ICCJ. Decizia nr. 950/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 950/2010
Dosar nr. 2757/109/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Argeş la 4 aprilie 2006, reclamantul T.E. a formulat o plângere împotriva dispoziţiei nr. 634/2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, pentru anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţelor de teren neafectată de construcţii din imobilul notificat situat în în Piteşti.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 315 din 16 noiembrie 2007 a admis în parte acţiunea, a modificat în parte dispoziţia atacată în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 204 mp situată în Piteşti, (26 m lungime şi 4 m lăţime conform schiţei întocmită de expertul M.L.), iar pentru diferenţa de teren, despăgubiri la nivelul sumei de 105 mp.
În motivarea sentinţei Tribunalul a reţinut că 1000 mp teren deţinut în proprietate de reclamant a trecut în proprietatea statului – şi în prezent terenul este ocupat de construcţii autorizate, cu excepţia unei suprafeţe de 104 mp care este liberă, pe această suprafaţă existând câteva barăci din PVC uşor demontabile.
În temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a terenului rămas liber.
Tribunalul a dispus acordarea de despăgubiri în cuantum de 105 Euro/mp pentru terenul ocupat considerând că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 contravine Constituţiei, practicii şi legislaţiei CEDO întrucât nu se poate limita dreptul instituţiei de a aplica direct normele Convenţiei europene şi de a judeca cauza până la capăt în sensul de a stabili şi cuantumul despăgubirilor cuvenite.
2. Instanţa de apel
Împotriva sentinţei Tribunalului pârâtul a declarat apel criticând soluţia pentru nelegalitate faţă de împrejurarea că şi terenul de 104 mp este domeniu public având aceeaşi destinaţie şi utilitate ca şi restul terenului, aceea de piaţă publică.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 80 A din 21 martie 2008 a respins apelul ca nefondat faţă de împrejurarea, dovedită cu raportul de expertiză, că bunul este liber de construcţiile care afectează piaţa Găvana şi că principiul consacrat de art. 1 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 este restituirea bunurilor în natură. S-a reţinut că printre suprafeţele de teren care nu pot fi restituite nu se situează şi terenul în discuţie.
3. Recursul
Împotriva deciziei Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs pârâtul.
În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că soluţia dată notificării reclamantului prin dispoziţia nr. 634/2006 este corectă faţă de situaţia imobilului.
Astfel prin Decretul nr. 53/1978 (poz. 26) a fost expropriat imobilul ce a aparţinut reclamantului, teren 270 mp fără construcţii iar prin Decretul nr. 72/1986 (poziţie 19) teren de 730 mp şi 110,77 mp construcţie tot proprietatea reclamantului.
S-a criticat soluţia de restituire în natură a suprafeţei de 104 mp întrucât tot terenul expropriat este afectat de lucrări de investiţii aprobate, şi anume blocul M 56 cu zona de siguranţă a acestuia (alei pietonale, carosabile şi Piaţa agroalimentară Găvana).
S-a mai criticat împrejurarea că Decizia Curţii de Apel nu conţine propria motivare ci preia motivarea instanţei de fond.
4. Analiza instanţei de recurs
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează:
Argumentele instanţei de apel în menţinerea sentinţei de fond pentru care s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 104 mp se bazează pe expertiză, şi anume concluzia expertului care după descrierea locului (teren de 104 mp aflat între Piaţa Agroalimentară şi Blocul M 5) conchide că acest teren fiind liber se poate restitui în natură.
Alegerea modalităţii de reparaţie din gama oferită de Legea nr. 10/2001 aparţine instanţei de judecată care, urmare analizei probelor administrate, dă o decizie bazată pe argumentarea logică a celor deduse din faptele dovedite în cauză şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.
Or, instanţa prin Decizia din apel nu arată argumentele pentru care a apreciat că se poate restitui în natură terenul în discuţie în suprafaţă de 104 mp soluţie propusă într-adevăr de expert, care însă nici acesta nu-şi argumentează propunerea.
Sub acest aspect sunt întrunite condiţiile motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. soluţia instanţei fiind nemotivată.
Şi criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în sensul obligării la restituirea în natură a suprafeţei de 104 mp sunt întemeiate.
Instanţa constatând că se impune restituirea în natură a suprafeţei de 204 mp a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 1, art. 9 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi prin aceasta a pronunţat o soluţie netemeinică.
Expertiza efectuată în cauză a identificat terenul expropriat de la reclamant, 1000 mp, ca fiind afectat de construcţia blocului M5a, construcţia Micro Pieţei acoperite, alei, zonă funcţională a pieţei şi construcţia Pieţei Găvana.
În toată această arie înscrisă în schiţa de la fila 156 din dosarul de fond între punctele A – B – C – D, expertul a identificat o suprafaţă de 104 mp. Suprafaţa este marcată cu verde şi este situată între blocul M5a şi Piaţa acoperită pe o fâşie dreptunghiulare cu latura lungă (26 m) de-a lungul pieţei şi cu latura mică (4 m) între cele două construcţii piaţă şi bloc. Pe această suprafaţă de teren, lipită de piaţa acoperită, se află barăci PVC, cu activităţi comerciale.
Ca urmare nici destinaţia, nici dimensiunea şi nici amplasarea fâşiei de 26 m/4 m nu conduc la concluzia că terenul de 104 mp poate fi retrocedat în natură.
Terenul în realitate nu este liber conform constatărilor expertului din raportul de expertiză (filele 154 şi 156 din dosarul de fond), pe teren se află barăci din PVC, cu activităţi comerciale.
Împrejurarea că aceste construcţii sunt demontabile nu înseamnă că sunt şi neautorizate cum le prezintă expertul fără să indice pe ce se bazează în această concluzie.
Însă chiar şi în situaţia în care s-ar prezenta dovezi în sensul că aceste construcţii nu ar fi fost autorizate, această împrejurare nu face din terenul în discuţie un teren liber, care să poată fi restituit în natură în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Este fără îndoială că o fâşie de teren cu o lăţime de 4 m situată între un bloc cu aleea acestuia şi piaţă nu poate fi încadrată decât în ansamblul perimetrului construit ca suprafaţă destinată să servească funcţionării corespunzătoare construcţiilor aflate în acel loc, bloc de locuinţe şi piaţa agroalimentară.
Ca urmare, în cauză instanţele au făcut o greşită interpretară şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii, considerând-o în mod neîntemeiat că se impune modificarea dispoziţiei nr. 634/2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti prin care s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile prevederilor speciale pentru 1000 mp teren şi construcţiile demolate în suprafaţă de 110,77 mp, Decizia făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 11 alin. (4), art. 21 alin. (4) art. 26 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecinţă constatându-se întemeiate motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va modifica în tot Decizia nr. 80 A/2008 a Curţii de Apel Piteşti. Se va admite apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 315/2007 a Tribunalului Argeş. Se va schimba în tot sentinţa în sensul că se va respinge contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 80/A din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia în tot în sensul că admite apelul pârâtului declarat împotriva sentinţei nr. 315 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa în sensul că respinge contestaţia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 946/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
