ICCJ. Decizia nr. 8063/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8063/200.
Dosar nr. 155/2/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantele P.M.E. şi P.D. au chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii reprezentat de Unitatea Militară şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să le restituie în natură imobilul situat în comuna Snagov, compus din teren în suprafaţă de 20960 mp şi construcţiile aflate pe teren, respectiv vila 3 Snagov şi anexele, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1537 din 06 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea ca inadmisibilă, reţinând că acţiunea formulată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, caz în care, până la soluţionarea notificării formulate, reclamantele nu pot acţiona în justiţie unitatea notificată. Or, adresa nr. 27044 din 2 august 2001 emisă de pârât nu poate fi asimilată unei decizii motivate, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele. Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 212 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost anulată sentinţa civilă nr. 1537 din 6 decembrie 2001, iar cauza a fost reţinută pentru rejudecare în fond.
In considerentele deciziei intermediare pronunţate, instanţa de apel a reţinut că, deşi răspunsul comunicat reclamantelor nu a respectat cerinţele de formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul că nu s-a emis o decizie motivată conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, adresa nr. 27044 din 2 august 2001 emisă de pârât constituie un răspuns la notificarea reclamantelor în sensul că imobilul nu poate fi restituit în natură deoarece îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001. În raport de răspunsul pârâtului la notificarea reclamantelor, acestea aveau opţiunea contestaţiei, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 23 - 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că acţiunea formulată este admisibilă.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 29 din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.M. şi P.A. (dobânditori ai drepturilor litigioase, în baza contractului de vânzare drepturi litigioase autentificat sub nr. 272 din 15 martie 2005) şi a obligat pârâtul să emită decizie/dispoziţie conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, la notificarea nr. 1707 din 11 iulie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că pârâtul este entitatea deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării formulată de reclamante şi, în această calitate, oportunitatea aplicării uneia dintre măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, îi revine în exclusivitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanţii P.A. şi P.M. cât şi pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
Prin recursul declarat, reclamanţii au formulat următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Prin adresa nr. 26298 din 23 iulie 2001, intimatul-pârât a comunicat reclamantelor faptul că restituirea în natură a imobilului construcţie vila nr. 3 Pacea şi a terenului în suprafaţă de 20960 mp situat în Snagov, comuna Ciolpani, nu poate fi soluţionată, întrucât imobilul revendicat a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului şi, prin urmare, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă dată fiind destinaţia specială în domeniul apărării siguranţei naţionale pe care imobilul o are şi împrejurarea că imobilul aparţine domeniului public al statului.
Or, prin Decizia civilă intermediară nr. 212 din 21 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa de judecată a apreciat că adresa menţionată constituie un răspuns la notificarea reclamantelor, acestea având deschisă calea contestaţiei, conform procedurii prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
In această situaţie - susţin recurenţii - instanţa de judecată trebuia să soluţioneze pe fond cererea ce face obiectul prezentei cauze.
Se mai arată că terenul în litigiu a aparţinut autoarei reclamantelor în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 1942 autentificat sub nr. 29873 din 06 octombrie 1942 şi a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. În aceste condiţii, reclamantele nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra bunului, fiind îndreptăţite la restituirea în natură a acesteia, în temeiul art. 1, art. 2 şi art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susţine că Decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, întrucât pârâtul nu poate soluţiona notificarea ce i-a fost adresată, deoarece deţine numai o suprafaţă de 2.700 mp din terenul solicitat de reclamante. în plus, cererea petentelor nu poate fi rezolvată în lipsa actelor necesare, pe care reclamantele au refuzat să le depună la dosarul notificării, deşi recurentul-pârât le-a solicitat.
Urmare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 256/31 mai 2007, a operat o transmitere a calităţii procesuale în cauză, calitatea de recurent fiind dobândită de SC T.A.A. SA.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor cuprinse în motivele de recurs, Înalta Curte urmează a admite recursurile formulate, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 212 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admis apelul declarat de apelantele-reclamante P.M.E. şi P.D. împotriva sentinţei civile nr. 1537 din 06 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, a fost anulată sentinţa apelată şi s-a reţinut cauza pentru evocarea fondului. S-a reţinut faptul că, deşi nu a respectat cerinţele de formă prevăzute de Legea 10/2001, în sensul că nu a îmbrăcat forma unei decizii motivate, - adresa nr. 27044 din 02 august 2001 constituie un răspuns la această notificare, care poate fi contestat în procedura judiciară reglementată de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
Hotărârea Curţii de Apel a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2604 din 17 iunie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că unitatea notificată a răspuns solicitărilor reclamantelor, formulate prin notificarea nr. 26298 din 23 iulie 2001, şi că demersul lor judiciar constituie o contestaţie în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Or, prin Decizia recurată, instanţa de apel a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii/decizii motivate pentru aceeaşi notificare, ignorând aspectele soluţionate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească menţionată şi neanalizând fondul pretenţiilor deduse judecăţii prin contestaţia cu care a fost învestită.
Mai mult, prin modul de soluţionare a cererii cu care a fost sesizată, fără a analiza temeinicia pretenţiilor formulate, Curtea de Apel a nesocotit dezlegarea dată prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, prin careSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi au decis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond (...) acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Faţă de dispoziţiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ.. dezlegarea dată prin Decizia menţionată este obligatorie pentru instanţe, iar hotărârea pronunţată cu încălcarea acesteia este nelegală, determinând admiterea recursului formulat de reclamantă.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care, cu ocazia rejudecării, va analiza pe fond cererea reclamantei cuprinsă în notificarea adresată pârâtului.
Recursul declarat de pârât vizează aspecte ce ţin de fondul pretenţiilor deduse judecăţii şi, faţă de soluţia atrasă de admiterea recursului reclamantului-casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare - va fi admis şi acest recurs, susţinerile recurentului pârât urmând a fi analizate de instanţa de apel, în rejudecarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC T.A.A. SA şi de recurentul-pârât Serviciul Român de Informaţii reprezentat de Unitatea Militară Bucureşti împotriva deciziei nr. 29 din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8114/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8040/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
