R.I.N.A.R.I., U.R. TG-JIU şi G. TG-JIU, acordându-se termen pe data de 03 decembrie 2007.
Au fost obligate pârâtele C.E. Craiova, E.M.C. Prigoria, C.E. Turceni şi E.M.C. Jilţ la 12.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Instanţa a fost sesizată în urma admiterii apelurilor declarate de reclamantul I.G.D., intervenientul P.C.I. şi pârâţii S.C. C.E. Turceni S.A., C.E. Craiova, S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Berbeşti şi E.M.C. Roşia Peşteană împotriva sentinţei civile nr. 125/Civ/2006 pronunţată de Tribunalul Dolj. Prin Decizia nr. 570 din 2 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-a desfiinţat sentinţa civilă menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
Reclamantul I.G.D. este singurul moştenitor al autorului său I.G., potrivit certificatului de moştenitor nr. 150 din 15 noiembrie 2000 întocmit de notar Public A.M. Nu se justifică astfel lipsa calităţii procesuale active invocată de pârâta C.E. Craiova, în sensul că transmiterea dreptului la brevet se face numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a transmiterii înregistrate la O.S.I.M., conform art. 47 din Legea nr. 64/1991. Aceste dispoziţii reglementează data de la care încep să curgă efectele faţă de terţi în cazul transmiterii prin cesiune sau prin licenţă a dreptului la brevet şi a drepturilor ce decurg prin brevet ori, în cauză, transmiterea drepturilor s-a făcut prin succesiune legală şi nu i se poate impune reclamantului o astfel de procedură.
Prin contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 autorul reclamantului şi ceilalţi coautori au convenit drepturile care li se cuvin pentru folosirea invenţiei „cupă pentru excavator".
Faţă de concluziile raportului de expertiză s-a reţinut că invenţia nu mai este folosită de anumite pârâte şi că eficienţa economică a acestei invenţii este redusă întrucât doar 60% din invenţia respectivă mai este folosită în componenţa cupei ce face obiectul brevetului de invenţie; prin acelaşi raport s-au stabilit pârâtele care au folosit invenţia în exploatările miniere precum şi drepturile care i se cuvin reclamantului.
Excepţia prematurităţii acţiunii formulată de pârâta S.N.L.O. este neîntemeiată, întrucât la baza solicitării acestor drepturi băneşti se află contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 încheiat pe o perioadă de 20 de ani.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele SNL Oltenia, E.M.C. Berbeşti, E.M.C. Jilţ, E.M.C. Motru şi C.E. Turceni este neîntemeiată, întrucât au folosit invenţia respectivă; cele 29 de excavatoare se află desfăşurate pe raza a 12 cariere printre care şi aceste pârâte.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de S.N.L.O.: prin sentinţa civilă nr. 2254 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis contestaţia la executare şi s-au anulat formele de executare silită din dosarul nr. 108/E/2004, cu motivarea că S.N.L.O. a făcut dovada achitării în termenul convenit cu creditorul prin ordinul de plată nr. 488 din 4 februarie 2004. În aceste condiţii solicitarea din cererea reconvenţională a primit soluţionare, care a intrat în puterea lucrului judecat. Întrucât pârâta S.C.I.C.M. Târgu Jiu nu a folosit brevetul de invenţie în discuţie, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Acţiunea nu este întemeiată împotriva pârâtelor C.E. Rovinari şi E.M.C. Pinoasa pentru perioada 1 ianuarie 2003 şi 31 decembrie 2005, întrucât cele două pârâte nu au folosit invenţia respectivă.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în cauza disjunsă, s-a dispus după cum urmează:
S-a luat act de renunţarea intervenientului accesoriu P.I. la cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâţilor C.E. Turceni, C.E. Rovinari, C.E. Craiova, S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Jilţ, E.M.C. Motru, E.M.C. Prigoria, E.M.C. Mehedinţi, E.M.C. Berbeşti, E.M.C. Pinoasa şi S.I.C.M.
S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de acelaşi intervenient împotriva intimatelor S.N.L.O. Târgu Jiu, E.M.C. Motru, şi E.M.C. Berbeşti.
S-au respins cererile de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. C.E. Turceni S.A. şi pârâta E.M.C. Jilţ împotriva chematelor în garanţie SC U. SA Rovinari prin lichidator SC S. SRL Târgu Jiu şi SC U.M.R. SA Rovinari.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulate de pârâtele S.N.L.O. Târgu Jiu şi E.M.C. Roşia împotriva chematelor în garanţie SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari şi SC G. SRL Târgu Jiu.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC C.E. Craiova SA împotriva SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari şi SC G. SRL Târgu Jiu.
În motivarea acestei sentinţe, s-au reţinut următoarele:
Cererea de intervenţie în interes propriu este nedovedită întrucât pârâtele împotriva cărora cererea a fost formulată nu au folosit invenţia brevetată „la cupă de excavator cu rotor", aceasta fiind folosită la cele 29 excavatoare cu rotor din carierele aparţinând E.M.C. Prigoria şi E.M.C. Jilţ din subordinea C.E. Craiova şi, respectiv, C.E. Turceni.
Din contractele de furnizare încheiate cu societăţile chemate în garanţie rezultă că obiectul acestora l-a reprezentat furnizarea unor cupe încărcătoare E 1400 tip SIP şi cupe tăietoare E 1400 tip SIP, fără a se menţiona că aceste cupe tăietoare şi încărcătoare prezintă modificări, conform brevetului de invenţie, cu atât mai mult cu cât acest brevet de invenţie nu se referă la cupe încărcătoare sau cupe tăietoare, ci la o cupă de excavator cu rotor utilizată în carierele de lignit. Chiar şi în cazul în care s-ar fi livrat cupa de excavator cu rotor modificată prin invenţia brevetată, niciuna dintre pârâte nu a putut stabili cu certitudine la care din cele 29 de excavatoare s-au folosit aceste cupe cu rotor şi care dintre chematele în garanţie au livrat cupele respective cu încălcarea clauzelor contractuale.
Împotriva ambelor sentinţe pronunţate de prima instanţă s-au formulat cereri de apel cu privire la care Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a dispus prin Decizia nr. 171 din 6 mai 2008, după cum urmează:
- Cu privire la sentinţa civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008:
S-a admis apelul declarat de reclamantul I.G.D., schimbându-se în parte sentinţa în sensul obligării intervenientului P.I. la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant, cu menţinerea restului dispoziţiilor acestei sentinţe.
- Cu privire la sentinţa civilă nr. 381 din 19 noiembrie 2007 şi sentinţa civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2008;
S-au respins apelurile declarate de pârâţii SC C.E. Turceni S.A. şi SC C.E. Craiova SA împotriva ambelor sentinţe.
S-a luat act că pârâta E.M.C. Roşia a renunţat la judecata apelurilor declarate împotriva ambelor sentinţe.
Au fost obligaţi pârâţii apelanţi SC C.E. Turceni SA şi SC C.E. Craiova S.A. şi E.C.M. Roşia la 3.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut motivele ce succed.
Apelul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., acela care cade în pretenţii în urma promovării unei acţiuni civile, are obligaţia de a achita părţii adverse toate cheltuielile făcute în desfăşurarea procesului.
În speţă, după pronunţarea sentinţei civile 381/2007, procesul a continuat pentru soluţionarea cererilor de intervenţie formulate de P.I. (intervenţie principală şi accesorie) şi a cererilor de chemare în garanţie.
Reclamantul avea calitate procesuală numai în soluţionarea cererii de intervenţie accesorie promovată de P.I., această cerere fiind formulată ca urmare a promovării acţiunii principale de către reclamant, intervenientul înţelegând să apere interesele pârâtelor.
Intervenientul a renunţat la judecata acestei cereri, însă judecarea ei a determinat pe reclamant să angajeze avocat, făcând astfel cheltuieli. Astfel, cel a căzut în pretenţii faţă de reclamant este intervenientul P.I.
În ce priveşte pârâtele şi chematele în garanţie, acestea nu au nicio obligaţie procesuală faţă de reclamant iar continuarea procesului pentru soluţionarea acestor cereri nu are legătură cu reclamantul. Între chematul în garanţie şi reclamant nu se poate stabili un raport procesual sau obligaţional direct, ceea ce duce la concluzia că în judecata acestor cereri nici pârâtele, nici chematele în garanţie nu pot fi obligate către reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
După soluţionarea acţiunii, cererile de chemare în garanţie au devenit veritabile acţiuni, în care reclamantul nu are calitate procesuală. El a continuat să fie citat până la pronunţarea sentinţei civile nr. 1/2008 doar pentru cererea de intervenţie accesorie, astfel că numai intervenientul poate fi obligat către reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apelurile declarate de cele două pârâte, SC C.E. Craiova SA şi SC C.E. Turceni SA sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a soluţionat litigiul cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., având în vedere dezlegările date problemelor de drept de instanţa de apel care a desfiinţat prima sentinţă. Astfel, prin Decizia civilă 570 din 2 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a reţinut că la dosarul primei instanţe erau depuse obiecţiuni la raportul de expertiză care se impunea a fi puse în discuţia părţilor, însă nu a obligat instanţa de trimitere să încuviinţeze aceste obiecţiuni şi să le înainteze expertului pentru completarea lucrării.
În Şedinţa publică din 12 noiembrie 2007 tribunalul a pus în discuţie obiecţiunile formulate de pârâta SC C.E. Turceni SA şi cererea reclamantului de completare a raportului de expertiză şi a respins obiecţiunile pe considerentul că experţii au expus punctul lor de vedere în ce priveşte aspectele invocate în obiecţiuni. S-a considerat că efectuarea unei noi expertize nu este utilă cauzei şi că obiecţiunile constituie aspecte de fond ce urmează a fi dezlegate de instanţă.
Concluzia care se impune este că instanţa de trimitere a respectat indicaţiile instanţei de apel şi că efectuarea unei completări a raportului de expertiză nu era necesară şi utilă cauzei.
În apel nu s-a solicitat completarea probelor prin motive de apel, în condiţiile art. 294 C. proc. civ., iar necesitatea administrării unei expertize nu a rezultat din dezbateri; concluziile expertizelor efectuate în primul ciclu procesual, cu participarea experţilor asistenţi, sunt clare şi conforme celorlalte înscrisuri aflate la dosar.
Soluţia aleasă de instanţă de a disjunge soluţionarea cererii de intervenţie şi a cererilor de chemare în garanţie nu este una nelegală, ea fiind conformă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. civ. Textul arătat dă posibilitatea instanţei de a disjunge soluţionarea cererii de chemare în garanţie dacă judecata acesteia ar întârzia judecata cererii principale. Deşi instanţa a acordat doar două termene după pronunţarea sentinţei 381/2007, care, teoretic, nu ar justifica disjungerea, şi nu a administrat alte probe, părţile nu au fost afectate în drepturilor lor procesuale prin soluţia aleasă. Instanţa de fond ar fi avut posibilitatea de a nu pronunţa cea de a doua sentinţă în alt dosar, însă modalitatea aleasă de a pronunţa o nouă sentinţă în acelaşi dosar nu este sancţionată cu nulitatea expresă; nici cerinţele art. 105 alin (2) C. proc. civ. nu sunt întrunite, apelantele nedovedind prin ce li s-a pricinuit o vătămare, care ar putea fi înlăturată doar prin anularea sentinţei.
Este nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului întrucât acesta este unicul moştenitor al celui care a realizat invenţia brevetată şi folosită de pârâte.
Prin contractul 3333/1999, autorul, împreună cu alte persoane, au transmis către C.N.L.O. dreptul la eliberarea brevetului şi folosirea exclusivă a invenţiei iar potrivit art. 2.5 din contract cesionarul s-a obligat să plătească trimestrial redevenţe în baza contractelor încheiate cu subunităţile care aplică invenţia. Transmisiunea dreptului la brevet, reglementată de art. 45 şi urm. din Legea 64/1991 nu presupune pierderea de către realizatorul invenţie a oricăror drepturi derivând din exploatarea acesteia, părţile având posibilitatea de a reglementa prin contract drepturile şi obligaţiile lor, aşa cum a fost situaţia în speţă.
Ca urmare, corect tribunalul a reţinut că temeiul de drept al promovării acţiunii îl constituie nu numai Legea nr. 64/1991 ci şi art. 969 C. civ., cât timp prin convenţia părţilor unitatea cesionară s-a obligat să plătească redevenţe trimestriale.
Sunt nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a celor două apelante pârâte, calitatea acestora decurgând din faptul că sunt continuatoarele cesionarei, în temeiul HG nr. 103/2004.
Contractul iniţial a fost încheiat cu C.N.L.O., unitate care s-a divizat în mai multe subunităţi, cu personalitate juridică şi patrimoniu distinct, printre care şi cele două societăţi apelante. Acestea au preluat drepturile şi obligaţiile companiei ce a fost divizată, atât pe cele indicate expres în actul de înfiinţare în protocolul de preluare, cât şi pe cele derivând din contracte ce devin opozabile unităţilor nou înfiinţate. Aşa este cazul contractului 3333/1999 care a prevăzut obligaţia de plată a redevenţelor în cazul în care invenţia este folosită în unitate.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtelor decurge din calitatea lor de continuatoare a C.N.L.O. şi din faptul că invenţia autorului reclamantului este folosită de aceste societăţi, aşa cum a rezultat din probele administrate.
În aceste condiţii, nu are relevanţă faptul că unitatea care are obligaţia plăţii datoriilor fostei C.N.L.O. este, potrivit HG nr. 103/2004, SC Î.C.M., deoarece raportul contractual stabilit în anul 1999 se găseşte în patrimoniul actualelor societăţi ca urmare a activităţii lor curente, fiind vorba despre o simplă datorie a societăţii desfiinţate.
Raportul de expertiză realizat în primul ciclu procesual a relevat faptul că SC C.E. Craiova, şi SC C.E. Turceni au folosit cupa de excavator cu rotor la 29 excavatoare din carierele lor, în perioada ianuarie 2003- decembrie 2005, constatările expertului fiind rezultatul observării la faţa locului a mijloacelor fixe. Lucrarea a fost întocmită în prezenţa a 3 experţi asistenţi, care nu au exprimat un alt punct de vedere.
Potrivit expertizei depuse la filele 335 şi următoarele din primul dosar al tribunalului ( experţi A.D., B.G., HG), cupele folosite de câteva excavatoare ale societăţilor apelante nu prezintă modificări faţă de cupele brevetate de autorul reclamantului, iar orice cupă care are placă portdinte şi casete în care se montează dinţii este ideea autorului. În carierele respective se folosesc şi cupe având şase casete prismatice în loc de şapte, adică la care s-au adus unele modificări invenţiei, fără acordul autorilor acesteia, astfel de cupe fiind realizate la SC U. SA Rovinari şi SC G. SA. Experţii au arătat că aceste modificări sunt nesemnificative, păstrându-se din invenţia autorului placa portdinte, casetele prismatice şi dinţii prinşi fără şuruburi şi piuliţe.
O astfel de constatare duce la concluzia că societăţile pârâte folosesc cupele inventate de autor, o parte din mijloacele fixe având cupele de excavator exact în maniera descrisă în brevetul de invenţie, iar alte mijloace folosind un model modificat doar parţial, într-o măsură nesemnificativă, astfel că modelul de bază este cel care determină eficienţa economică.
Faţă de concluziile expertizelor, concluzii exprimate în mod unitar de toţi experţii numiţi de instanţă sau de părţi, rezultă că motivele de apel nu sunt fondate şi că în mod corect s-a admis acţiunea faţă de cele două societăţi apelante, care obţin rezultate economice ca urmare a folosirii invenţiei autorului, fie în forma originală, fie modificată parţial.
Cererile de chemare în garanţie au fost corect respinse, cât timp contractele încheiate de pârâte cu chematele în garanţie se referă la alte tipuri de utilaje iar răspunderea chematelor în garanţie, ca executante a unor reparaţii şi îmbunătăţiri, se referă la acţiuni în justiţie care rezultă din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Ori, prin acţiunea de faţă nu s-a imputat pârâtelor folosirea cupelor de excavator modificate, adică încălcarea termenilor tehnici ai invenţiei autorului, ci folosirea acestei invenţii şi obţinerea unui beneficiu economic, fără plata redevenţelor către persoana îndreptăţită, obligaţie ce revine unităţii ce foloseşte efectiv mijlocul de producţie, iar nu celei ce îl repară.
Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a micşorat onorariul de avocat plătit de reclamant, considerând că suma de 8 000 lei este nejustificat de mare faţă de complexitatea pricinii şi de munca depusă de avocat, ţinând seama şi de faptul că litigiul a fost soluţionat la al doilea termen în apel. Raportul contractual dintre reclamant şi avocatul său nu poate fi opus în orice condiţii părţilor astfel că onorariul achitat va fi redus de instanţă la suma de 3000 lei şi cade în sarcina pârâtei - apelante să fie achitat.
Chiar dacă pârâta-apelantă E.M.C. Roşia a renunţat la judecata apelului, ea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată alături de celelalte apelante, pentru că promovarea apelului său a determinat pe reclamant să angajeze cheltuieli pentru desfăşurarea procesului.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs apelanţii.
A. Recurs declarat de reclamantul-apelant I.G.D.
În mod greşit s-au redus cheltuielile de judecată care i-au fost acordate, în condiţiile în care cauza are o mare complexitate, dat fiind numărul de apeluri formulate în cauză şi întâmpinările aferente.
B. Recurs declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova S.A.
1. Cererea de chemare în garanţie a fost formulată în temeiul art. 60 C. proc. civ. şi potrivit art. 9.1. din contractele încheiate cu chematele în garanţie. Executanţii despăgubesc achizitorul împotriva oricăror reclamaţii şi acţiuni în justiţie care rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete, mărci, etc.)
2. Reclamantul a cedat drepturile izvorâte din brevetul de invenţie C.N.L. Oltenia, devenită în baza HG nr. 103/2004 S.N.L. Oltenia.
Între S.N.L. Oltenia şi recurentă nu s-a încheiat un contract în baza căruia aceasta din urmă să exploateze invenţia şi, pe cale de consecinţă, să plătească redevenţe conform contractului încheiat.
În urma încheierii contactului de cesiune titularul brevetului de invenţie este C.N.L. Oltenia SA iar inventatorul nu mai poate solicita drepturile patrimoniale decurgând din brevet; nu sunt îndeplinite astfel pentru inventator cerinţele art. 33 din Legea nr. 64/1991 potrivit cărora titularul brevetului are dreptul exclusiv de a exploata invenţia pe toată durata sa.
Totodată, nu s-a dovedit în cauză că titularul de brevet ar fi renunţat la drepturile conferite de lege în favoarea inventatorului.
3. În Protocolul nr. 3387 din 31 mai 2004, încheiat cu ocazia predării de către C.N.L. Oltenia S.A. Tg.Jiu către recurentă a activului şi pasivului, în conformitate cu HG nr. 103/2004, nu este menţionat şi contractul pe care compania l-a încheiat cu reclamantul.
Clauzele contractuale care îl îndreptăţesc pe reclamant să formuleze acţiunea nu îi sunt opozabile, întrucât sunt stabilite fără ca unitatea să fie parte în contract.
4. În Decizia nr. 570 din 2 mai 2007 se menţionează că s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză care se impuneau a fi puse în discuţie.
Nici după ce dosarul a fost trimis spre rejudecare nu s-au pus în discuţia părţilor aceste obiecţiuni, care trebuiau comunicate şi expertului.
5. Procedura de a separa în cadrul judecăţii cererile de chemare în garanţie este inoportună şi ilegală.
În susţinerea criticii s-au invocat clauzele din contactele încheiate cu chematele în garanţie, al căror conţinut a fost detaliat la prima critică.
6. Nu sunt de neglijat nici sumele acordate şi devenite împovărătoare pentru unităţi, fără justificare în eficienţa economică.
C. Recursul declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Turceni S.A.
1. - În mod nelegal s-au disjuns cererile de intervenţie formulate de P.C.I. şi cererile de chemare în garanţie, din moment ce pentru justa soluţionare a cererii reclamantului era necesară prezenţa în instanţă a societăţilor producătoare de cupe, furnizate şi folosite de pârâte în procesul de producţie.
Vătămarea care le-a fost produsă a rezultat din imposibilitatea de a efectua probe, respectiv respingerea cererii de efectuare a unui nou raport de expertiză care să dovedească susţinerile pârâtelor care au chemat în garanţie societăţile comerciale citate în cauză.
După disjungere, trebuia să se dispună trimiterea cauzei pentru repartizarea aleatorie spre un alt complet de judecată, pronunţându-se astfel nelegal două hotărâri în acelaşi dosar; instanţa de apel ar fi trebuit să pronunţe hotărâri diferite, separate, pentru fiecare apel.
Din momentul pronunţării sentinţei civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007 aceeaşi instanţă nu mai era învestită legal cu soluţionarea celorlalte cereri. În aceste condiţii, cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză era pe deplin justificată, iar trimiterea la raportul de expertiză din cauza principală drept probă în cauza privind cererea de chemare în garanţie, nu poate fi legală.
2. Instanţa de fond nu putea să soluţioneze cauza la primul termen de judecată deoarece, pentru asigurarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, trebuia să înainteze obiecţiunile către experţi.
3. La pronunţarea primei sentinţe în cauză s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, la care s-au formulat obiecţiuni (pe care le-a înlăturat din proprie iniţiativă); s-a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, fără a observa că acesta este lovit de nulitatea absolută, întrucât la efectuare nu au fost convocate chematele în garanţie.
4. Instanţa trebuia să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a probei cu expertiză tehnică, formulată în apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 381 din 19 noiembrie 2007, în condiţiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare iar în Decizia primei instanţe de apel s-a reţinut că la dosar s-au depus obiecţiuni care nu au fost puse în discuţia părţilor.
5. Instanţa a respins cererea de efectuare a unui raport de expertiză, cu motivarea că expertiza nu este utilă şi necesară cauzei, subrogându-se astfel unei opinii de specialitate şi arătând că modelul de cupă furnizat de pârâte nu este modelul brevetat de autorul reclamantei şi că nu s-a făcut dovada în acest sens. Această din urmă apreciere, în condiţiile în care s-a respins cererea de efectuare a unei expertize, care era absolută necesară.
6. În mod nelegal s-au acordat drepturi care au fost indexate prin raportul de expertiză şi actualizate la data plăţii, neexistând nicio dovadă că pârâtele ar fi fost puse în întârziere.
Mai mult, contractul invocat ca temei al acţiunii nu se referă şi la indexarea sumelor de plată.
7. S-a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Potrivit contractului depus la dosar, titularul dreptului exclusiv de a utiliza invenţia este fosta C.N.L.O. Tg.-Jiu iar eventuala încălcare a drepturilor prin utilizarea neautorizată a invenţiei nu o poate invoca decât titularul brevetului. Reclamantul a renunţat la aceste drepturi atunci când a cesionat dreptul la eliberarea brevetului şi folosirea exclusivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 64/1991, drepturile decurgând din brevet se pot transmite şi pe cale succesorală, însă transmiterea produce efecte faţă de terţi numai din momentul publicării în Buletinul Oficial de proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la O.S.I.M.;
Reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă în calitate de moştenitor legal al autorului I.
8. S-a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei-recurente.
Pârâta-recurentă a fost înfiinţată prin HG nr. 103/2004, nepreluând de la fosta C.N.L.O. Tg.-Jiu datoriile acumulate pentru perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2004; aceste drepturi cât şi ulterior trebuiau să fie achitate de către C.N.L.O.
9. S-a apreciat în mod greşit situaţia chematelor în garanţie în condiţiile în care acestea nu au negat că au furnizat cupe SIP pârâtei iar pârâta a folosit aceste cupe în procedeul de producţie; în aceste condiţii, nu se puteau folosi decât cupele furnizate.
Din cele două contracte pe care le-a depus la dosar rezultă că obiectul acestora îl reprezintă furnizarea de produse noi, respectiv cupe tip SIP şi nu reparaţii sau îmbunătăţiri, nefiind vorba despre „utilaje" după cum reţine instanţa de apel.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea argumentelor ce succed:
A. Recursul declarat de reclamantul-apelant I.G.D.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în dosarul de apel, instanţa a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., dispunând reducerea acestora; soluţia a fost justificată pe criteriile avute în vedere, respectiv complexitatea cauzei, munca avocatului şi soluţionarea litigiului la cel de-al doilea termen.
Critica formulată vizează temeinicia soluţionării cererii privind cheltuielile de judecată, respectiv modul de apreciere de către magistrat, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului.
B. Recursul declarat de pârâta-apelantă S.C. C.E. Craiova S.A.
1. Din considerentele deciziei de apel, prin care s-a confirmat soluţia de respingere a cererilor de chemare în garanţie, rezultă modul de interpretare a obiectului contractelor încheiate de pârâte cu chematele în garanţie, care nu mai poate fi reapreciat de instanţa de recurs,neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Faţă de obiectul acestor contracte reţinut de instanţa de apel şi obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor cuvenite din folosirea invenţiei, s-au înlăturat în mod corect clauzele aferente din contractele încheiate cu chematele în garanţie.
2. Faptul că autorul reclamantului ar fi încheiat cu C.N.L.O. contractul nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care s-a cesionat dreptul la eliberarea brevetului de invenţie, fără ca ulterior un asemenea act să fie încheiat şi cu pârâta-recurentă, nu îi înlătură acesteia obligaţia de plată a drepturilor cuvenite inventatorului.
După cum a reţinut şi instanţa de apel, acest contract a fost preluat de către unităţile rezultate din reorganizarea SC P.E.E.T. T. SA şi a C.N.L.O. SA Tg-Jiu, în temeiul HG nr. 103/2004.
Potrivit art. 15 din HG nr. 103/2004, societăţile comerciale înfiinţate potrivit acestei hotărâri de Guvern - printre care şi pârâta-recurentă, vor prelua toate drepturile şi îşi vor asuma toate obligaţiile aferente societăţilor reorganizate şi ale minelor, carierelor şi exploatărilor miniere divizate din cadrul C.N.L.O. S.A. Tg-Jiu şi integrate în entităţile nou create, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terţii, inclusiv în litigiile în curs.
În speţă nu se pune problema încălcării dreptului exclusiv de a exploata invenţia de către titularul de brevet ci de onorarea obligaţiilor acestuia către inventator, urmare încheierii contractului de cesiune.
3. Pe lângă cele reţinute referitor la cea de-a doua critică de recurs, trebuie avut în vedere şi faptul că, potrivit situaţiei de fapt stabilită în cauză, invenţia autorului reclamantului este folosită de pârâtele recurente.
4. Prin Decizia civilă nr. 570 din 2 mai 2007 pronunţată în cauză, prin care s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe, s-a reţinut că la dosarul cauzei s-au depus obiecţiuni la raportul de expertiză care se impunea a fi puse în discuţie având în vedere complexitatea cauzei, iar din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa le-a pus în discuţia contradictorie a părţilor şi nici că s-ar fi pronunţat asupra acestora.
După cum a reţinut şi instanţa de apel, cu ocazia rejudecării cauzei s-au pus în discuţie aceste obiecţiuni, cu trimitere la dispoziţiile deciziei de casare (fila nr. 81 dosar tribunal), aspect ce face să nu fie incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Comunicarea acestora către expert s-ar fi putut dispune în cazul în care ar fi fost încuviinţate.
Or, la termenul respectiv (12 noiembrie 2007) s-au respins atât obiecţiunile cât şi solicitarea pârâtelor de a se efectua o nouă expertiză cu motivarea că experţii au răspuns şi şi-au spus punctul de vedere în ceea ce priveşte aspectele invocate ca obiecţiuni, iar o nouă expertiză nu este utilă şi necesară cauzei.
5. Instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care după disjungere s-au acordat doar două termene, fără a fi administrate probe noi, măsura dispusă nu era justificată.
După cum în mod corect a reţinut însă instanţa de apel, prin măsura disjungerii nu li s-a produs părţilor o vătămate care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, faţă de dispoziţiile art. 105 alin. (2) la care face trimitere art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
6. Ultima critică prezintă interes juridic numai în ceea ce priveşte nejustificarea sumelor acordate reclamantului faţă de eficienţa economică.
În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că pârâtele-recurente obţin rezultate economice ca urmare a folosirii invenţiei autorului, faţă de care s-au calculat drepturile cuvenite inventatorului, critica formulată vizează temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat în recurs.
C. Recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA.
1. Cu privire la prima critică urmează a fi avute în vedere considerentele reţinute mai sus la critica aferentă din recursul declarat de cealaltă pârâtă.
Pe de altă parte, prima instanţă, la rejudecarea cauzei, a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, apreciind ca nefiind utilă şi necesară în cauza disjunsă, în raport de cauza invocată de pârâte şi de contractele încheiate de acestea cu chematele în garanţie. La soluţionarea cererilor de chemare în garanţie s-a avut în vedere şi faptul că societăţile chemate au arătat că tipul de cupe executate nu conţin elemente care să se regăsească în soluţiile revendicate conform brevetului de invenţie.
În aceste condiţii, vătămarea imputată de către pârâta-recurentă nu se poate datora în niciun caz măsurii de disjungere ci modului de dispunere asupra unei probe-acest din urmă aspect nemaiputând fi cenzurat pe calea recursului, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte aspectul referitor la netrimiterea cauzei, după disjungere, pentru repartizarea aleatorie, şi pronunţarea astfel a două hotărâri în dosare separate, urmează a se reţine faţă de aliniatul precedent, acelaşi argument legat de inexistenţa vătămării care să nu se poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
2. Modul de apreciere al instanţei cu privire la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs, ţinând de temeinicia hotărârii, aspect care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
3. Cu privire la obiecţiunile formulate s-au făcut referiri mai sus. Interes în formularea criticii vizând neconvocarea ar avea numai partea care s-ar considera prejudiciată, în speţă chematele în garanţie, fiind un caz de nulitate relativă.
4. Cu privire la aspectele invocate în cadrul acestei critici, urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus la critica aferentă din recursul formulat de cealaltă pârâtă.
5. Critica formulată vizează temeinicia hotărârii, modul de apreciere a probei de către magistrat, neputând fi încadrată în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
6. Această critică nu a constituit motiv de apel, fiind formulată omisso medio, motiv pentru care nu va fi analizată.
7. Cu privire la primul aspect invocat în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, urmează a fi avute în vedere considerentele asupra criticii aferente din recursul declarat de cealaltă pârâtă.
Cea de-a doua critică din acest motiv, deşi formulată sub forma unei excepţii absolute, vizează încălcarea de către reclamant a dispoziţiilor legale referitoare la transmiterea drepturilor decurgând din brevet. Critica se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă a fost formulată în faţa instanţei de recurs, omisso medio.
8. Şi cu privire la această critică urmează a se reţine aceleaşi considerente arătate pentru critica aferentă din recursul declarat de cealaltă pârâtă.
9. Şi cu privire la ultima critică de recurs se constată că aceasta vizează reaprecierea probatoriului administrat în cauză, neputând fi încadrată în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate recursurile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul I.G.D., de pârâţii SC C.E. Craiova SA şi SC C.E. Turceni S.A. împotriva deciziei nr. 171 din 6 mai 2008 a Curţii de ApelCraiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5726/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5324/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
