ICCJ. Decizia nr. 946/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 946/2010
Dosar nr. 362/30/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea formulată la 6 ianuarie 2004, reclamanta L.E. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 2290 din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara, prin care a fost respinsă notificarea nr. 65 din 31 ianuarie 2002 de restituire în natură a imobilului din Timişoara, şi obligarea primăriei la restituirea în natură a imobilului.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 2017 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Timişoara; a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea dispoziţiei nr. 2290 din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi a constatat că imobilul din Timişoara, înscris în C.F. 42162 Timişoara a fost preluat fără titlu valabil în patrimoniul statului, obligând primarul la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Primăria municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara, apel care a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 266 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Timişoara, Curtea a constatat că, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii se poate adresa cu notificare primăriei, iar dispoziţia motivată urmează a fi emisă de primar.
Cum aceste norme legale le conferă primăriilor calitatea de participant la procedurile administrative ale Legii nr. 10/2001, cât şi la procedurile judiciare consecutive celor dintâi, Primarului municipiului Timişoara nefiindu-i impus nicio obligaţie, în mod corect prima instanţă a respins această excepţie.
Curtea a reţinut că această măsură reparatorie de restituire în natură a apartamentului a fost posibilă întrucât, anterior pronunţării sentinţei civile nr. 2017/2008, prin sentinţa civilă nr. 905 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului în litigiu de care a beneficiat familia S.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
- În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în nod eronat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei faţă de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 conform cărora primăria este o entitate funcţională, fără personalitate juridică.
- Prima instanţă a încălcat legea atunci când a dispus restituirea în natură a apartamentului, întrucât preluarea nu a fost abuzivă, imobilul fiind trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 în anul 1988 cu plata sumei de 46.155 lei. De asemenea, în mod nelegal nu a fost obligată reclamanta a rambursarea sumei primite la momentul preluării imobilului.
Reclamanta, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale i a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
- Criticile formulate pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 8 fiind invocate formal, întrucât nu se arată în ce măsură instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a cenzurat legalitatea dispoziţiei emise de recurent în temeiul Legii nr. 10/2001 ori actul juridic dedus judecăţii interpretat greşit de instanţă ce a determinat schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
- Susţinerile recurentei referitoare la calitatea sa de entitate funcţională fără personalitate juridică, conform Legii nr. 2152001, sunt reale, însă prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire „în cazul primăriilor se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti". Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se atribuie calitatea de entitate obligată la restituire unităţii administrativ-teritoriale, prevederi care însă nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
- În categoria imobilelor preluate în mod abuziv se includ şi orice imobile preluate abuziv, fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, art. 2 lit. i), categorie în care se află şi imobilele preluate în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ, contrar, prin art. 1, dispoziţiilor Constituţiei din 1965 înscrise la art. 12. Simpla acordare a unor despăgubiri nu este de natură a califica drept legală preluarea bunului câtă vreme acestea nu corespundeau valorii reale a imobilului. De altfel şi prin Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 adoptate prin HG nr. 250/2007 pct. 1.4 lit. B) este consacrată o astfel de situaţie.
- Prin sentinţa confirmată de Curtea de Apel Timişoara, Primarul municipiului Timişoara a fost obligat să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara, compus din 3 camere, dependinţe, boxa nr. 4 la subsol, 3,9% din părţile comune şi 18/463 mp teren.
Drept urmare, la momentul emiterii dispoziţiei, primarul va putea să prevadă obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor primite la data preluării apartamentului, dacă acestea au fost efectiv achitate, aşa încât critica referitoare la omisiunea instanţei de a insera în dispozitivul hotărârii această obligaţie este nefondată.
Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 266 din data de 20 noiembrie 2008 a Curţii de apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 950/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 903/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
