ICCJ. Decizia nr. 8517/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8517/2009
Dosar nr. 47207/3/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 46207/3 din 27 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţiei a IV-a civilă, reclamantul D.D.I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, anularea parţială a dispoziţiei nr. 7102/2007 emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie prin care să i se stabilească dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 90 mp, situat în Bucureşti, sect. 3.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziţia nr. 7102/2007 emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată, situată în Bucureşti, sect. 3 şi s-a respins notificarea privind restituirea terenului în suprafaţă de 90 mp situat la această adresă, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Reclamantul a mai susţinut că a făcut dovada că terenul în suprafaţă de 90 mp a trecut în proprietate statului, astfel că se impune acordarea de măsuri reparatorii şi pentru acest teren.
La data de 6 martie 2008, D.V. şi D.C. au formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantului, prin care au solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
In motivarea cererii de intervenţie, s-a arătat că, prin contractul de donaţie nr. 4962/1982, au donat reclamantului D.D.I. imobilul situat în Bucureşti, sect. 3, compus din construcţie - 3 camere, dependinţe şi terenul aferent în suprafaţă de 90 mp. Intervenienţii au mai arătat că terenul a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974.
Prin sentinţa civilă nr. 505 din 13 martie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie şi a dispus anularea parţială a dispoziţiei emise de pârât, obligându-1 pe acesta să acorde despăgubiri reclamantului pentru terenul în suprafaţă de 90 mp, situat în Bucureşti, sect. 3.
Prin Decizia civilă nr. 766A din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 505 din 13 martie2008 a Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
In situaţia demolării construcţiei dobândite sub imperiul Legii nr. 58/1974 şi a imposibilităţii de a beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, fostului proprietar al construcţiei îi este recunoscut dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru teren, singura condiţie fiind aceea ca, la data publicării Legii nr. 58/1974, el să fi fost proprietar şi asupra terenului, pentru a putea dobândi astfel calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul nu a putut beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, datorită demolării construcţiei dobândite prin actul de donaţie nr. 4692 din 21 aprilie 1982.
Instanţa de apel a reţinut că, în mod corect prima instanţă a interpretat convenţia care constituie actul juridic dedus judecăţii prin prisma voinţei interne a părţilor contractante, în sensul că, donaţia făcută de părinţi reclamantului nu putea fi limitată doar la construcţie, incluzând şi terenul aferent, avându-se în vedere condiţiile speciale impuse de Legea nr. 58/1974 şi, prin urmare, a statuat că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege.
Împotriva deciziei nr. 766A din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primar, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulându-se următoarele critici:
Decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de apel reţinând în mod greşit că reclamantul nu a putut beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, datorită demolării construcţiei dobândite prin actul de donaţie nr. 4692 din 22 aprilie 1982 şi că instanţa de fond în mod corect a interpretat faptul că donaţia făcută de părinţi reclamantului nu putea fi limitată doar la construcţie, incluzând şi terenul aferent.
Terenul în suprafaţă de 90 mp, situat în Bucureşti, sect. 3 a intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, contestatorul neavând dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale, întrucât a dobândit doar un drept de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei, drept care a încetat în urma demolării construcţiei.
Recursul este fondat şi se va admite având în vedere considerentele ce succed:
Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 4692 din 21 aprilie 1982 de către notariatul de Stat al sectorului 3 Bucureşti, intervenienţii D.V. şi D.C. au donat reclamantului D.D.I. apartamentul nr. 1, situat în Bucureşti, sect. 3, compus din 3 camere şi dependinţe. Totodată, prin acelaşi contract, s-a prevăzut şi împrejurarea potrivit căreia cota indiviză din suprafaţa totală de 180 mp teren urmează regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri; în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestor construcţii trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilite potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
De altfel, şi din cuprinsul art. 1 din Decizia nr. 1264 din 16 iunie 1982 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular reiese că, pe data de 21 aprilie 1982, terenul în suprafaţă de 180 mp, aferent construcţiei, dobândită prin donaţie de către D.D.I. se preia în proprietatea Statului cu plata despăgubirilor către foştii proprietari, D.V. şi C., în baza art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 58/1974.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 3107 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Bucureşti (fila 41 dosar fond), imobilul a fost demolat şi expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 130/1989, anexa 1 (suprafaţa imobilului ce se expropriază de la proprietarul D.D. - 90 mp teren şi 135,26 mp - construcţii, din care suprafaţa utilă - 107,09 mp.)
Din dispoziţia nr. 7102 din 12 decembrie 2006 a Primarului General al municipiului Bucureşti, rezultă că terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii, în suprafaţă de 90,00 mp, din suprafaţa totală de 180,00 mp, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, odată cu cumpărarea construcţiei notificatorul dobândind doar un drept de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei, care a încetat în urma demolării acesteia, iar construcţia a fost demolată.
Pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră în drept trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
In condiţiile în care, prin contractul de donaţie, reclamantul nu a dobândit terenul, ci numai construcţia, acesta nu a avut calitatea de proprietar asupra terenului, astfel că nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, în mod corect, prin Decizia nr. 7102 din 12 decembrie 2006 a Primarului General al Municipiului Bucureşti s-a respins notificarea formulată de D.D.I. privind restituirea terenului în suprafaţă de 90 mp din totalul de 180 mp, situat în Bucureşti, sect. 3, deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât, se va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 505 din 13 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi în fond vor fi respinse contestaţia formulată de D.D.I. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de D.C. şi D.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 766A din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 505 din 13 martie 2008 a Tribunalul Bucureşti şi, în fond, respinge contestaţia formulată de D.D.I. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de D.C. şi D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8521/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8044/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
