ICCJ. Decizia nr. 8973/2009. Civil

Decizii civile ICCJ 2009

Prin sentința civilă nr. 1666 din 14 decembrie 2007, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, precizată, formulată de reclamanții T.N., T.C., D.E., D.S., S.D., D.G., D.I.C., D.V., L.M., I.G., G.M., in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin primarul general, a anulat, în parte, dispoziția nr. 8316 din 4 iunie 2007 emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, numai în ceea ce privește întinderea terenului pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent-despăgubiri în favoarea reclamanților pentru un terenul în suprafață de 1913 mp, imobil situat în București, sector 3, a menținut celelalte dispoziții ale actului contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept;

Prin dispoziția nr. 8316 din 04 iunie 2007, emisă în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a notificărilor nr. 2376/2001, nr. 1214/2001, și a notificării ulterioare cu nr. 237 din 7 februarie 2002, pârâtul a respins notificarea formulată de reclamanți pentru restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 3, compus din construcție demolată și teren în suprafață de 220 mp, afectat de elemente de sistematizare, și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil.

Tribunalul a reținut că, prin notificarea formulată prin B.E.J. T.G. sub nr. 1214 din 24 iulie 2001, reclamanții T.N., T.C., D.S., S.D., D.G., D.I.C., precum și D.F. (acesta din urmă decedat la data de 29 mai 2005 și moștenit, conform certificatului de moștenitor nr. 215 din 8 septembrie 2005 emis de BNP M.D., de reclamanții D.E., G.M., D.V., L.M., I.G., D.G., D.I.C., T.C., D.S. si T.N.) au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4186 mp, situat în București, sector 3, teren expropriat, și acordarea de despăgubiri pentru casa construită pe teren și demolată în anul 1983.

De asemenea, prin notificarea înregistrată sub nr. 2376 din 22 august 2001 la B.E.J. P.S. reclamanta G.M. a solicitat restituirea în natură a terenului de la aceeași adresă, în suprafață de 1800 mp.

Prin dispozițiile nr. 2069 din 10 decembrie 2003, respectiv, nr. 8315 din 04 iunie 2007, emise ca urmare a notificărilor sus-menționate și a notificării ulterioare cu nr. 237 din 7 februarie 2002, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI le-a restituit în natură, reclamanților, terenul în suprafață de 1332 mp și, respectiv, terenul de 375 mp, din imobilul situat în București, sector 3.

Tribunalul a reținut cu privire la întinderea imobilului preluat abuziv de stat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17060 din 1 iulie 1922 de Tribunalul Ilfov Secția notariat, autorul comun al reclamanților, D.D., a cumpărat un teren-loc de casă în suprafață de 2400 mp situat în comuna Dudești-Cioplea Ilfov.

Potrivit adresei nr. 13893/3604 din 06 mai 2001 a Serviciului Nomenclatură Urbană din cadrul D.P.E.P.C. a P.M.B., artera de circulație care în prezent poartă denumirea..., a purtat denumirea...și a figurat pe raza administrativ-teritorială a comunei Dudești-Cioplea Ilfov.

Din istoricul de rol fiscal comunicat la data de 19 iulie 2001, la cererea reclamantei T.N., de Direcția Venituri, Impozite și Taxe Locale a Primăriei Sectorului 3 București, reiese că numitul D.I. a figurat ca plătitor de impozit pentru teren și construcție în suprafață de 3713 mp situat în sector 3, iar pentru imobilul de la adresa nr. 8, sector 3, a fost impus ca proprietar I.D. împreună cu G.Ș. (ginere) pentru un teren de 473 mp, începând cu anul 1952.

Imobilul cu nr. 10 de la adresa menționată mai sus a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 5/1983 al Consiliului de Stat al R.S.R., la poziția 189 din anexa 6 a acestui act figurând înscriși D.M., D.C., D.S., D.F., T.N., G.M. și T.C. cu o suprafață totală preluată de stat de 3620 mp, din care 225 mp suprafață construită - conform evidențelor Direcției Patrimoniu, Evidența Proprietății, cadastru a P.M.B. (relații comunicate prin mai multe adrese depuse la dosar).

Prin sentința civilă nr. 7877 din 8 noiembrie 1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă și revocabilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanții G.Ș. și G.M. împotriva pârâtului Consiliul Local Sector 3 București și s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat la nr. 8, sector 3, compus din teren în suprafață de 473 mp și construcție.

în acest sens, tribunalul a avut in vedere raportul de expertiză tehnică privind retrocedarea imobilului din anul 2006 depus de reclamanți la dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, raport însușit de pârât, din concluziile căruia s-a reținut că, imobilul revendicat are, conform planurilor cadastrale actualizate, o suprafață totală de 4186 mp, din care trebuie scăzută suprafața de 473 mp, menționată anterior, rămânând o suprafață de 3713 mp situată în București, nr. 10, sector 3.

Din acest imobil (de 3713 mp), a fost retrocedat parțial, în natură, prin dispoziția Primarului General nr. 2069/2003, existând o diferență rămasă de 375 mp (despre care tribunalul a reținut că a fost restituită și aceasta prin dispoziția nr. 8315 din 04 iunie 2007) - suprafața ce se poate retroceda în natură și a fost restituită ca atare, potrivit celor reținute deja de tribunal, fiind de 1707 mp.

Astfel, din această notă, s-a reținut că, din totalul suprafeței fostului imobil, cca. 1928 mp este afectat de elemente de sistematizare-bloc de locuințe, trotuar, strada, spațiu verde aferent blocului (conform planului cadastral anexat).

împrejurarea existenței unei necorelări între întinderea suprafeței reținută de tribunal pe baza raportului de expertiză necontestat de părți și întinderea suprafeței, aproximativă de altfel, arătată prin nota menționată, se poate explica parțial prin diferențele ce apar, în aproape toate cazurile, în urma măsurării efective actuale a terenurilor incluse în planurile cadastrale vechi, și nu are oricum relevanță în soluționarea prezentului litigiu, în condițiile în care tribunalul a ținut seama de imperativul respectării principiului disponibilității procesuale-reclamanții solicitând prin prezenta acțiune despăgubiri pentru o suprafață de teren de 1913 mp.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

De asemenea, conform art. 11 alin. (3), în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

în această situație, în concordanță cu dispozițiile de principiu cuprinse în art. 1 din același act normativ, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

în raport de situația de fapt reținută mai sus, pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că pârâtul, recunoscând reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la restituire conform legii speciale de reparație, a făcut totuși o greșită aplicare a legii prin dispoziția contestată, apreciind că trebuie să li se acorde acestora măsuri reparatorii în echivalent numai pentru un teren în suprafață de 220 mp.

Prin decizia civilă nr. 690 din 24 septembrie 2008 CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin primar.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de apel a reținut, in esența, aceleași considerente de fapt si de drept, avute in vedere de prima instanța.

împotriva deciziei instanța de apel a formulat cerere de recurs la data de 27 noiembrie 2008 recurentul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, reprezentat de către Primarul General S.M.O., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, criticile fiind întemeiate in mod formal pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:

Conform dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, notificarea formulată înăuntrul termenului legal de persoana ce se consideră îndreptățită la restituire, trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar, pentru ipoteza moștenitorilor foștilor proprietari, de actele doveditoare ale calității de moștenitor.

Prin dispoziția nr. 8316/2007, emisă în baza Legii nr. 10/2001, privind soluționarea notificărilor nr. 2376/2001, 1214/2001 și a unei notificări ulterioare, nr. 237/2002, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, a respins notificarea formulată de notificatori privind restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 3, compus din construcție demolată și teren în suprafață de 220 mp - afectat de elemente de sistematizare, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil.

Prin dispozițiile nr. 2069/2003 și 8315/2007, emise ca urmare a notificărilor de mai sus, PRIMARUL GENERAL a restituit în natură, notificatorilor, terenul în suprafață de 1332 mp și, respectiv terenul de 375 mp, din imobilul situat la nr. 10.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001, cât și din înscrisurile de la dosarul instanței, reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1913 mp, adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 3 și adresa emisă de Direcția Evidența Proprietății nefăcând dovada dreptului de proprietate pretins.

Analizând recursul, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, este necesar să se facă precizarea conform căreia, in calea extraordinara de atac a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art.304 C. proc. civ., care concretizează doar aspecte de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata.

Scopul acestei cai extraordinare de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susținere care releva erori ale instanței de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, cu consecințe in planul configurării situației de fapt a dosarului pendinte, inclusiv in ceea ce privește chestiunea identificării concrete a imobilului in litigiu, prin limite si vecinătății, exced analizei instanței de recurs.

Din perspectiva acestor exigente de ordin procedural, înalta Curte constata ca, in prima parte a expunerii de motive a cererii de recurs, recurentul-reclamant își exprima propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere în raport cu probele administrate în cauză, situație care nu răspunde exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementează cauza recursului, ceea ce însemna imposibilitatea cercetării ei.

Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizata prin configurarea situației de fapt a dosarului si printr-o soluție definitiva asupra fondului raportului juridic litigios.

O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.

Instanțele anterioare, in expunerea de motive a hotărârilor pronunțate, au redat in mod exhaustiv situația de fapt a dosarului pendinte, așa cum aceasta a fost configurata de probele administrate in cauza, creând astfel premisa necesara unei judecăți concrete si efective in calea de atac extraordinara a recursului, in fata înaltei Curți de Casație și Justiție, pe aspecte de stricta nelegalitate.

Singura critica de nelegalitate identificata in cauza pendinte, ce poate fi reținuta spre analiza, este cea relativa la interpretare si aplicarea in cauza a dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, in condițiile in care susținerea explicita a recurentului-parat este in sensul ca adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 3 și adresa emisă de Direcția Evidența Proprietății nu pot fi considerate ca fiind acte doveditoare ale dreptului de proprietate.

Conținutul normativ al celor doua texte de lege anterior enunțate a fost foarte clar explicitat de prevederile H.G. nr. 250 07 martie 2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, după cum urmeaza:

Conform prevederilor art. 23.1."prin acte doveditoare se înțelege:

a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, etc...;

c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă...în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;

d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale;

g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale;

Respectând întocmai aceste dispoziții legale, instanțele anterioare au identificat imobilul in litigiu luând in considerare toate dovezile relevante aduse de reclamanți in susținerea pretenției deduse judecății - actul de vânzare-cumpărare al antecesorului, înscrisurile eliberate de instituțiile statului cu atribuții in operațiunea de clarificare a situației de fapt si de drept a imobilelor, inclusiv a celor preluate in mod abuziv de stat, conținutul actului de expropriere, hotărârile judecătorești anterioare si deciziile administrative anterioare prin care reclamanții si-au valorificat parte din imobilul in litigiu, in natura, raportul de expertiza însușit de partea adversa, nota de reconstituire întocmită la data de 14 iulie 2003 de Serviciul Cadastru Imobiliar - Edilitar din cadrul Direcției Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru a P.M.B. - îndeplinindu-și întocmai obligația procedurala de a stabili pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, in raport de care s-a configurat in finalul cercetării judecătorești, soluția de drept a instanțelor de judecata.

Astfel, s-a reținut, cu privire la întinderea imobilului preluat abuziv de stat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17060 din 1 iulie 1922 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, autorul comun al reclamanților a cumpărat un teren-loc de casă în suprafață de 2400 mp situat în comuna Dudești-Cioplea Ilfov.

Potrivit adresei nr. 13893/3604 din 06 mai 2001 a Serviciului Nomenclatură Urbană din cadrul D.P.E.P.C. a P.M.B., artera de circulație care în prezent poartă denumirea de str. ..., sector 3, a purtat denumirea Fundătura Luncii Dudești și a figurat pe raza administrativ-teritorială a comunei Dudești-Cioplea Ilfov.

Din istoricul de rol fiscal comunicat la data de 19 iulie 2001 de Direcția Venituri, Impozite și Taxe Locale a Primăriei Sectorului 3 București, reiese că numitul D.I. a figurat ca plătitor de impozit pentru teren și construcție în suprafață de 3713 mp situat în sector 3.

Imobilul cu nr. 10 de la adresa menționată mai sus a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 5/1983 al Consiliului de Stat al R.S.R., la poziția 189 din anexa 6 a acestui act figurând înscriși D.M., D.C., D.S., D.F., T.N., G.M. și T.C. cu o suprafață totală preluată de stat de 3620 mp, din care 225 mp suprafață construită - conform evidențelor Direcției Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru a P.M.B. (relații comunicate prin mai multe adrese depuse la dosar).

Prin sentința civilă nr. 7877 din 8 noiembrie 1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă și revocabilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanții G.Ș. și G.M. împotriva pârâtului Consiliul Local Sector 3 București și s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în sector 3, compus din teren în suprafață de 473 mp și construcție.

Din acest raport de expertiză, coroborat cu celelalte acte arătate mai sus, tribunalul a constatat că suprafața ce nu mai poate fi restituită în natură este de 2006 mp, aspect ce se poate corobora și cu datele despre întinderea terenului înscrise în nota de reconstituire întocmită la data de 14 iulie 2003 de Serviciul Cadastru Imobiliar - Edilitar din cadrul Direcției Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru a P.M.B. pentru soluționarea notificărilor formulate de reclamanți. Astfel, din această notă, s-a reținut că, din totalul suprafeței fostului imobil, cca. 1928 mp este afectat de elemente de sistematizare-bloc de locuințe, trotuar, strada, spațiu verde aferent blocului (conform planului cadastral anexat).

S-a explicat in cuprinsul hotărârii atacate inclusiv chestiunea existenței unei necorelări între întinderea suprafeței reținută de tribunal pe baza raportului de expertiză necontestat de părți, și întinderea suprafeței, aproximativă de altfel, arătată prin nota susmenționată, in sensul ca aceasta ar rezulta din diferențele ce apar, în aproape toate cazurile, în urma măsurării efective actuale a terenurilor incluse în planurile cadastrale vechi, apreciindu-se totodată ca, aceasta situație nu ar avea relevanță în soluționarea prezentului litigiu, în condițiile în care s-a impus respectarea principiului disponibilității procesuale-reclamanții solicitând prin prezenta acțiune despăgubiri pentru o suprafață de teren de 1913 mp.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul pârâtului ca nefondat.

← ICCJ. Decizia nr. 9730/2009. Civil		ICCJ. Decizia nr. 8969/2009. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 8973/2009. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8973/2009. Civil