ICCJ. Decizia nr. 8040/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8040/200.
Dosar nr. 6798/121/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6798/121 din 20 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului J.C.E., pentru o perioadă de cel mult trei ani, în Franţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut următoarele:
Pârâtul a fost expulzat din Franţa la data de 25 septembrie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România Ie-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
Măsura dispusă faţă de cetăţeanul român se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, ca urmare a nerespectării de către acesta a legislaţiei statului în care se află, cu repercusiuni negative asupra imaginii României şi a cetăţenilor români care călătoresc legal în străinătate.
Prin sentinţa civilă nr. 1377 din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantă, în motivare reţinându-se, în esenţă, că, libera circulaţie a persoanelor poate fi îngrădită pentru motive de ordine publică, securitate publică ori sănătate publică, că esenţa acestei libertăţi constă în eliminarea discriminărilor între cetăţenii statului membru pe teritoriul căruia se află aceştia sau îşi desfăşoară activitatea şi cetăţenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat şi că, în speţă, norma comunitară fiind mai favorabilă, urmează să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva sentinţei civile nr. 1377 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, a declarat apel reclamanta, susţinând, în esenţă, că, şi în condiţiile aderării României la UE, dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 au rămas în vigoare, că atât legislaţia internă, cât şi prevederile internaţionale consacră dreptul la liberă circulaţie, dar acesta nu este absolut, ci poate fi limitat pentru orice motive de securitate naţională, siguranţă publică şi sănătate publică şi că, în speţă, măsura returnării este justificată şi respectă cerinţa proporţionalităţii.
Prin Decizia civilă nr. 61A din 12 februarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 1377 din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
A reţinut instanţa de apel că necesitatea dreptului la liberă circulaţie trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în faţa celei interne. Totodată, s-a reţinut că, faţă de împrejurarea că, în cauză, Statul Francez a fost cel care a luat măsura de limitarea dreptului la liberă circulaţie, în mod corect prima instanţă a constatat că nu există motivaţie pentru care Statul Român să aplice pârâtului o a doua interdicţie.
Împotriva deciziei nr. 61A din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, susţinând, în esenţă, următoarele:
În temeiul art. 25 din Constituţie, dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi străinătate, este garantat; legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. Libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Retumarea unui cetăţean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru din Uniunea Europeană de către cetăţeanul român cu privire la care se solicită returnarea, ceea ce conduce la concluzia că doar acel stat membru al Uniunii Europene poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.
Obligaţia statului român ca ulterior readmisiei cetăţeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulaţie al respectivului cetăţean român este expres stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Franţa, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a ll-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din această Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, în paragraful al doilea precizându-se, în acest sens, că, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, iar condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 61A din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8063/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7930/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
