ICCJ. Decizia nr. 1023/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1023/2010
Dosar nr. 8245/111/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 178/C din 4 iunie 2008, Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul F.D. în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei ChiŞIaz şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în cuantum de 80.344 lei pentru imobilul cu nr. top 107 şi 108 Sărsig, înscris în C.F. 95 Sărsig, compus din casă cu anexe şi teren în suprafaţă de 1441 mp.
A anulat dispoziţia nr. 112 din 17 noiembrie 2006, emisă de Primarul comunei ChiŞIaz.
A obligat Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, la plata sumei de 80.344 lei în favoarea reclamantului.
A respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea transmisă Primăriei comunei ChiŞIaz, reclamantul a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul compus din casă şi teren, ce a aparţinut antecesorului său.
Imobilul a fost preluat de la F.G., tatăl reclamantului, care, prin sentinţa nr. 1649/1949 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 6 ani temniţă grea şi confiscarea averii pentru infracţiuni de natură politică.
Cum reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, Statul Român a fost obligat la plata despăgubirilor băneşti.
Prin Decizia nr. 9 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea împotriva pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor şi a obligat pârâţii la plata sumei de 80.334 lei cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel a constatat, în esenţă, că a fost investită cu analizarea calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi că Statul Român are calitate procesuală pasivă, deoarece a întârziat plata indemnizaţiilor cuvenite foştilor proprietari, Fondul Proprietatea nefiind funcţional.
Calitate procesuală pasivă are şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are atribuţii în materia despăgubirii foştilor proprietari.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a arătat, în esenţă, că Decizia este nelegală, deoarece Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cadrul unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat, la rândul său, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că Decizia atacată este nelegală, deoarece nu se cunoaşte care sunt pretenţiile reclamantului împotriva Comisiei Centrale şi care a fost modalitatea de introducere a sa în cauză.
A mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă şi că cererea faţă de această pârâtă este prematură.
Criticile formulate permit încadrarea recursurilor în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Cadrul procesual, în limitele căruia are loc judecata unei cauze civile şi se stabilesc normele de drept aplicabile, este stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Judecata în alte limite decât cele arătate prin cererea de chemare în judecată, în baza unor alte temeiuri de drept decât cele aplicabile raportului juridic dedus judecăţii şi în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată nu se poate face decât cu încălcarea principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
În cauză, instanţele de judecată au fost sesizate cu o contestaţie, formulată de reclamantul F.D. în contradictoriu cu Primarul comunei ChiŞIaz şi Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei de respingere a notificării şi obligarea Primarului să emită o nouă dispoziţie, prin care să-i fie recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită şi „să fie fixate despăgubiri".
La termenul din 20 mai 2007, reclamantul a depus la dosar o precizare de acţiune, prin care a arătat că solicită obligarea Primarului să emită o nouă dispoziţie, prin care să i se recunoască calitatea de persoană îndreptăţită de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001.
La acelaşi termen de judecată, Tribunalul Bihor a pus în vedere reclamantului să formuleze precizare de acţiune faţă de Statul Român, dispoziţie căreia reclamantul s-a conformat la data de 4 iunie 2007.
La 5 decembrie 2007, reclamantul a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, iar instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Introducerea în cauză a acestei pârâte nu a fost solicitată nici de reclamant şi nici de vreunul din pârâţi, iar instanţa nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a dispus introducerea în cauză a Comisiei Centrale.
Tribunalul Bihor nu a motivat în drept hotărârea, limitându-se să invoce la modul general dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar Curtea de Apel Oradea, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a reţinut că Statul Român are calitate procesuală, pentru că a întârziat plata despăgubirilor şi Fondul „Proprietatea" nu este funcţional.
Se constată, aşadar, că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au încălcat principiul disponibilităţii şi au judecat cererea reclamantului în alte limite decât cele stabilite prin cererea de chemare în judecată, atât în ceea ce priveşte obiectul şi cauza, dar şi în ceea ce priveşte persoanele între care s-a născut raportul juridic dedus judecăţii.
Astfel, cererea nu a fost soluţionată ca o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci ca o acţiune de drept comun, iar pârâţii au fost introduşi din oficiu în proces – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – sau în urma dispoziţiei instanţei – Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin urmare, ambele hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea principiului disponibilităţii şi în alte limite decât cele stabilite prin cererea de chemare în judecată, ceea ce este de natură a atrage incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus, se vor admite recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se vor casa ambele hotărâri, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare în fond la Tribunalul Bihor.
La rejudecare se vor avea în vedere limitele sesizării instanţei cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, normele juridice aplicabile raportului juridic dedus judecăţii şi se va analiza calitatea procesuală a pârâţilor în funcţie de persoanele care au drepturi şi obligaţii în cadrul raportului juridic creat între notificator şi persoana notificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Casează Decizia nr. 9/A din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, şi sentinţa nr. 178/C din 4 iunie 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Trimite cauza spre judecare Tribunalului Bihor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1000/2010. Civil → |
|---|
