ICCJ. Decizia nr. 10032/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10032/2009
Dosar nr. 2136/109/2008
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea din 26 mai 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de paraţii R.N., R.R. şi R.R. cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 şi art. 40 C. proc. civ., intimaţi fiind reclamanţii P.A. şi H.C.
Curtea de apel a reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ., o poate face numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care această excepţie nu are legătură cu judecata recursului.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut că cererea de suspendare întemeiată pe existenţa unui dosar de strămutare pe rolul instanţei supreme a fost soluţionată prin încheierea din 26 martie 2009.
În realitate, a reţinut instanţa, excepţia nu vizează un anume text de lege, ci lipsa de legiferare, respectiv lipsa obligaţiei instanţei de a suspenda judecata pricinii ori de câte ori pe rolul unei alte instanţe s-ar afla o altă cauză, ce ar putea influenţa soluţia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs pârâţii R.N., R.R. şi R.R.
Recurenţii au arătat că au formulat cerere de strămutare, iar termenul pricinii era anterior termenului fixat pentru judecarea strămutării, motiv pentru care dreptul de acces la justiţie le-a fost afectat.
Prin concluzii scrise şi concluziile orale formulate în faţa instanţei de recurs, intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, motivat de faptul că încheierea atacată a fost pronunţată în recurs.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că problema admisibilităţii recursurilor declarate împotriva încheierilor pronunţate de instanţele de recurs, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a făcut obiect de analiză al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 (M. Of. nr. 368/2007),SECŢIILE UNITEale instanţei supreme au statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.
Faţă de această soluţie de principiu, recursul declarat de pârâţi este admisibil.
În ceea ce priveşte, însă, temeinicia recursului declarat, se constată că procedura judiciară în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect o acţiune în revendicare.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează dispoziţiile art. 244 pct. 1 şi art. 40 C. proc. civ.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Se constată, aşadar, că textele indicate de pârâţi, a căror neconstituţionalitate se solicită, nu au legătură cu judecata acţiunii în revendicare.
Curtea de apel nu poate analiza cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a: art. 40 C. proc. civ., deoarece o astfel de analiză nu se poate face decât de instanţa competentă, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de strămutare.
Pentru aceleaşi motive, nici cererea de suspendare a judecării cauzei, datorate existenţei cererii de strămutare nu are legătură cu soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât, prin cererea de strămutare, pârâţii au solicitat şi suspendarea judecăţii.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de pârâţi se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii R.N., R.R. şi R.R. împotriva încheierii din 26 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2136/109/2008.
Obligă recurenţii R.N., R.R. şi R.R. la plata sumei de 200 lei către intimaţii P.A. şi H.C., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10115/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10099/2009. Civil → |
|---|
