ICCJ. Decizia nr. 8969/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2811 din 7 decembrie 2006, TRIBUNALUL TâRGU-MUREȘ a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele T.E. și H.D.O., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA, prin primar.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut că, prin dispoziția nr. 204 din 30 septembrie 2005 emisă de PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA, a fost respinsă notificarea reclamantelor, considerându-se că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât in susținerea ei nu au fost depuse toate actele doveditoare pertinente din care să rezulte că imobilul in litigiu a fost preluat în mod abuziv de la reclamante sau de la antecesorul acestora.
Conform înscrierilor din cartea funciară, proprietarii imobilului in litigiu sunt, în prezent, numiții M.O. și A., proprietarul autor fiind S.A. (fila 88 și următoarele din dosar).
S-a apreciat ca reclamantele au făcut dovada că antecesorul lor a primit titlu de proprietate în temeiul legii reformei agrare din 1945 asupra imobilului preluat de la S.A., situat la nr. adm. 245, însă nu s-a făcut si dovada că acest imobil este același cu cel înscris in C.F. 824 Petelea, respectiv că acest imobil a fost preluat de la antecesorul lor, declarația martorei audiate în cauză, care face doar referire la imobilele pe care le-ar fi deținut antecesorul reclamantelor, nefiind edificatoare sub acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 38/A din 18 martie 2009, CURTEA DE APEL TâRGU MUREȘ, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul reclamantelor, a schimbat, în tot, hotărârea atacată și, drept consecință, a admis acțiunea civila formulata si precizata de reclamantele T.E. ȘI H.D.O., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA, prin primar, a anulat Dispoziția nr. 204 din 30 septembrie 2005, a obligat pârâta să emită o altă dispoziție, prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantelor, pentru imobilul înscris în C.F. 824 Petelea, nr. topo 732, 733, compus din teren și construcții, a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantelor, a sumei de 871,11 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt si de drept:
Prin Dispoziția nr. 204 din 30 septembrie 2005, PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA a respins notificarea formulată de reclamantele T.E. și H.D.O., prin care acestea, în calitate de succesoare ale defunctului P.V., au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Petelea, înscris în C.F. 824 Petelea, nr. top 732, 733, compus din casă de piatră cu 3 camere și bucătărie, precum și teren aferent în suprafață de 1650 mp, imobil dobândit de antecesorul lor prin titlul de proprietate nr. 648373 emis în baza Decretului-lege pentru înfăptuirea reformei agrare, nr. 287/1945, imobil preluat ulterior de Statul Român.
în considerentele dispoziției susmenționate, s-a reținut că, reclamantele nu au depus înscrisurile pertinente prin care să dovedească faptul concret că imobilul a fost preluat în mod abuziv de la cel împroprietărit sau de la moștenitorii acestuia.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Mureș, apreciindu-se că, din probele administrate în cauză, nu a reieșit identitatea dintre imobilul primit de antecesorul reclamantelor, situat la nr. adm. 245, și cel înscris în C.F. 824 Petelea, și nici că acesta a fost preluat de Statul Român de la cel împroprietărit.
O atare concluzie asupra situației de fapt a dosarului pendinte se impune, după aprecierea instanței de apel, a fi contrazisă, prin raportare la înscrisurile depuse de reclamante în susținerea notificării, dar si a cererii deduse judecății in prima instanța.
Astfel, potrivit mențiunilor din titlul de proprietate emis în baza reformei agrare din anul 1945, P.V. sen., bunicul reclamantelor, a dobândit imobilul "casa nr. 245, dependințe și intravilan 550 stj., fost a lui S.A.".
Din copia fidelă a C.F. 824 Petelea rezultă că, actualmente, acest imobil este situat la nr. adm. 34, că a constituit proprietatea lui S.A., iar în anul 1984 a fost vândut familiei M.O. și A., fără ca anterior să fi fost înscris titlul de proprietate al Statului Român, care a perfectat înstrăinarea, prin Oficiul Județean pentru Vânzarea Locuințelor Mureș, în temeiul Legii nr. 4/1973. (filele 47, 85, 92 dosar fond, filele 55-60 dosar apel).
Ulterior, cumpărătorii au înstrăinat, la rândul lor, imobilul, Direcției județene pentru Protecția Drepturilor Copilului Mureș (fila 61, dosar apel).
Conform declarației martorului audiat în primă instanță, imobilul dobândit de antecesorul reclamantelor la reforma agrară, fiind compus din casă cu 3-4 încăperi, anexe gospodărești și teren în suprafață de 10-15 ari, iar, în perioada anilor 1956-1957, a fost preluat de stat, pe considerentul că familia mai avea în proprietate un imobil, (fila 96, dosar fond).
Această stare de fapt este parțial confirmată prin mențiunile din cuprinsul procesului-verbal întocmit la 10 februarie 1950, cu prilejul stabilirii impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului P.V. (decedat la 6 ianuarie 1950), act potrivit căruia averea imobilă a acestuia era compusă, printre altele, și din două case-una cu 3 camere și bucătărie, descriere care coincide cu cea din C.F. 824 Petelea, nr. top. 732, 733 (filele 49, 85 dosar fond).
De asemenea, prin expertiza topografică efectuată în apel, s-a dovedit că imobilul situat la nr. adm. 34 corespunde ca poziție cu cel înscris în C.F. 824 Petelea, nr. top. 732 - 733 și cu nr. adm. vechi 245, fosta proprietate a lui S.A. (filele 90 - 95 dosar apel).
In plus, aceeași identitate rezultă și din înscrisurile comunicate instanței de Direcția Județeană Mureș a Arhivelor Naționale, cu privire la imobilele din comuna Petelea, preluate de stat în urma aplicării Decretului nr. 187/1945 (filele 43, 49 dosar apel, poziția 40 din tabel).
Concluzia finala a instanței de apel a fost in sensul ca antecesorul reclamantelor a fost deposedat abuziv, fără titlu, de bunul sau, dobândit in mod legitim prin aplicarea reformei agrare din anul 1945, astfel ca devin incidente dispozițiile art. 1 și art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei instanței de apel a formulat și motivat recurs, în termen legal, pârâta PRIMĂRIEI COMUNEI PETELEA, prin primar, prin care a invocat următoarele aspecte de nelegalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In primul rând, recurenta-pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a PRIMĂRIEI COMUNEI PETELEA în prezenta cauză, întrucât, după aprecierea sa, numai Consiliul județean Mureș, ca autoritate a administrației publice locale, constituită la nivel județean, si care are calitatea de proprietar (potrivit extrasului de C.F. nr. 824/I/Petelea, pe care îl anexează), implicit Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Mureș (în calitate de administrator), sunt entități investite cu soluționarea notificării potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 38/A din 18 martie 2009 CURTEA DE APEL TG. MUREȘ a reținut că O.J.C.V.L. MUREȘ a vândut imobilul fam. M.O. și A. în 1984 (corect este 1982) și, ulterior, cumpărătorii au înstrăinat imobilul la D.G.P.C. Mureș, însă instanța, prin hotărârea pronunțată, a reținut greșit că PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA este entitatea investită cu soluționarea notificării( aceasta nu a fost înregistrată la Primăria com. Petelea, ci a fost depusă la Prefectura Județului Mureș).
In raport de situația de fapt prezentata anterior, recurenta-pârâta a invocat dispozițiile art. 25 alin. (1), art. 28 din Legea nr. 10/2001, respectiv dispozițiile H.G. nr. 250/2007.
Față de cele expuse in paragrafele anterioare, recurenta-pârâta considera că entitatea investită cu soluționarea notificării este Consiliul județean Mureș, ca autoritate a administrației publice locale, constituită la nivel județean, în calitate de proprietar, și implicit Direcția Generala de Asistență Socială și Protecției a Copilului Mureș (în calitate de administrator), și nu PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA.
In al doilea rând, in ceea ce privește chestiunea probațiunii dreptului de proprietate pretins de reclamante, titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr. 187/1945 nu are relevanță în prezenta cauză și nu conferă reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 18 din Legea nr. 187/1945 "tabloul celor îndreptățiți va fi înaintat la prefectura județului respectiv, pentru ca o dată cu eliberarea titlului de proprietate, să se facă înscrierea proprietății în cartea funciară sau în registrele constatatoare ale proprietății".
Dreptul de proprietate al antecesorului reclamantelor trebuia înscris în cartea funciară pentru a avea caracter constitutiv de drepturi, ceea ce in cauza de fața nu s-a întâmplat - antecesorului reclamantelor nu a depus diligentele pentru a-și intabula dreptul de proprietate în cartea funciară in sensul dispozițiilor legale suscitate.
Imobilul in litigiu a fost expropriat/preluat în anul 1954 de la proprietarul autor S.A., și nu de la P.V.
Nu s-a făcut dovada că, imobilul a fost preluat în mod abuziv de la antecescesorul reclamantelor, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile H.G. nr. 250/2007, antecesorul reclamantelor T.E. ȘI H.D.O. neavând calitatea de proprietar, ci de împroprietărit în baza Decretului-lege pentru înfăptuirea Reformei Agrare nr. 187/1945.
Cererea și documentația pentru restituirea în baza Legii nr. 112/1995 a imobilului în cauză, a fost depusă de către P.V. (în prezent decedat), însă în urma depunerii acestora, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 796 din 23 martie 1998, respinge cererea numitului P.V., evidențiind motivele în preambulul acestei hotărâri, motive pe care le susține in continuare și PRIMĂRIA PETELEA, prin reprezentantul său legal.
Analizând recursul, în raport de criticile de nelegalitate formulate, înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel, in expunerea de motive a hotărârii pronunțate, a redat in mod exhaustiv situația de fapt a dosarului pendinte, așa cum aceasta a fost configurata de probele administrate in cauza, in timp ce atitudinea procesuala a recurentei-parate a fost in mod constant pasivă - rezumându-se, in concret, la soluția de a refuza solicitarea de acordare a masurilor reparatorii, prescrise de dispozițiile legii speciale, fără o analiza detaliata si pertinenta a dovezilor invocate de reclamante si fără a sprijini in mod concret clarificarea situației de fapt si de drept a imobilului in litigiu-si, in recurs, contradictorie - deși este emitenta dispoziției administrative prin care a soluționat notificarea reclamantelor, susține, in recurs, in ceea ce o privește, excepția lipsei calități procesuale active.
Obligația instanțelor anterioare, in circumstanțele particulare ale cauzei pendinte (configurate si de specificitatea litigiilor declanșate de aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001) este aceea de a crea premisa unei judecăți concrete si efective in calea de atac extraordinara a recursului, in fața înaltei Curți de Casație și Justiție, anume de a stabili pe deplin împrejurările de fapt ale raportului juridic dedus judecății.
Criticile recurentei-parate vizează, in esență, modul de apreciere, din partea instanței de apel, a probelor administrate in cauza, probe care vizează identificarea imobilului, compunerea imobilului, condițiile particulare in care a intervenit ingerința nejustificată a statului, prin măsura de preluare, in patrimoniul antecesorului acestora(in acest sens, declarația testimoniala), situația de fapt si de drept a imobilului in decursul anilor, de la data preluării abuzive in stăpânirea statului, si pana la data formulării pretenției de restituire prin echivalent din partea reclamantelor.
In măsura in care criticile formulate au configurat in conținutul lor o reala critica de nelegalitate, ele au fost cercetate in recurs, aceasta întrucât cauza acestei cai extraordinare de atac nu poate fi extinsa dincolo de prevederile art.304 din Codul de procedura civila.
S-a avut in vedere si faptul ca însuși scopul acestei cai extraordinare de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susținere care releva erori ale instanței de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, cu consecințe in planul configurării situației de fapt a dosarului pendinte, exced analizei instanței de recurs.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor fondului.
Respectând aceste exigente de ordin procedural, înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate formulate, după cum urmează:
Susținerea recurentei-parate relativa la necesitatea reținerii in cauza a excepției lipsei calității procesuale active a PRIMĂRIEI COMUNEI PETELEA, nu poate fi primita, pe de o parte, pentru ca raportul juridic litigios ar justifica, pentru motivele invocate, cel mult excepția lipsei calității procesuale pasive, si nu active, iar, pe de alta parte, pentru ca însăși calitatea acestei parate de emitenta a dispoziției administrative atacate [prin care s-a soluționat notificarea reclamantelor pe temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001], conferă necesara legitimitate procesuala pasiva a paratei in cauza pendinte.
Situația de fapt prezentata in expunerea de motive a hotărârii judecătorești anterioare, nu conferă din nici o perspectiva incidența dispozițiilor legale invocate de recurenta-pârâta - dispozițiile art. 25 alin. (1), art. 28 din Legea nr.10/2001, respectiv dispozițiile H.G. nr. 250/2007 - întrucât modul particular in care s-a configurat raportul juridic dedus judecății, in principal prin emiterea unei dispoziții administrative a recurentei-parate de soluționare a notificării, exclude situațiile vizate de textele de lege susmenționate.
împrejurarea ca, inițial, notificarea a fost depusă la Prefectura Județului Mureș, nu schimba cu nimic situația de fața, întrucât, chiar actele dosarului, redau cu claritate cursul notificării expediate de reclamante cu privire la imobilul in litigiu - instituțiile statului le-au comunicat reclamantelor, in cursul anului 2005, faptul ca "după adoptarea Legii nr. 247/2005, in conformitate cu prevederile art. 33 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, competenta de soluționare a notificărilor la Legea nr. 10/2001, s-a stabilit in sarcina unităților deținătoare a imobilelor, in aplicarea principiului prevalenței restituirii in natura" (fila 62 ,dosar prima instanța)
Critica recurentei-parate conform căreia entitatea investită cu soluționarea notificării este Consiliul județean Mureș, ca autoritate a administrației publice locale, constituită la nivel județean, în calitate de proprietar, și implicit Direcția Generala de Asistență Socială și Protecției a Copilului Mureș (în calitate de administrator), și nu PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA, nu poate fi primita, întrucât, pentru a putea fi cercetata in recurs, ea trebuia sa fie însoțită de indicarea expresa a textului de lege din legea speciala interpretat sau aplicat greșit de instanța de apel.
Susținerea conform căreia titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr. 187/1945 nu ar avea relevanță în prezenta cauză și nu ar conferi reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001, nu poate fi primita, întrucât conținutul normativ al art. 23 din Legea nr. 10/2001 a fost explicitat prin H. G. nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, ceea ce înseamnă ca respectivul titlu de proprietate, in condițiile concrete in care a fost valorificat in probațiunea dreptului de proprietate-prin coroborare cu toate celelalte probe administrate in cauza-poate fi privit ca act doveditor al proprietății in sensul legii speciale de reparație civilă.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PETELEA, prin primar, împotriva deciziei nr. 38/A din 18 martie 2009 a CURȚII DE APEL TâRGU MUREȘ, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
In temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., care prevăd in mod expres ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții", fața de soluția pronunțata, solicitarea intimaților si dovada cuantumului onorariului de avocat, înalta Curte a obligat recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți T.E. și H.D.O.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8973/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8568/2009. Civil → |
|---|
