ICCJ. Decizia nr. 8521/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8521/2009
Dosar nr. 4700/91/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4700/91/2008 din 19 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului I.E.G., pentru o perioadă de cel mult trei ani, în Italia.
In motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut următoarele:
Pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 4 decembrie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
A mai arătat reclamanta ca pârâtul a fost arestat pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt.
Prin sentinţa civilă nr. 56 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Conform art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani(...) cu privire la persoana care a fost returnată dint-un stat în baza unui acord de readmisie.
Dreptul la liberă circulaţie în Italia a fost restrâns în ceea ce îl priveşte pe pârât prin decretul prefectului Romei pe o perioadă mult mai mare decât cea prevăzută de legislaţia română şi care se suprapune.
Aplicarea unei alte sancţiuni în acest context ar fi fără eficienţă juridică şi pe de altă parte ar însemna o dublă sancţionare pentru aceleaşi fapte, ceea ce conform dreptului român este nelegal.
Împotriva sentinţei civile nr. 56 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vrancea a declarat apel reclamanta, susţinând, în esenţă, următoarele: la data de 4 decembrie 2008 pârâtul a fost returnat din Italia în baza Decretului Prefectului Romei, datorită comportamentului pe care 1-a avut în această ţară; în temeiul dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat; dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului roman, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
Prin Decizia civila nr. 107A din 24 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 56 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vrancea.
A reţinut instanţa de apel că, în speţă, deşi pârâtul a fost expulzat pe motivul că a avut un comportament ce constituie o ameninţare gravă, concretă, efectivă, la adresa demnităţii umane, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, astfel că nu se poate reţine împrejurarea potrivit căreia comportamentul acestuia ar constitui o ameninţare pentru ordinea şi siguranţa publică.
Împotriva deciziei nr. 107A din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, susţinând, în esenţă, următoarele:
In temeiul art. 25 din Constituţie, dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi străinătate, este garantat; legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. Libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Returnarea unui cetăţean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru din Uniunea Europeană de către cetăţeanul român cu privire la care se solicită re turnarea, ceea ce conduce la concluzia că doar acel stat membru al Uniunii Europene poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.
Obligaţia statului român ca ulterior readmisiei cetăţeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulaţie al respectivului cetăţean român este expres stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Italia, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
In legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
In legislaţia secundară, Directiva Consiliuluinr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din această Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, în paragraful al doilea precizându-se, în acest sens, că, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, iar condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea masuri.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 107A din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8524/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8517/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
