ICCJ. Decizia nr. 8292/2009. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8292/2009
Dosar nr. 411/85/2005
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea civilă din Camera de consiliu dată la 22 mai 2008, în dosarul nr. 411/85/2005, Tribunalul Sibiu a admis cererea formulată de petenţii F.M. şi F.E., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, SC U. SA Sibiu şi Statul Român, prin Municipiul Sibiu, şi a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu în sensul că suma datorată se actualizează la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin sentinţa 243 din 19 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să restituie reclamanţilor F.M. şi F.E. preţul actualizat al imobilului înscris în C.F. 15358 Sibiu, nr. top 4112/1, 4112/2, 4112/3, respectiv suma de 42.668.947 lei actualizată; că, în considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că actualizarea se va face cu indicele de inflaţie, conform dispoziţiilor legale invocate; că preţul a fost plătit de reclamanţi în anul 1997, iar până la data restituirii lui reclamanţii suferă un prejudiciu ca urmare a procesului inflaţionist şi a devalorizării monedei naţionale; că, având în vedere prevederile din Normele Metodologice aplicate prin HG nr. 498/2006, în vigoare la data pronunţării sentinţei şi reluate în HG nr. 250/2007, actualizarea se face cu indicele anual de inflaţie începând cu data plăţii.
S-a concluzionat, că, pentru aceleaşi considerente, actualizarea se va face până la data plăţii efective, dacă preţul nu a fost restituit de cel obligat până la introducerea acţiunii.
Prin Decizia nr. 162/A din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că „tribunalul a admis cererea şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor HG nr. 498/2003 în vigoare la data pronunţării sentinţei şi reluate apoi în HG nr. 250/2007, hotărâri care prevăd că actualizarea se face cu indicele anual de inflaţie începând cu data plăţii. Pentru aceleaşi considerente actualizarea se face la data plăţii efective chiar dacă hotărârea a fost executată benevol pentru suma dispusă prin sentinţă".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, în prezent Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul pârât a arătat că Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât instanţa de apel a respins apelul declarat de pârât fără să reţină nici un argument în sprijinul soluţiei pronunţate, limitându-se la reluarea motivării primei instanţe, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să apară ca fiind nemotivată astfel că instanţa de recurs nu poate efectua, la rândul său, controlul judiciar.
Or, instanţa de apel trebuia să verifice aspectele relevate de apelantul pârât.
Se mai arată, că instanţa în mod greşit a interpretat dispoziţiile HG nr. 498/2003, preluate de HG nr. 250/2007, în sensul că actualizarea sumei se face până la data plăţii efective.
Art. 50.3 din HG nr. 498/2003, care a fost preluat în întregime prin HG nr. 250/2007, prevede în mod expres că „actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflaţie din anul plăţii la anul introducerii acţiunii, iar pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcţie de anul aferent ratelor plătite în acel interval".
Potrivit acestor prevederi legale, actualizarea sumei se va face numai până la anul introducerii acţiunii în restituirea preţului actualizat şi nu până la momentul plăţii efective.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, instanţa constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Articolul 261 alin. (5) C. proc. civ., prevede că „hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", iar art. 291 alin. (1) C. proc. civ., prevede că instanţa de apel va verifica, „în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă….".
În prezenta cauză, instanţa de apel a nesocotit aceste dispoziţii legale, deoarece, deşi prin motivele de apel s-au formulat critici împotriva încheierii din Camera de consiliu din 22 mai 2008 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. 411/85/2005, în sensul că „nu există nici un temei legal care să justifice stabilirea preţului la momentul efectuării plăţii şi că preţul a fost deja achitat în aprilie 2007, reactualizat cu indicele de inflaţie, iar plata se face din fondul extrabugetar al Ministerului Finanţelor, conform art. 53 alin. (3) din Legea nr. 10/2001"; că „instanţa a interpretat greşit dispoziţiile HG nr. 498/2003, preluate de HG nr. 250/2007, în sensul că actualizarea sumei se face la data plăţii efective, în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001" şi că pârâta a pus în executare sentinţa civilă nr. 243/2005 a Tribunalului Sibiu, actualizarea sumei fiind făcută în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 498/2005, preluate de HG nr. 250/2007, nu s-a răspuns în vreun fel acestor critici, ceea ce echivalează cu nepronunţarea asupra apelului declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Aceleaşi critici sunt formulate şi prin cererea de recurs, însă instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar, deoarece nu cunoaşte care au fost consideraţiile de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de apel pentru înlăturarea motivelor de apel formulate de pârât.
Simplu fapt că instanţa de apel a reamintit soluţia pronunţată în primă instanţă şi argumentele în baza cărora aceasta s-a întemeiat nu putea să o scutească de obligaţia de a examina motivele formulate în apel de către pârât.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Cu ocazia rejudecării, se va ţine seama de toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, în prezent Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 162/A din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8295/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8289/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
