ICCJ. Decizia nr. 1211/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1211/2010
Dosar nr. 1949/3/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă din studierea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 753 din 14 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de V.E. şi B.V.L.R.I., în contradictoriu cu pârâţii S.N. I.P. SA, SC A.S.I. SRL, M.A.A.P., A.D.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamantele au invocat şi dovedit calitatea de moştenitori ai foştilor proprietari, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3691 din 1 iulie 1925, în baza căruia V.M., V.C.F. şi V.A. au dobândit în proprietate Moşia „B.” din comuna B., judeţul Vlaşca. Că, imobilul în litigiu a fost naţionalizat pe numele V.C. în temeiul Decretului nr. 111/1951, deci fără titlu.
S-a mai reţinut că imobilul în litigiu se găseşte în administrarea I.P. de la data ieşirii din patrimoniul foştilor proprietari şi până în prezent.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză se reţine că în prezent imobilul în litigiu, cel naţionalizat în 1951, nu mai există, Conacul Moşiei „B.” fiind transformat, a devenit institut cu construcţii proprii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 237 din 28 octombrie 2008, a admis apelul formulat de reclamantele V.E. şi B.V.L.R.I., în contradictoriu cu pârâţii S.N. I.P. SA, SC A.S.I. SRL, M.A.A.P. şi A.D.S. Bucureşti şi pe cale de consecinţă; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea parţială a contractului de vânzare de acţiuni nr. 60 din 30 octombrie 2000 încheiat între M.A. şi SC A.S.I. SRL referitor la acţiunile S.N. I.P. SA, pentru un număr de acţiuni corespunzător valorii de 1.538.797 lei (RON) (aferentă construcţiilor aparţinând imobilului în litigiu; a obligat pe pârâtul S.N. I.P. SA la restituirea către reclamante a imobilului Conacul Moşiei „B.” compus din teren în suprafaţă de 6 ha., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert V.N. şi construcţii, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert T.C.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, terenul de 6 ha aferent imobilului în litigiu se află în prezent în administrarea S.N. I.P. SA care deţine, încă de la preluarea de către stat, şi construcţiile fostului Conac al Moşiei „B.”, ce a făcut obiectul privatizării către SC A.S.I. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 60 din 30 octombrie 2000 încheiat cu A.D.S., a cărui anulare se solicită.
S-a mai reţinut faptul că, avându-se în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se impune constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, însă numai în parte, referitor la valoarea acţiunilor societăţii privatizate, corespunzătoare valorii aferente construcţiilor aparţinând imobilului în litigiu. Ca efect al anulării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, pârâtului S.N. „I.P.” SA îi revine calitatea de deţinător al imobilului compus din teren şi construcţii, fiind posibilă obligarea acestuia la restituirea imobilului litigios.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, S.N. I.P. SA, SC A.S.I. SRL şi A.D.S.
M.A.P.D.R., critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Nu s-a avut în vedere modul în care a fost preluat imobilul după anul 1990, în sensul că, de la data preluării acestuia de către stat, imobilul a funcţionat ca B.B. pentru Prepararea Vaccinurilor, până la incidenţa H.G. nr. 638/1998, când a fost reorganizat ca societate naţională.
- Instanţa de apel a făcut o interpretare greşită privitor la aplicarea Legii nr. 10/2001. Astfel, deşi reclamantele au solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, motivată prin dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, totuşi acestea nu au făcut dovada relei-credinţe în cauză. Mai mult, vânzarea-cumpărarea a avut loc anterior apariţiei Legii nr. 10/2001.
- Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, atunci când a obligat pârâtul la restituirea în natură către reclamante a imobilului Conacul Moşiei „B.”.
- Instanţa de apel a omis studierea rapoartelor de expertiză existente la dosarul de fond, din care se reţine că în prezent nu mai există imobilul preluat de stat în anul 1951, Conacul Moşia „B.”, acesta a fost transferat, devenind institut pe parcursul timpului, cu construcţii proprii.
S.N. I.P. SA şi SC A.S.I. SRL, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de fond trebuia să stabilească regimul juridic al imobilului în litigiu, respectiv dacă acesta intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 18/1991. Iniţial reclamantele au susţinut că imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 83/1949. În atare situaţie, se impunea să se stabilească dacă terenul respectiv era situat în extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării.
- Reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995. Instanţele au reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995.
- Într-un alt proces, reclamanta V.B.L.R.I. a revendicat imobilul în litigiu conform art. 480 C. civ., iar instanţa a respins acţiunea reţinând autoritatea de lucru judecat. În atare situaţie, S.N. I.P. SA nu mai poate fi obligat la restituirea în natură a acestui imobil în condiţiile Legii nr. 10/2001.
- Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, contractul de vânzare de acţiuni şi nu a ţinut seama de faptul că art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la actele juridice de înstrăinare având ca obiect bunuri ut singuli, în realitate s-a solicitat nulitatea parţială a contractului de vânzare pe acţiuni.
- Instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reţinând eronat că se impune constatarea nulităţii absolute parţiale, deoarece în cauză este dovedită cu prisosinţă reaua-credinţă a pârâtei S.N. I.P. SA
A.D.S., critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicând sancţiunea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 60/2000, act juridic încheiat anterior apariţiei Legii nr. 10/2001.
- Terenul în litigiu din Moşia „B.” se află în administrarea S.N. I.P. SA şi nici până în prezent nu s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate de către această societate.
- Instanţa de apel în mod greşit a anulat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 60/2000 pentru un bun a cărui valoare nu era inclusă în capitalul social al S.N. I.P. SA
Cu privire la recursul formulat de S.N. I.P. SA şi SC A.S.I. SA, se reţin următoarele :
Reclamantele V.E. şi B.V.L.R.I., în contradictoriu cu pârâţii S.N. I.P. SA, M.A.A.P., SC A.S.I. SRL şi A.D.S., au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 60 din 30 octombrie 2000, precum şi restituirea în natură, Conacul Moşiei „B.” compus din teren în suprafaţă de 6 ha, 5 corpuri de casă cu 55 încăperi, 2 grajduri cu 8 încăperi, 3 magazii cu 4 încăperi, 8 anexe gospodăreşti cu 4 încăperi, situate în comuna B., judeţul Giurgiu.
Reclamantele au indicat ca temei juridic dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi art. 480 C. civ.
La data de 22 octombrie 2002, reclamantele au formulat o precizare de acţiune, arătând că temeiul pentru primul capăt de cerere, nulitatea contractului de privatizare, este art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi nu dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale.
La data de 20 noiembrie 2001, reclamantele au formulat o nouă precizare de acţiune prin care s-a solicitat constatarea nulităţii contractului nr. 60/2000 şi restituirea imobilului, arătând că litigiul se soluţionează potrivit dreptului comun, conform art. 16 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 13 C. proc. civ.
La termenul din 18 decembrie 2002 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, SC A.S.I. SRL şi A.D.S.
Instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 237 din 28 octombrie 2008, a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond (sentinţa civilă nr. 753 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti), în sensul că a admis acţiunea, a constatat nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pentru un număr de acţiuni corespunzător valorii de 1.538.979 RON aferentă construcţiilor aparţinând imobilului în litigiu, a obligat pârâtul S.N. I.P. SA la restituirea către reclamante a imobilului Conacul Moşiei „B.” compus din teren în suprafaţă de 6 ha, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză, expert V.N., şi construcţii astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert T.C.
Decizia instanţei de apel este netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt excluse de la incidenţa acestei legi, terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000.
Stabilirea regimului juridic al imobilului în litigiu, în funcţie de care devin aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 ori cele cuprinse în Legea nr. 10/2001, este un aspect ce trebuie determinat şi justificat prin probele pe care instanţa le administrează pe parcursul soluţionării cauzei.
În tabelul centralizator de clădiri intrate în proprietatea statului conform Decretului nr. 83/1949 şi a Decretului nr. 111/1951, se menţionează clădiri şi 6 ha teren B. ca fiind preluate conform Decretului nr. 111/1951, dosar nr. 2839/2002 al Tribunalului Giurgiu.
Din adresa nr. 390 bis din 10 noiembrie 1955 emisă de M.I. - Filiala Arhivelor Statului Giurgiu, rezultă că dnei. V.C. i s-au expropriat, în baza Decretului nr. 83/1949, la B., plasa C., judeţul Vlaşca, 248 ha, din care: 3,50 ha suprafaţă conac; 5,00 ha livadă, 90 ha pădure; 8,00 ha baltă; 1.,00 ha vie şi 140,50 ha teren arabil, dosar nr. 2830/2002 al Tribunalului Giurgiu.
Din notificarea formulată de reclamantă în condiţiile Legii nr. 10/2001, dosar nr. 2830/2002 al Tribunalului Giurgiu, rezultă că acestea indică Decretul nr. 83/1949.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa pronunţată, reţine preluarea imobilului în litigiu în temeiul Decretului nr. 111/1951, Conacul Moşiei „B.”.
În contextul celor menţionate mai sus, evidenţiem şi faptul că ambele reclamante recunosc la interogatoriu, dosar nr. 2477/2003 al Tribunalului Bucureşti, că au formulat cerere de restituire a terenului „agricol” în temeiul Legii nr. 18/1991.
De asemenea, din actul de vânzare-cumpărare din anul 1925, dosar menţionat, care reprezintă titlu de proprietate al autoarei reclamantelor, terenul este caracterizat ca fiind „arabil, pădure, grădini”.
Din adeverinţa nr. 2500 din 3 decembrie 2004 emisă de Primăria comunei B., dosar menţionat, rezultă că imobilul a fost naţionalizat conform Decretului nr. 83/1949 şi a Decretului nr. 111/1951.
Încheierea din data de 14 martie 2005 din dosarul nr. 2477/2003 al Tribunalului Bucureşti, evidenţiază faptul că reclamantele au arătat că naţionalizarea s-a făcut în parte în baza Decretului nr. 83/1949 şi în parte în baza Decretului nr. 111/1951.
Din cuprinsul adresei nr. 259/2005 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, dosar menţionat, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951 sau Decretului nr. 83/1949.
Prin urmare, faţă de cele învederate mai sus, rezultă că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin starea de fapt. Nu rezultă cu certitudine temeiul preluării de către stat a imobilului în litigiu (Decretul nr. 83/1949 sau Decretul nr. 111/1951), regimul juridic al imobilului pentru a verifica corecta aplicare în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la celelalte motive de recurs, formulate de M.A.D.R. şi A.D.S., nu mai este necesar a fi analizate deoarece sunt subsidiare stabilirii aplicării Legii nr. 10/2001 în cauză. Numai în măsura în care Legea nr. 10/2001 ar fi incidentă, motivele de recurs s-ar justifica deoarece ele vizează critici aflate în strânsă legătură cu acest act normativ.
Instanţa de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost pe deplin stabilite, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat. Toate acestea impun admiterea recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 237 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă; casarea deciziei atacată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în temeiul art. 313 C. proc. civ.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarat de pârâţii M.A.D.R., S.N. I.P. SA, SC A.S.I. SRL şi A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 273/ A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spere rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1177/2010. Civil. Servitute. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1554/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
