ICCJ. Decizia nr. 5726/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5726/2009
Dosar nr.29269/3/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 29269/3 din 3 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Bucureşti şi Primăria municipiului Bucureşti, anularea deciziilor nr. 8407 şi 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul General al municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin deciziile nr. 8407 şi 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul municipiului Bucureşti, s-a dispus în mod greşit respingerea ca tardivă a notificării nr. 540/2003, prin care acesta a solicitat restituirea cotei ce i se cuvenea din imobilul situat în Bucureşti, sector 4 şi care, se precizează, a fost depusă în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1414 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorul G.A. în contradictoriu cu pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti împotriva dispoziţiilor nr. 8407 şi 8408 din 25 iunie 2007 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care a fost respinsă notificarea formulată de contestator ca fiind tardiv introdusă.
A respins cererea contestatorului de anulare parţială a dispoziţiilor nr. 8407 şi nr. 8408 din 25 iunie 2007, prin care au fost stabilite măsuri reparatorii în favoarea persoanei îndreptăţite, S.S.P.D., pentru întreg imobilul situat în Bucureşti, ca fiind inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 736 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 1414 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Totodată, aşa cum rezultă din practicaua deciziei instanţei de apel, instanţa a respins în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de G.D., având în vedere că aceasta este formulată direct în apel şi nu există acordul părţilor din dosar cu privire la încuviinţarea acesteia în principiu.
Instanţa de apel a reţinut, în considerentele deciziei pronunţate, că soluţia primei instanţe este legală, atât sub aspectul tardivităţii notificării pentru încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, cât şi sub aspectul solicitării de anulare parţială a dispoziţiilor nr. 8407 şi 8408 din 25 iunie 2007, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în favoarea petentului S.S.P.D.
Împotriva deciziei nr. 736 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs atât reclamantul G.A.I., cât şi G.D.
În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul G.A.I. a susţinut, în esenţă, că Decizia instanţei de apel este „nelegală şi neteminică pentru că nu s-au respectat dispoziţiile legale privind garantarea dreptului de proprietate", fiind încălcate dispoziţiile art. 41 şi art. 42 din Constituţie şi ale art. 481 C. civ.
Prin cererea de recurs formulată, Georgescu Dumitru a susţinut, în esenţă, că instanţele nu au respectat dispoziţiile privind restituirea imobilelor „în baza titlului executoriu, scop în care au fost depuse hotărârile penale investite cu formulă executorie, din care reiese că Statul Român este obligat să îi restitui partea ce i se cuvine din imobilul din Bucureşti".
Recursurile sunt nule.
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care să întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speţă, recurenţii nu s-au conformat dispoziţiilor înscrise în art. 302, art. 304 C. proc. civ., deoarece, în cererile de recurs nu a fost indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu au formulate critici care, raportat la soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-una din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. Susţinerile din cererile de recurs sunt imprecise, având caracter general, nefiind structurate din punct de vedere juridic.
Astfel fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se vor constata nule recursurile declarat de G.D. şi G.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Constată nule recursurile declarate de G.D. şi G.A.I. împotriva deciziei nr. 736/A din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5722/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5339/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
