ICCJ. Decizia nr. 9971/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9971/2009
Dosar nr. 3793/1/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă 167 din 7 septembrie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamanta U.N.C.C.C., în contradictoriu cu pârâţii comuna Ştefăneşti, prin primar şi Consiliul local al comunei Ştefăneşti, prin care a solicitat anularea dispoziţiei nr. 115/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Decizia nr. 255 din 17 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţat în apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei arătate, a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului cu motivarea că din „expertiza tehnică efectuată în apel rezultă că terenurile revendicate de reclamantă sunt amplasate pe teritoriu administrativ al oraşului Ştefăneşti (o parte, care „aparţine domeniului public", aflându-se în „administrarea Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti), precum şi pe raza comunei Călineşti, iar în anul 1990 erau incluse în patrimoniul fostelor C.A.P. Ştefăneşti şi C.A.P. Călineşti; că expertul tehnic nu a precizat dacă terenurile de 4000 mp şi 3000 mp, aflate în administrarea muzeului erau incluse în anul 1990 în patrimoniul fostei C.A.P. Ştefăneşti şi nici modul în care au ajuns în detenţia instituţiei menţionate; "Concluzionează Înalta Curte că "pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 25-26 (în prezent art. 27-28 din Legea nr. 10/2001 şi, totodată să clarifice situaţia juridică a celor două terenuri aflate în administrarea muzeului pentru a nu o priva pe reclamantă de acordarea unor eventuale măsuri reparatorii... ".
După casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 53/A din 2 martie 2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa şi, drept consecinţă, a dispus anularea dispoziţiei nr. 115/2003 emisă de Primăria Comunei Ştefăneşti şi obligă la identificarea unităţii/persoanelor fizice deţinătoare ale terenurilor în suprafeţe de 16,8 ha, 1 ha şi 7000 mp identificate prin rapoartele de expertiză tehnică întocmite în fond şi în apel de expert M.L. şi la înaintarea documentaţiei aferente spre competentă soluţionare, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001; au fost obligaţi pârâţii la 1200 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Călineşti.
In considerentele deciziei se arată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea cadastru-topografie, terenul de 4000 mp ce a făcut obiectul donaţiei nr. 552 din 29 septembrie 1943 şi terenul de 3000 mp ce a făcut obiectul actului de donaţie nr. 94 din 11 aprilie 1944 se află situate în incinta Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti şi fac parte din suprafaţa totală de 5,52 ha aflate în proprietatea Ministerului Culturii şi cultelor.
In ce priveşte diferenţa de 16,8 ha ce a făcut obiectul actului de donaţie nr. 1850 din 23 iulie 1943, identificată în intravilanul satului Goleşti, între drumul comunal şi canalul de preluare a apelor de suprafaţă şi aflat la 1 ianuarie 1990 în patrimoniul C.A.P. Ştefăneşti, acesta s-ar afla în posesia unor persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică notificată, în situaţia în care deţine doar o parte din imobilele solicitate, va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat anexat la comunicare şi copii de pe actele de transfer ale actelor de proprietate, dispoziţii imperative ce nu au fost respectate de Primarul comunei Ştefăneşti.
Împotriva deciziei a declarat recurs Consiliul local Ştefăneşti şi Primarul oraşului Ştefăneşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 22 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 28 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că reclamanta avea obligaţia să facă câte o notificare pentru fiecare imobil în parte, cu menţionarea valorii estimate a imobilului. Notificarea nr. 529 din 30 iulie 2001 nu respectă dispoziţiile imperative ale Legii nr. 10/2001, aşa încât nu poate fi anulată o decizie emisă în faza unei notificări neconforme.
Se mai arată că reclamanta avea posibilitatea, conform alin. (3) al art. 28, să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în termen de 90 de zile, dacă nu a primit comunicarea primăriei.
Recurenţii consideră că au fost obligaţi nelegal la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu sunt deţinătorii terenurilor solicitate.
Totodată, se invocă lipsa calităţii procesual pasive a Consiliului local al oraşului Ştefăneşti.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului cu motivarea că Înalta Curte a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Ştefăneşti, şi că primăria s-a considerat unitate deţinătoare.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine cele ce succed.
Primarul comunei (în prezent oraş) Ştefăneşti, judeţul Argeş, investit cu soluţionarea notificării transmisă de intimat cu privire la terenul în suprafaţă totală de 185.000 mp şi ferma agricolă situată în satul Goleşti, comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş, apreciind calitatea de entitate deţinătoare a imobilelor notificate a emis dispoziţia nr. 115 din 15 mai 2003.
In motivarea dispoziţiei se arată că, pe de o parte, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, că în situaţia în care se solicită despăgubiri băneşti, notificarea se adresează prefecturii în raza căreia se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv.
Pe parcursul procesului, ca de altfel şi prin motivele de recurs, arată că este unitate deţinătoare a terenurilor notificate.
In atare situaţie, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, recurentul avea obligaţia de a comunica contestatoarei-intimate toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare, astfel cum impune dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul, cu încălcarea dispoziţiilor sus-menţionate, a soluţionat notificarea reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 8 din legea de reparaţie, ce exclude incidenţa Legii nr. 10/2001 asupra terenurilor al căror regim este reglementat de legile fondului funciar.
Drept urmare, invocarea în recurs a pretinselor iregularităţi a notificării transmise sunt lipsite de relevanţă câtă vreme recurentul avea obligaţia de a transmite aţele de identificare ale deţinătorului terenului şi nu de a soluţiona notificarea în fond.
Criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din lege, în sensul că intimata-contestatoare avea posibilitatea de a chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are incidenţă în cauză întrucât dispoziţiile invocate îşi găsesc aplicabilitatea doar în situaţia în care nu a fost identificată unitatea deţinătoare, ipoteză ce nu se verifică în speţa de faţă.
Cum recurentul a încălcat dispoziţiile imperative ale legii de reparaţie, instanţa de apel, admiţând contestaţia, a aplicat corespunzător dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. întrucât unitatea administrativ-teritorială, prin primar, a căzut în pretenţii.
Consiliul local Ştefăneşti invocă lipsa calităţii sale procesuale faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în situaţia în care nu se cunoaşte deţinătorul bunului solicitat, notificarea se trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul şi nu Consiliului local al primăriei.
Susţinerea nu poate fi primită faţă de statuările din Decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi din încheierea de dezbateri de la 5 decembrie 2007 ce face parte integrantă din Decizia de casare.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Ştefăneşti şi Primarul Municipiului Ştefăneşti împotriva deciziei nr. 53/A din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9968/2009. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
