ICCJ. Decizia nr. 1068/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1068/2010
Dosar nr. 52/59/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 79/R din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii G.A., B.M., I.N., K.I., S.D. şi N.N. împotriva Deciziei civile nr. 504 din 21 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara-Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7431/59/2006, în favoarea Tribunalului Mureş.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa avut în vedere următoarele motive:
Revizuienţii au sesizat instanţa cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Din dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă, rezultă că este competentă să soluţioneze cauza instanţa care s-a pronunţat asupra fondului pricinii - în speţă, instanţa de apel, întrucât hotărârea instanţei de recurs nu evocă fondul, fiind respins recursul.
Împotriva deciziei de declinare a formulat cerere de recurs intimata SC A. SA, criticând-o pentru următoarele motive:
Revizuienţii au ales să atace cu revizuire decizia pronunţată de instanţa de recurs şi nu o altă hotărâre.
Competenţa soluţionării cererii de revizuire revine instanţei a cărei hotărâre se atacă, art. 323 alin. (1) C. proc. civ. constituind o normă de competenţă materială imperativă de la care nu se poate deroga.
Analizând decizia atacată Înalta Curte constată că recursul este fondat, în cauză făcându-se o greşită aplicare a dispoziţiilor procedurale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuienţii au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 504 din 21 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. Dosarul înregistrat iniţial la Curtea de Apel Timişoara a fost înaintat Curţii de Apel Târgu Mureş, cu motivarea că prin încheierea din 16 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis cererea de strămutare formulată de revizuienţi.
În condiţiile în care revizuienţii, în aplicarea principiului disponibilităţii, au înţeles să atace această hotărâre, soluţionarea cererii se circumscrie limitelor stabilite de către aceştia. Prin urmare, hotărârea atacată este cea indicată de către revizuienţi şi orice analiză a instanţei, în sensul celei făcute de instanţa de declinare, încalcă principiul disponibilităţii.
Având în vedere că este atacată o decizie a curţii de apel iar art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevede cu caracter imperativ că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, Înalta Curte constată că hotărârea de declinare recurată este nelegală.
În consecinţă, cu aplicarea dispoziţiilor procedurale sus-menţionate şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se admită recursul formulat, să se caseze decizia recurată şi să se trimită cauza pentru judecata cererii la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva Deciziei nr. 79/R din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza pentru judecata cererii la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1069/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
