ICCJ. Decizia nr. 8163/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8163/200.
Dosar nr. 39952/3/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1753 din 25 noiembrie 2008 pronunţată în dosar nr. 39952/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE PAŞAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul R.S.A., reţinând în considerente că dispoziţiile legii interne reprezentate de art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost completată şi modificată prin OG nr. 5/2006, pe care este întemeiată cererea, contravin dreptului comunitar, respectiv art. 39 - 42 şi art. 43 - 48 din TCE şi Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, urmând a fi înlăturate de la aplicare, iar dreptul comunitar să primească aplicare directă.
Astfel, potrivit legislaţiei europene în materie, limitarea dreptului la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică. Măsurile luate trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
în acest context, tribunalul a apreciat că returnarea pârâtului din Franţa pentru şedere ilegală nu respectă principiul proporţionalităţii cu scopul legitim urmărit.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca tardiv prin Decizia nr. 177 din 6 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, formulând critici atât pe fondul cauzei, cât şi pe excepţia de tardivitate, susţinând astfel că termenul de 5 zile pentru declararea apelului a fost respectat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile ce vizează, fondul cauzei nu vor fi analizate deoarece apelul a fost soluţionat pe excepţia tardivităţii.
În ceea ce priveşte susţinerea declarării în termen a apelului, din actele dosarului rezultă că, sentinţa tribunalului a fost comunicată recurentei la 13 ianuarie 2009 iar apelul a fost depus în data de 21 ianuarie 2009 cu depăşirea termenului prevăzut de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005 aşa cum în mod legal a reţinut şi instanţa de apel.
Drept urmare, Curtea constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge ca atare, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 177 din 6 martie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8225/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8164/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
