ICCJ. Decizia nr. 8568/2009. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2009 revizuienta S.A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 25/R din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
în motivarea cererii, revizuienta susține că în speță este vorba de o aplicare inegală a legii pe întreg teritoriul României, în sensul că unele instanțe au admis acțiuni similare formulate de peste 100 de persoane, veterani de război, pronunțând hotărâri care au rămas definitive și irevocabile și că există astfel contrarietate de hotărâri.
Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 378/R din 6 aprilie 2009, și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect.
Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, cu același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
In speță, revizuenta susține că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate în cauze similare de diferite instanțe, prin care s-a dispus calcularea și plata rentei lunare în funcție de solda de grad și solda de funcție ale unui sublocotenent MAN.
Așa fiind, rezultă cu evidență că procesele soluționate prin hotărârile invocate, cu titlu generic, a fi potrivnice cu decizia menționată, sunt similare numai ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți.
Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea din fiecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini, similare doar prin obiect și cauză.
Acesta este motivul pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecății de către revizuientă.
A admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar cu atributul de a aprecia care anume hotărâre este greșită, ceea ce excede competenței sale.
Așadar competența instanței de revizuire este limitată, conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, fiind excluse alte aprecieri sau posibilitatea extrapolării acestei prevederi legale la situații care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul țării, ca cea din speță.
Față de cele ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost respinsă.
← ICCJ. Decizia nr. 8969/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8966/2009. Civil → |
---|