ICCJ. Decizia nr. 965/2010. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 965/2010
Dosar nr. 42901/3/2007
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând, asupra recursurilor de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 42901/3/03.122007, reclamantul S.F. a solicitat instanţei, în contradictoriu pârâta A.C.J. MUREŞ, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea înregistrării mărcii "D.D.S.", M 2006 10661, înregistrată i pentru clasele 43 şi 44.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că este titularul mărcii D.D.S., nr. M 2005 12417, înregistrată pentru clasa 35 şi 43, iar ideea promovării unei mărci asociate cu imaginea lui D. i-a venit încă din 2002, prin publicarea în revistele de specialitate a unor reclame create de reclamant, redând imaginea lui D. alăturată imaginii unui câine rasa loodhound, înregistrând apoi la 17 iunie 2005 site-ul www.D.D.S.ro. Reclamantul a arătat că a avut ideea organizării unei expoziţii chinologice cu denumirea D.D.S., discutând în acest sens cu preşedintele A.C.R., pentru organizarea ei la Bistriţa, optându-se pentru cetatea medievală din Târgu Mureş, fiind aleasă data de 05-06 august 2006. Pentru organizarea evenimentului, reclamantul a luat legătura cu reprezentanţii pârâtei, iar la 24 august 2005 s-a deplasat la Târgu Mureş unde le-a expus ideile privind organizarea şi promovarea unui show-expoziţie chinologică sub denumirea D.D.S. Ulterior, pârâta a demarat proiectul de organizare a expoziţiei chinologice internaţionale cu denumirea menţionată, fără acordul şi consultarea reclamantului, evenimentul fiind promovat pe site-ul acesteia, cu numele www.D.D.S.com, deşi pârâta, ca şi A.C.R. primiseră o notificare referitor la faptul că reclamantul este titular al mărcii D.D.S., iar organizarea expoziţiei chinologice sub acest nume îi încalcă grav drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcii. Reclamantului i s-a comunicat că se recunoaşte folosirea fără drept a mărcii sale, precum şi faptul că nu va mai folosită marca sa, dar cu toate acestea s-a hotărât menţinerea denumirii pentru expoziţia arătată, organizată de A.C. Târgu Mureş, cele două asociaţii continuând să folosească marca reclamantului( pe site-urile unde se puteau face înscrieri on-line, pentru promovarea expoziţiei).
În catalogul expoziţiei s-au făcut referiri explicite la marca reclamantului, iar pe afiş s-a reprodus imaginea lui Vlad Ţepeş, publicul asociind evenimentul cu imaginea lui D.
Reclamantul a mai arătat că înregistrarea mărcii verbale M 2006 10661 D.D.S. de către pârâta A.C. Mureş s-a făcut pentru clasele de servicii 43 (pensiuni pentru animale, servicii de găzduire temporară şi supraveghere animale domestice etc.) şi clasa 44 (creştere şi protecţie animale, servicii veterinare, spitale pentru animale bolnave, servicii de cercetare, consiliere, asistenţă şi furnizare de informaţii etc.), această acţiune neavând drept scop promovarea unei mărci proprii, ci acela de folosire a mărcii reclamantului în cadrul expoziţiilor chinologice, cu încălcarea drepturilor acestuia, înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5, alin. (1) din Legea mărcilor, care stabileşte că sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate mărcile lipsite de caracter distinctiv.
Marca menţionată a pârâtei este identică cu marca reclamantului, neexistând elemente care să le diferenţieze, fonetic sau vizual.
Au fost de asemenea încălcate - în susţinerea reclamantului - dispoziţiile art. 48, lit. b), deoarece înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea art. 6, lit. b), marca fiind identică cu marca anterioară a reclamantului şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioară este protejată; există un risc de confuzie pentru public, întrucât consumatorul nu poate atribui mărcile unor titulari diferiţi.
Reclamantul a mai invocat şi reaua-credinţă la înregistrarea mărcii pârâtei nr. 10661, conform art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, arătând că aceasta a avut o atitudine incorectă, având cunoştinţă la data depunerii cererii de înregistrare (21 septembrie 2006) de existenţa drepturilor de proprietate ale reclamantului asupra mărcii M 2005 12417 D.D.S., în condiţiile în care exista şi un litigiu între aceştia cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcii.
Cu privire la serviciile acoperite de cele două mărci, reclamantul a precizat că acestea sunt servicii pentru terţi, iar serviciile din clasele 43 şi 44 pentru care pârâta a înregistrat marca sunt servicii complementare faţă de cele pentru care este înregistrată marca reclamantului( clasa 45), fiind aplicabile astfel prevederile Regulii 10 din HG nr. 833/1998.
Pârâta A.C.J. Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. A arătat că marca sa este înregistrată pentru alte servicii decât cele pentru care a solicitat protecţie reclamantul.
Prin cererea reconvenţională formulată de pârâtă s-a solicitat anularea înregistrării mărcii 69643 D.D.S. a reclamantului, ca fiind înregistrată de o persoană care a fost la un moment dat prepusul său în legătură cu organizarea unei expoziţii canine, înregistrarea mărcii fiind făcută cu rea credinţă de către reclamant, cu scopul de a parazita activitatea chinologică şi de a împiedica desfăşurarea celei mai mari expoziţii chinologice din România.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 84/1998.
La data de 09 aprilie 2008 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienta ASOCIAŢIA D.D.S., prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii D.D.S. nr. 069643 a reclamantului, pentru toate clasele şi serviciile pentru care a fost înregistrată, arătând în motivarea acesteia că cererea reclamantului s-a depus la data de 06 decembrie 2005, cu nr. M 2005 12417, fiind apoi publicată în BOPI- Secţiunea Mărci nr. 3/2006 la data de 28 februarie 2006, iar înregistrarea mărcii s-a decis de către OSIM la data de O 1 martie 2006 prin Decizia nr. 221620, nemaifiind ulterior publicată în BOPI.
Intervenienta a susţinut că justifică interesul în promovarea cererii prin aceea că reclamantul pârât a solicitat Judecătoriei Târgu Mureş, în baza înregistrării mărcii, dizolvarea Asociaţiei C.D.D.S.
În drept, s-au invocat prevederile art. 19, art. 22, art.23 şi art. 28 din Legea mărcilor, arătându-se că publicarea mărcii s-a făcut înainte de examinarea sa, iar după ce s-a emis Decizia de înregistrare a mărcii OSIM nu a mai publicat marca, fapt ce echivalează cu încălcarea legii, aşa încât se impune anularea înregistrării mărcii.
Prin sentinţa civilă nr. 1007 din 11 iunie 2008, a fost respinsă excepţia lipsei interesului intervenientei, în formularea cererii de intervenţie, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea principală, dispunându-se anularea mărcii pârâtei-reclamante A.C.J. Mureş D.D.S. nr. 10661, pentru clasele 43 şi 44; au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă şi cererea de intervenţie în interes propriu şi s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 8191,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de pârâta A.C.J. Mureş şi de intervenienta Asociaţia D.D.S., prin Decizia civilă nr. 3/A din 13 ianuarie 2009 a anulat ca netimbrat, apelul declarat de intervenientă şi, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce urmează.
Prima instanţă nu a reţinut drept cauze de nulitate a mărcii înregistrate de către apelanta-pârâtă-reclamantă, împrejurarea că marca ar fi lipsită de caracter distinctiv ori aceea că "înregistrarea mărcii ar aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică protejată, un desen sau model industrial, sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor" şi nici împrejurarea că marca înregistrată de către apelantă ar fi destinată unor servicii identice celor pentru care a fost anterior înregistrată marca reclamantului.
Concordant cu ceea ce susţine apelanta însăşi, instanţa a constatat că respectivele servicii sunt complementare, situaţie în privinţa căreia s-a făcut în mod corect aplicarea alin. (2) al Regulii 10 din HG nr. 833/1998.
În condiţiile în care serviciile (din clasele 43 şi 44) pentru care apelanta-pârâtă a obţinut protecţie prin înregistrarea mărcii D.D.S. sunt complementare celor (din clasele 35 şi 41) pentru care reclamantul-intimat deţine calitatea de titular al mărcii cu aceeaşi denumire, acestea adresându-se aceluiaşi segment de consumatori (respectiv persoanelor preocupate de creşterea şi punerea în valoare a câinilor de rasă), Curtea a apreciat că este evident riscul de confuzie pentru public.
Deşi marca apelantei pârâte nu este înregistrată doar pentru servicii destinate câinilor, ci face referire la animale în mod generic, în analiza condiţiei menţionate nu poate fi ignorat faptul că obiectul ei de activitate este limitat la această categorie de animale (fiind vorba de o asociaţie chinologică), şi nici împrejurarea că în denumirea mărcii se utilizează cuvântul "dog" (de origine engleză, care în traducere înseamnă tocmai "câine"), aceste elemente conducând în mod cert la concluzia că înregistrarea şi utilizarea mărcii s-a făcut doar pentru servicii de natură a veni în completarea/întregirea serviciilor pentru care reclamantul şi-a înregistrat anterior propria marcă.
Acţiunea prin care se solicită anularea mărcii, corespunzător prevederilor art. 48 din Legea 84/1998 nu este condiţionată în vreun fel de folosirea, în prealabil, a căii administrative a contestaţiei la înregistrarea aceleaşi mărci.
Prin urmare, împrejurarea că reclamantul intimate nu a uzat de dreptul/posibilitatea de a formula contestaţie în timpul procedurii de înregistrarea a mărcii apelantei-pârâte reclamante nu are vreo relevanţă în analiza cauzelor de nulitate susţinute în speţă.
Acţiunea în anularea mărcii are drept finalitate, de principiu, încetarea încălcării pretins a se fi produs reclamantului prin înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită.
Prin acţiunea pendinte nu se poate ajunge la o finalitate precum cea susţinută de către apelantă - respectiv extinderea protecţiei conferite reclamantului intimat de marca înregistrată - ceea ce se analizează fiind respectarea dreptului acestuia de titular al respectivei mărci, corespunzător limitelor în care această protecţie îi este conferită prin lege.
In privinţa relei credinţe reţinute în sarcina apelantei-pârâte, Curtea apreciază că o astfel de calificare a atitudinii subiective avute de aceasta la înregistrarea mărcii a cărei nulitate s-a invocat de către reclamantul-intimat a fost în mod judicios făcută, corespunzător probatoriului administrat care relevă iniţiativa reclamantului în a propune organizarea unei expoziţii canine şi utilizarea semnului "D.D.S." în cadrul acestor manifestări precum şi de complementaritatea serviciilor (astfel cum a fost analizată anterior).
Cât priveşte criticile aduse modului de soluţionare a cererii reconvenţionale, Curtea a constatat că apelanta impută primei instanţe faptul că nu a reţinut reaua credinţă a reclamantului-pârât prin raportare la alegaţiile făcute în motivarea respectivei cereri.
Asemenea critici sunt în mod vădit nefondate în condiţiile în care, potrivit art. 1169 C. civ., apelanta (reclamantă în cererea reconvenţională) avea obligaţie de a proba existenţa raporturilor de prepuşenie afirmate.
Dovezi care să ateste calitatea reclamantului-pârât de prepus al A.C.J. Mureş nu au fost administrate în faţa primei instanţe, dar nici în faţa instanţei de apel.
Cum acesta a fost singurul argument de natură a justifica reaua credinţă imputată reclamantului pârât, iar procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii - consacrat prin art. 129 alin. ultim coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. - nu se poate reţine, în absenţa unor probe concludente, ca fiind întemeiat motivul de nulitate invocat de pârâta-reclamantă A.C.J. Mureş.
Apelanta intervenientă nu a înţeles să depună în dovedirea îndeplinirii obligaţiei legale de achitare a taxei de timbru aferente apelului promovat - un document eliberat de una dintre instituţiile limitativ stabilite prin art. 19 din Legea nr. 146/1997, deşi la un termen de judecată anterior i-a fost adus la cunoştinţă faptul că mandatul poştal prezentat instanţei (pretins a face dovada îndeplinirii obligaţiei menţionate) nu satisface exigenţele normei imperative enunţate.
Împotriva deciziei au declarat recurs intervenienta şi pârâta.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenienta învederează că apelul său a fost legal timbrat prin trimiterea banilor în contul bugetului de stat prin intermediul unui mandat poştal.
Pârâta, prin dezvoltarea motivelor de recurs, ce nu au fost încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., învederează că instanţa de apel a abuzat de lege atunci când vorbeşte de servicii complementare, de vreme ce legea vorbeşte de produse identice sau similare.
Reclamantul a urmărit o protecţie mai întinsă pentru marca sa, decât cea pe care i-o conferă legea. Dacă ar fi dorit protecţie şi pentru serviciile de genul celor protejate de marca recurentei, ar fi putut să o ceară.
Marca reclamantului se referă strict la prezentarea câinilor de rasă în cadrul expoziţiilor, pe când marca recurentei se referă la toate animalele, cu precădere la cele domestice.
Anularea mărcii pentru servicii de îngrijire ar însemna un abuz pentru că legea are în vedere o protecţie limitată la clasele de servicii pentru care marca a fost înregistrată.
Cu privire la cererea reconvenţională şi la reaua-credinţă a pârâtului-reclamant la înregistrarea mărcii se arată că probatoriile administrate în cauză au probat pe deplin acest lucru: în iulie 2005 pârâtul-reclamant a acordat consultanţă recurentului în ce priveşte promovarea brandului D.D.S.; a acordat consultanţă şi în august 2005 la Târgu Mureş în legătură cu organizarea expoziţiei chinologice din 2006, pârâtul-reclamant continuă să fie consultantul organizatorilor expoziţia ascunzând faptul înregistrării mărcii în decembrie 2005; în iulie 2006 pârâtul-reclamant a notificat asociaţiile chinologice cerându-le să cumpere drepturile asupra mărcii, în caz contrar să anuleze expoziţia.
Intimatul-reclamant-pârât, prin întâmpinarea depusă în termenul dispus de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. solicită respingerea celor două recursuri, întrucât Decizia pronunţată în apel este dată cu respectarea legii.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursurilor pentru argumentele ce succed.
Legea nr. 146/1997 referitoare la taxele judiciare de timbru stabileşte, prin art. 20, că taxele judiciare de timbrare se plătesc anticipat, taxe ce se plătesc în modalităţile şi la entităţile limitativ enumerate la art. 19.
Astfel, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului de stat, la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia debitorul îşi are sediul sau, după caz, sau sediul final". Legea prevede şi o modalitate alternativă de plată a taxelor datorate şi anume posibilitatea achitării acestora prin unităţi bancare.
Instanţa de apel, la 25 noiembrie 2008, sesizând neregularitatea depunerii taxei judiciare de timbru a pus în vedere apelantei-interveniente Asociaţia D.D.S., prin avocat, să îndeplinească exigenţele textului de lege arătat, soluţionarea cauzei fiind amânată la 6 ianuarie 2009.
Dispoziţia dată de instanţă nu reprezintă manifestarea unui formalism excesiv, ci doar respectarea canalelor legale de colectare a acestor taxe datorate statului pentru a reda evidenţa veniturilor aduse statului de instanţele judecătoreşti prin intermediul taxelor judiciare de timbru.
Pentru argumentele arătate, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de anulare a apelului ca netimbrat este în conformitate cu dispoziţiile legii taxei judiciare de timbru, în condiţiile în care intervenientei i s-a dat posibilitatea complinirii cerinţelor art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul-pârât S.F. este titularul mărcii individuale verbale M 2005 12417 „D.D.S." înregistrată pentru clasele 35 şi 45: publicitate, organizare de expoziţii cu caracter publicitar (prezentări de produse şi/sau servicii de câini de rasă) ;organizarea de manifestări şi expoziţii cu caracter cultural şi educativ (prezentări de câini de rasă).
Pârâta-reconvenientă A.C.J. Mureş este titulara mărcii individuale verbale M 2006 10661 „D.D.S." înregistrată pentru clasele de servicii 43 şi 44: pensiuni pentru animale; servicii de găzduire temporară a animalelor; servicii de supraveghere a animalelor domestice; servicii de cercetare, consiliere, asistenţă şi furnizare de informaţii cu privire la găzduirea şi supravegherea animalelor; creşterea şi protecţia animalelor; servicii veterinare; spitale pentru animale bolnave; servicii de cercetare, consiliere, asistenţă şi furnizare de informaţii cu privire la îngrijirea, sănătatea şi alimentaţia animalelor; servicii de toaletaj şi înfrumuseţare pentru animale; inclusiv saloane pentru specializare; opere de binefacere pentru animale; servicii de tratament şi îngrijire a animalelor covalescente, masaj şi psihoterapie.
Cele două mărci sunt identice, având în componenţă aceleaşi elemente verbale.
În condiţiile în care părţile utilizează mărcile în conflict pentru produse şi servicii ce se află într-un raport de complementaritate, ambele referindu-se la animale de casă – expoziţii, întreţinere, îngrijire şi ale asemenea, se generează un risc de confuzie, deoarece un consumator mediu căruia i se oferă produsele/serviciile purtând cele două mărci poate fi indus în eroare asupra originii acestora, existând un risc major, ca ele să privească acelaşi producător.
Devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 48 lit. b) raportat la art. 6 lit. b) referitor la identitatea cu o marcă anterioară, fiind destinată a fi aplicată unor produse similare.
Produsele/serviciile oferite de cele două mărci în coliziune sunt complementare/similare căci privesc acelaşi tip de cumpărător-crescător/cumpărător/deţinător mediu avizat de câini de rasă, preocupaţi de punerea în valoare, îngrijirea, întreţinerea, consilierea, hrănirea şi, în general, de toate operaţiunile necesare în domeniul de referinţă.
Instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe de fond, a aplicat corect Regula 10 alin. (2) din HG nr. 833/1998 în componenţa referitoare la faptul că produsele şi serviciile nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv că figurează în clase diferite ale Clasificării de la Nisa.
Noţiunea de complementaritate folosită de instanţă nu reprezintă, astfel cum se susţine, o adăugare la lege ce permite intimatului-reclamant să lărgească sfera de protecţie a mărcii sale, ci este o specificare a raportului existent între cele două mărci, ce generează un risc de confuzie datorită similarităţii existente între respectivele produse/servicii.
Reclamantul , prin cererea recovenţională, a solicitat la rândul său anularea înregistrării mărcii intimatului în temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998 apreciind că reaua-credinţă derivă din raporturile de prepuşenie existentă între ei.
Reaua-credinţă, fiind o situaţie de fapt anterioară înregistrării mărcii de către registrator, trebuie dovedită prin orice mijloc de probă.
Osebit de faptul că pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. ce permitea modificarea deciziei în situaţia când hotărârea se întemeia pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrative astfel cum de fapt învederează recurenta a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000 aprobat prin Legea nr. 219/2005, recurenta nu a înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ. în sensul de a administra probe noi cu înscrisuri în susţinerea relei-credinţe a persoanei ce a înregistrat prima marca „D.D.S.".
Înalta Curte reţine astfel că legea a fost corect aplicată la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele A.C.J. Mureş şi Asociaţia D.D.S. împotriva deciziei nr. 3/A din data de 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă recurentele la 4944,21 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1001/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 961/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
