ICCJ. Decizia nr. 1001/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1001/2010
Dosar nr. 6945/1/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, A.I.C. a formulat în contradictoriu cu intimaţii C.V.S., A.D., A.G., Comisia Locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 2400 din 9 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 3682/94/2007 al acestei instanţe, definitiv prin Decizia nr. 1891/R/2008 a Tribunalului Bucureşti, contrară deciziei civile nr. 502/R/2006 pronunţate de Curtea de Apel Braşov.
Invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul a susţinut contrarietatea celor două hotărâri judecătoreşti indicate relativ la modalitatea în care cele două instanţe au motivat calitatea de proprietar a numitului A.S.D., care i-a transmis suprafaţa de 480 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23941 din 27 decembrie 1994.
Deşi prin Decizia curţii de apel sus evocată s-a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 17596 din 13 iunie 1994 în ceea ce priveşte terenul din tarlaua B, parcela 670, prin sentinţa atacată, judecătoria a omis să analizeze şi reţină paragraful (considerentele) ce atestă indubitabil dovada dreptului de proprietate prin adeverinţa nr. 434 din 10 septembrie 1991 emisă pe numele transmiţătorului bunului litigios, şi în temeiul căreia a fost perfectată transmisiunea bunului.
Din acest motiv greşit s-a dispus anularea actului său de dobândire a bunului menţionat, dispoziţie ce se impune a fi desfiinţată prin calea de atac exercitată.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 128 din 29 martie 2006, Tribunalul Braşov a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.V.S.
A constatat nul apelul formulat de apelanta pârâtă Comisia locală de fond funciar Blejoi şi a admis apelurile formulate de apelantul-reclamant C.V.S. şi de intervenientul A.I.C. prin mandatar A.G. împotriva sentinţei civile nr. 2631 din 7 martie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17596 din 13 iunie 1994 emis de Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi la includerea în titlul de proprietate a terenului de 117 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. I.S., iar o suprafaţă de teren echivalentă, de 117 mp, să revină intervenientului A.I.C., precum şi dispoziţia privind admiterea acţiunii formulată şi precizată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul A.I.C.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul.
A fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C.V.S. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Blejoi şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17596 din 13 iunie 1994 emis de Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele reclamantului C.V.S. în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan, curţi – construcţii, în suprafaţa de 500 mp, situat pe teritoriul satului Ploieşteni ori comuna Blejoi, judeţul Prahova, tarlaua 13, parcela 670.
A constatat că terenul proprietatea reclamantului identificat mai sus are ca vecin în partea de sud terenul aparţinând numitului I.A. şi nu terenul aparţinând numitului A.D.
A obligat Comisia Judeţeană Prahova de aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate în care terenul arătat să aibă vecinătăţile mai sus stabilite.
A păstrat dispoziţia referitoare la respingerea cererii de intervenţie formulată de intervenientul A.I.C.
A obligat pârâta Comisia locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi intervenientul A.I.C. să plătească reclamantului suma de 2.665.000 lei, reprezentând chestiunile de judecată la fond.
A obligat intimatele pârâte Comisia locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi pe apelantul intervenient A.I.C. să plătească apelantului reclamant C.V.S. suma de 7.586.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost modificate prin Decizia nr. 502/R din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care a respins recursul formulat de recurenta pârâtă Comisia locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a admis în parte recursul declarat de recurentul intervenient principal împotriva aceleiaşi decizii.
Au fost înlăturate din dispozitivul deciziei prevederile referitoare la constatarea că terenul proprietatea reclamantului are vecini în partea de sud terenul aparţinând lui I.A. şi nu terenul aparţinând lui A.D., ca şi aceea privind obligarea Comisiei Judeţene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate în care terenul din parcela iniţială 670 tarla 13 din titlul nr. 17596 din 13 iunie 1994 emis pe numele reclamantului să aibă alte vecinătăţi, restul dispoziţiilor deciziei fiind menţinute.
Prin sentinţa civilă nr. 2400 din 9 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Buftea, atacată prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, a fost admisă cererea principală formulată de reclamantul C.V.S. în contradictoriu cu pârâţii A.D., A.I.C., A.G., Comisia locală Blejoi şi de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991.
S-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 23941 din 27 decembrie 1994 de notariatul de Stat Judeţean Prahova în privinţa suprafeţei de 117 mp identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C.M., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligate pârâtele Comisia locală Blejoi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 să elibereze reclamantului titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate în care se include şi terenul de 117 mp pe amplasamentul descris anterior.
A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului din cererea reconvenţională având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 17596/1996 eliberat în favoarea reclamantului, cu consecinţa respingerii acestui capăt de cerere.
A fost respins ca neîntemeiat capătul din cererea reconvenţională având ca obiect revendicarea suprafeţei de 117 mp descrisă anterior.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost menţinute prin Decizia nr. 1891 R din 31 octombrie 2008 pronunţat de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a reţinut, relativ la excepţia autorităţii de lucru judecat invocate de recurentul A.I.C. referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea comisiilor la emiterea unui nou titlu de proprietate, în raport de dispoziţiile deciziei nr. 502 R/2006 a Curţii de Apel Braşov, ca neîndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ. ce ar fi putut permite invocarea şi examinarea excepţiei menţionate.
Au fost înlăturate susţinerile privind greşita reţinere a autorităţii de lucru judecat pe primul capăt al cererii reconvenţionale privind nulitatea titlului reclamantului.
Expunerea hotărârilor pretins contradictorii reliefează neîndeplinirea cerinţelor normei legale ce reglementează exercitarea căii de atac dedusă judecăţii.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Textul legal enunţat instituie întrunirea cumulativă a mai multor condiţii care pretind ca hotărârile indicate şi potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire îşi are suportul în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi are ca finalitate anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este însă condiţionată de împrejurarea că în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acesteia, în sensul nesoluţionării sale.
În situaţia în care a fost invocată excepţia iar aceasta a fost respinsă, partea nu o mai poate reitera pe calea revizuirii, întrucât sub acest aspect se opune principiul autorităţii lucrului judecat, care în caz contrar ar fi încălcat, ceea ce nu este admisibil.
Întrucât, în cauză, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat care a şi fost de altfel admisă cu referire la capătul de cerere având ca obiect nulitatea titlului de proprietate, reiterarea pe calea revizuirii a aceleiaşi chestiuni nu poate fi primită.
Cât priveşte pretinsa contrarietate constând în existenţa unor dispoziţii contradictorii în ultima hotărâre relativ la validitatea titlului său de proprietate (act de vânzare-cumpărare) şi al celui opus de intimatul C.V.S., se reţine că prima cauză nu a avut ca obiect această chestiune litigioasă, aspect de altfel subliniat în Decizia nr. 502 R/2006 a Curţii de Apel Braşov, ceea ce face ca între cele două pricini să nu existe cerinţa pretinsă de textul art. 1201 C. civ.
Faţă de cele ce preced, cererea de revizuire dedusă judecăţii urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 2400 din 9 mai 2008 a Judecătoriei Buftea formulată de A.I.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10216/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 965/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
