ICCJ. Decizia nr. 9022/2009. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9022/2009
Dosar nr. 1126/117/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei M.A.N. având ca obiect obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantului suma de 101.212,8 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acordarea de despăgubiri civile în temeiul art. 998 C. civ., este posibilă sub condiţia de a se dovedi existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită care l-a generat, şi culpa celui chemat în judecată.
Or, reclamantul nu a dovedit că datorită comportamentului pârâtei ar fi ajuns să-şi piardă locul de muncă în Spania, nefiind probat nici unul din elementele delictuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.C., solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie prin Decizia nr. 45/A/2009 din 13 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.C.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, că în prezentul proces, reclamantul a susţinut că în urma acuzaţiilor de hărţuire pe care pârâta i le-a adus concretizate printr-o plângere depusă la organele de poliţie ale municipiului Câmpia Turzii, şi-a pierdut locul de muncă în Spania şi din acest motiv se impune a fi despăgubit.
Or, simpla depunere a unei plângeri la organele de poliţie nu este, prin ea însăşi, susceptibilă să conducă, în mod obişnuit, la pierderea locului de muncă, reclamantul nedovedind că în cazul său abandonarea locului de muncă pe care îl avea în Spania s-ar fi datorat plângerii depuse de pârâtă.
A mai reţinut curtea de apel că nu s-a dovedit că nici alte fapte ale pârâtei ar fi angajat consecinţele învederate de reclamant.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea probelor cerută în apel, respectiv lista apelurilor telefonice pentru numărul de telefon şi o comisie rogatorie pentru a se obţine relaţii de la patronul firmei unde a lucrat în legătură cu căutările poliţiei.
Recursul este nul.
Reclamantul – recurent B.C. nu a indicat şi dezvoltat nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., conform prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.C., împotriva Deciziei civile nr. 45/A/2009 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9014/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8979/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
