ICCJ. Decizia nr. 8524/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8524/2009
Dosar nr. 16283/3/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 16283/3 din 30 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţiei a IV-a civilă, reclamanţii P.P.C. şi N.P.F.R. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primar General, Primarul General al municipiului Bucureşti şi Primăria municipiului Bucureşti, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 9955 din 25 martie 2008 emise de Primarul General al municipiului Bucureşti.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanţii au susţinut că dispoziţia atacată trebuie anulată, întrucât intimata trebuia să respingă notificarea ca fiind rămasă fără obiect, iar nu ca neîntemeiată.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că motivul respingerii îl constituie faptul că imobilul a cărui restituire se solicită a fost deja restituit prin Ordinul nr. 971 din 13 octombrie 2005, emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Prin sentinţa civilă nr. 1337 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, instanţa reţinând, în esenţă, că, prin Ordinul nr. 971 din 13 octombrie 2005 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, a fost soluţionată notificarea nr. 9745 din 20 iunie 2001, în timp ce, prin dispoziţia contestată, a fost soluţionată notificarea nr. 56/2001. A mai reţinut instanţa de fond că este lipsit de relevanţă motivul respingerii, aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiei contestate, având în vedere că nu există vreo vătămare a contestatorilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinându-se, în motivare, în esenţă, că, în mod greşit prima instanţă a reţinut că, prin Ordinul nr. 971 din 13 octombrie 2005 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, a fost soluţionată notificarea nr. 9745 din 20 iunie 2001, iar prin dispoziţia nr. 9955 din 25 martie 2008 emisă de Primarul General ar fi fost soluţionată o altă notificare, respectiv, notificarea nr. 56/2001.
Prin Decizia nr. 198 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1337 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a schimbat sentinţa civilă atacată, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia emisă de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, pronunţându-se asupra terenului de 4037 mp, pe care nu l-a deţinut, intimata şi-a depăşit limitele competenţei sale, ceea ce atrage nulitatea dispoziţiei şi că soluţionarea de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a solicitării privind terenul de 4039 mp nu exonera intimata Municipiul Bucureşti prin Primar General de soluţionarea cererii cu privire la terenul de 746mp.
Împotriva deciziei civile nr. 198 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primar General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, prin ordinul nr. 971 din 13 octombrie 2005 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a fost soluţionată notificarea nr. 9745 din 20 iunie 2001, în timp ce, prin dispoziţia contestată, a fost soluţionată notificarea nr. 56/2001.
O altă susţinere a recurentului-pârât se referă la împrejurarea că este lipsită de relevanţă modalitatea de respingere a notificării atâta vreme cât pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute prin Ordinul nr. 971/2005.
Analizând Decizia atacată în raport de criticile formulate, constatând că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi prin apărător şi va reţine că aceste critici sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii P.P.C. şi N.P.F.R. au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, teren ce se compunea din două loturi învecinate , în suprafaţă de 746 mp şi 4039 mp.
Această notificare (înregistrată sub nr. 56 din 18 iunie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc V.P. şi sub nr. 9745 din 20 iunie 2001 la Primăria municipiului Bucureşti, fila 17, dosar apel) a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 9955 din 25 martie 2008 a Primarului General al municipiului Bucureşti, iar împotriva acestei dispoziţii reclamanţii au formulat contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze.
Ca urmare a identificării suprafeţei de teren de 4039 mp (din cele două suprafeţe de teren a căror restituire în natură a fost solicitată de reclamanţi) ca fiind în administrarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Primăria municipiului Bucureşti a înaintat notificarea reclamanţilor, în ceea ce priveşte această suprafaţă de teren, Ministerului Mediului, care avea calitatea de unitate deţinătoare, dezinvestindu-se, astfel, de soluţionarea notificării pentru această suprafaţă de teren.
Prin Ordinul nr. 971 din 13 octombrie 2005 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în baza "dosarului întocmit în baza notificării nr. 9745 din 20 mai 2001, care a fost transmisă Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor de către Primăria municipiului Bucureşti prin adresa nr. 3631 din 17 august 2004" a fost restituită reclamanţilor suprafaţa de teren de 4039 mp, situată in Bucureşti, sector 6.
La momentul la care Primăria municipiului Bucureşti s-a dezinvestit de soluţionarea notificării reclamanţilor trimiţând această notificare către entitatea care avea calitatea de unitate deţinătoare (Ministerul Mediului), nu mai era competentă să emită o dispoziţie de soluţionare a acestei notificări în sensul admiterii sau respingerii acesteia privitor la suprafaţa de teren de 4039 mp. Cu privire la acest aspect, în mod corect a reţinut instanţa de apel că, pronunţându-se asupra terenului în suprafaţă de 4037 mp, pe care nu l-a deţinut, intimata şi-a depăşit limitele competenţei sale, ceea ce atrage nulitatea deciziei, făcându-se, astfel, o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, care se referă la obligaţia pronunţării prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a unităţii deţinătoare.
Faţă de împrejurarea că, prin notificarea înregistrată sub nr. 56/2001, s-a solicitat restituirea în natură a două suprafeţe de teren, respectiv, a unei suprafeţei de 746mp, precum şi a unei suprafeţe de 4039 mp, în mod corect a reţinut instanţa de apel şi faptul că soluţionarea de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a solicitării privind suprafaţa de teren de 4039 mp, deţinută de acesta, nu exonera pe intimatul Municipiul Bucureşti prin Primar General de soluţionarea cererii cu privire la suprafaţa de teren de 746 mp.
Astfel fiind, nu se justifică susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia este lipsită de relevanţă modalitatea de respingere a notificării atâta vreme cât pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute prin Ordinul nr. 971/2005.
Faţă de considerentele expuse, constatând incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 198 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8720/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8521/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
