ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1094/2010
Dosar nr. 2146/117/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 634 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-au respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii A.O. şi B.G.O. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC T. SA Cluj-Napoca, şi SSC P.E.E.H. H. SA, Bucureşti, prin sucursala H. Cluj.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta C.F.D. prin mandatar C.I. împotriva pârâtei P.C. Beliş prin P. şi în consecinţă, a fost anulată în parte dispoziţia nr. 141/2005 emisă de P.C. Beliş cu privire la respingerea notificării pentru următoarele imobile: Întreprinderea forestieră A., constând din construcţie şi teren: grup de 4 case, preluate în baza Deciziunii nr. 9/1949; supra edificatele înscrise în CF 2609 M. şi suprafaţa de 18 ha pădure şi a fost obligată P.C. Beliş prin P. să înainteze notificarea şi întregul dosar cu privire la terenuri Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Beliş.
A fost obligată P.C. Beliş să emită dispoziţie cu propunere de acordare despăgubiri în condiţiile Titlului VII C. proc. civ. nr. 247/2005 pentru imobilele construcţii: Întreprinderea forestieră A., constând din construcţie: grup de 4 case, preluate în baza Deciziunii nr. 9/1949; supraedificatele înscrise în CF 2609 M.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii pentru maşinile şi utilajele din inventarul fabricii de cherestea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la apariţia Legii nr. 10/2001 reclamanta C.F. prin notificarea înregistrată sub nr. 26/2001 P.C. Beliş a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru următoarele imobile ce au aparţinut numitului A.T.: Întreprinderea Forestieră a lui A.T., înapoierea clădirilor şi utilajelor; case de locuit şi anexe, imobilele înscrise în CF 116 Văleni; casa de locuit cu două încăperi şi curte în suprafaţă de 400 mp, situată în zona gării din Călăţele.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 26/1970 eliberat de notariatul de Stat Huedin, A.T. a decedat la 14 octombrie 1969 şi a avut ca moştenitori pe A.E., soţie supravieţuitoare, B.F. în nume propriu şi ca mandatară a sorei sale C.F.D. şi A.O.D., ultimii în calitate de fii.
Prin Dispoziţia nr. 141/2005 emisă de Primarul comunei Beliş s-a respins notificarea formulată de reclamantă cu motivarea că imobilele nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Conform adresei nr. 739 din 1 iunie 1949 a Preturii plăşii Calata, în baza art. 1 pct. 14 C. proc. civ. pentru naţionalizarea Întreprinderilor industriale, Întreprinderea forestieră A.T. a fost naţionalizată. La momentul preluării fostei fabrici de cherestea s-a încheiat procesul verbal din 24 iunie 1948 în care sunt descrise toate bunurile care au fost găsite şi preluate deodată cu fabrica, inclusiv maşini şi utilaje.
Această fabrică a fost preluată, aşa cum s-a menţionat cu utilajele, care au fost transmise altor fabrici de cherestea din zonă, respectiv I.P.EI.L şi I.F.E.T.
În urma demersurilor efectuate SC T. SA, continuatoarea fostului I.F.E.T. a precizat că din evidenţele pe care le deţine rezultă că în patrimoniul acestei fabrici nu a intrat fabrica de cherestea şi utilajele acesteia, care au fost preluate de la A.T.
Din expertiza tehnică întocmită în cauză de expert I.V. a rezultat că, potrivit succesiunii transmisiunilor, SC T. SA a prelua toate bunurile care au intrat în patrimoniul fostului I.F.E.T Cluj, între care şi cele preluate de la fabrica ce a aparţinut numitului A.T., înscrise în cele anexe 14, încheiate la preluare. Cu privire la aceste bunuri, expertul nu a putut identifica în prezent nici unul în patrimoniu.
Prin Deciziunea nr. 3/1949 s-a trecut în proprietatea S.R. corpul de case nr. 4 aparţinând lui A.T. Cu ocazia preluării s-a încheiat procesul verbal din 2 noiembrie 1949. De la momentul preluării în acest imobil s-a instalat internatul şcolii elementare ciclul I şi ciclul II din comună.
Imobilul înscris în CF 116 Văleni a fost donat de A.T. Ministerului Sănătăţii pentru construirea unui dispensar. Deşi i s-a pus reclamantei în vedere să depună hotărâre judecătorească irevocabilă pentru constarea nulităţii donaţiei, până la momentul pronunţării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada nevalabilităţii actului de donaţie, motiv pentru care nu s-a putut constata nevalabilitatea titlului şi incidenţa Legea nr. 10/2001.
Potrivit copiei CF 2609 Mănăstireni imobilul cu nr. top 3522/2/3 magazie şi linie de teren industrial situate în intravilanul comunei Beliş a constituit proprietatea numitului A.T. Din susţinerile reprezentantului P.C. Beliş reiese că acest teren este situat în cuva lacului de acumulare, că pentru teren reclamantei prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 256/2002 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă totală de 9,3 ha, împreună cu terenul înscris în CF 3145 Mănăstireni, iar hotărârea nu a fost atacată.
În fine, cu privire la imobilul constând din casă cu două încăperi şi curte în suprafaţă de 400 mp, situat în comuna Călăţele acţiunea a fost disjunsă şi soluţionată în contradictoriu cu SC T. SA şi P.C. Călăţele, în dosar nr. 9644/117/2006 prin sentinţa civilă nr. 1087/200 6.
Cu privire la imobilele terenuri aferente fostei Întreprinderi forestiere A., a grupului de 4 case şi terenului înscris în CF 2609 Mănăstireni din documentele prezentate de H. şi P.C. Beliş, a reieşit că acestea se află sub cuva lacului de acumulare, adică erau situate în extravilanul localităţii la momentul notificării.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) C. proc. civ. nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi terenurile situate în intravilanul localităţilor la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991. Î n consecinţă competenţa aparţine Comisiei locale Beliş.
În speţă, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile Art. V C. proc. civ. nr. 247/2005 întrucât construcţiile nu au aparţinut exploataţiilor agricole şi nici nu sunt situate pe terenurile forestiere.
Mai mult, construcţiile în cauză au fost demolate, fiind incidente dispoziţiile art. 18 C. proc. civ. nr. 10/2001, entitatea obligată să propună despăgubirii fiind P.C. Beliş prin P.
În ceea ce priveşte pârâtele SC T. SA şi SC P.E.E.H. – H. SA prin Sucursala H. Cluj acestea nu sunt unităţi deţinătoare nici cu privire la terenuri, nici cu privire la imobile, maşini şi utilaje, astfel că tribunalul apreciază că acestea nu au calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii A.O. şi B.G.O. acestea au fost respinse în temeiul art. 4 C. proc. civ. nr. 10/2001. Din scriptele depuse la dosar nu a reieşit că intervenienţii au împuternicit pe reclamantă să formuleze notificare şi în numele lor. Faptul că pentru terenurile ce au format obiectul Legii nr. 18/9991 între aceştia a existat o oarecare înţelegere nu este valabil şi în prezenta cauză. Din copia notificării depuse de reclamantă a reieşit că a formulat notificarea doar în nume propriu nu şi în numele celorlalţi moştenitori ai lui A.T.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C.F.D., iar prin pronunţarea deciziei civile nr. 157 din 10 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a respins, ca nefundat, apelul reţinându-se următoarele:
Din borderoul populaţiei şi proprietăţilor şi exploatărilor agricole din com. Beliş întocmit în ianuarie 1948, rezultă că A.T. figura cu:
- 26 ha 400 mp - 8 parcele;
- 19 ha 460 mp;
- curţi 1 ha 4800 mp;
- alte terenuri şi neproductive 5 ha 1000 mp;
- teren în hotarul satului 5 ha 3000 mp;
- teren în hotarul altor sate 20 ha 7100 mp.
Reclamanta C.F.D. este moştenitoarea lui A.T., potrivit certificatului de moştenitor nr. 26/1970, alături de A.E. (în calitate de soţie supravieţuitoare şi A.O. (fiu).
Doar reclamanta a formulat notificare pentru stabilirea măsurilor reparatorii solicitând: întreprinderea forestieră a lui A.T., utilajele şi bunurile aflate în clădirile de locuit; imobilul cuprins în CF 116 A Văleni; imobilul preluat prin Decretul nr. 3/1949 a comunei Beliş.
Instanţa de fond a reţinut corect, că Întreprinderea Forestieră A. a fost confiscată şi preluată de stat în 24 iunie 1948, potrivit procesului verbal din 24 iunie 1948, cu toate utilităţile pe care le deţinea.
Primarul a arătat că utilajele fabricii forestiere au fost preluate de I.F.E.T. Huedin, secţia P. Potrivit îndrumărilor deciziei de casare 29/A/2006 au fost efectuate o expertiză de evaluare bunuri mobile şi o expertiză topografică.
Expertiza topografică a confirmat susţinerile părţilor că terenul în suprafaţă de 12500 mp pe care a fost edificată întreprinderea forestieră, este în prezent sub luciul apei lacului de acumulare Fântânele, comuna Beliş, aflat în administrarea SC H. SA Cluj-Napoca.
Din expertiza de evaluare bunuri mobile s-a reţinut că bunurile de la poziţia 21-30 din anexa B 31 s-au deteriorat în 60 de ani, fiind bunuri de mobilier au fost înlocuite cu alt mobilier.
Locomotivele şi două gatere au fost casate şi predate la fier vechi utilajele poz. 40-67 piese erau consumabile care sunt reformate, folosite şi imposibil de restituit; casa de fier, circularele (3 buc.), polizorul şi strungul au ajuns la diverse pe persoane fizice, ca urmare a privatizării efectuate la întreprinderea forestieră de stat. Expertul a evaluat aceste bunuri la suma de 28.280 lei însă pentru ca reclamanta să poată beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de art. 6 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (4) C. proc. civ. nr. 10/2001, era obligată să identifice societăţile comerciale în patrimoniul cărora sunt evidenţiate aceste bunuri, pentru a verifica dacă există fizic [(potrivit art. 6.2 lit. c) din H.G. nr. 250/2007)].
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru utilajele preluate de stat, deoarece nu s-a făcut dovada că bunurile preluate, mai există fizic, unele au fost casate, sau înlocuite după cum a rezultat din raportul de expertiză.
Pentru imobilul, corp de casă situat în Beliş, preluat fără titlu prin Deciziunea nr. 3/1949 a Comitetului Provizoriu al comunei Beliş, compus din 3 corpuri de clădire, corect a statuat instanţa de fond, în sensul stabilirii măsurilor reparatorii, în condiţiile Titlului VII C. proc. civ. nr. 247/2005, întrucât acestea nu mai existau la data intrării în vigoare a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 18 lit. b) C. proc. civ. nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte imobilul înscris în CF 116 Văleni, acesta a fost donat S.R. şi reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece nu a depus o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să constate nulitatea donaţiei potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. nr. 10/2001 şi art. 2.2 H.G. nr. 250/2007. Mai mult, şi acest teren se află sub luciul apelor lacului Fântânele, potrivit raportului de expertiză.
În ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF 2609 Mănăstireni (magazie, teren industrial intabulat în intravilanul comunei Beliş) şi CF 3145 Mănăstireni, se constată potrivit raportului de expertiză, că acestea sunt amplasate sub lacul de acumulare şi pentru aceste terenuri s-au stabilit măsuri reparatorii în sensul că reclamantei şi intervenientei B.F. şi A.O. li s-au stabilit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 9,30 ha, potrivit Hotărârii nr. 256 din 9 octombrie 2002, Prefecturii jud. Cluj. Apelanta prin înscrisul depus la dosar, a arătat că nu a fost pusă în posesie cu acest teren, însă P.C. Beliş a arătat că reclamanta nu s-a prezentat la punerea în posesie, împrejurare care nu i se poate reţine primarului ca imputabilă. Prin urmare, nici aceste imobile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Este real că la data preluării de către stat a Întreprinderii Forestiere A. şi a construcţiei cu 3 corpuri de clădire situată în Beliş, terenurile pe care erau edificate aceste construcţii erau situate în intravilanul comunei Beliş. Această comună a fost strămutată şi prin Decretul nr. 223/1972 s-au expropriat terenurile în suprafaţă de 3.090.844 mp şi construcţiile aferente pentru construirea lacului de acumulare Fântânele, iar terenurile se află sub apă.
În prezent, cuveta lacului Fântânele se află în extravilanul localităţii, după cum rezultă din adresa, nr. 10273 din 18 august 2005, emisă de C.J. Cluj.
Art. 8 C. proc. civ., nr. 10/2001 stipulează că. nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării. Or, din starea de fapt mai sus reţinută rezultă fără dubiu că terenurile, care sunt sub luciu de apă, erau situate în extravilan la data notificării.
Dispoziţia legală mai sus arătată constituie o excepţie de la regulile de retrocedare stabilite prin Legea nr. 10/2001 şi ca orice excepţie, aceasta este de strictă aplicabilitate, nu poate fi extinsă şi la alte situaţii şi trebuie interpretată şi aplicată în sensul celor stabilite de legiuitor.
Această dispoziţie menţionează două cazuri în care nu este incidenţă Legea nr. 10/2001: dacă terenul s-a aflat în extravilanul localităţii la data preluării abuzive şi a doua situaţie când terenul se află în extravilan la data notificării. Însă aceste ipoteze sunt legate prin conjuncţia disjunctivă „sau” care marchează opoziţia între cele două ipoteze avute în vedere. Prin urmare, nu are nici o relevanţă împrejurarea că la data preluării de către stat a imobilului, acesta era situat în intravilan, deoarece pentru aplicarea legii are importanţă situarea terenului (intravilan sau extravilan), la data notificării. Dacă la data notificării terenul se află în extravilan, situaţie incidenţă şi în cazul de faţă nu se aplică Legea nr. 10/2001. Această lege este reglementată ca o lege de reparaţie cu caracter complinitor faţă de celelalte legi de reparaţie Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, etc.
În art. 4 alin. (2) C. proc. civ., prin Legea nr. 1/2000 s-a prevăzut expres că, pentru terenurile din extravilanul localităţii (situaţie în care se încadrează şi recurenta) pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, etc., se restituie suprafeţe echivalente din rezerva comisiilor locale sau în ipoteza în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri în condiţiile legii.
Aşadar, pentru terenurile de sub luciul lacului, pentru care reclamanta nu a primit teren în compensare, se vor aplica dispoziţiile legale mai sus arătate, însă de către Comisia de aplicare a Legii nr. 1/2000 şi nu de către comisia de aplicarea Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.F.D. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.
Recurenta susţine că nu s-a luat în considerare Decretul nr. 223/1972 privind strămutarea satului Beliş ignorându-se şi dispoziţiile Decretului nr. 467/1979 privind evaluarea construcţiilor, terenurilor pentru expropriere.
Se mai susţine că în cadrul averii confiscate de la tatăl său era şi fabrica de cherestea ce a funcţionat din 1948 până în 1976 când a fost demolată.
Cum antecesorul său a figurat cu 16,4 ha, 19,46 ha curţi, 48 ha alte terenuri neproductive în total 28,71 ha, şi cum până în prezent a primit doar 13,8 ha din care 9,3 ha teren nefolosibil, instanţele, susţine recurenta, au făcut o greşită aplicare a legii faţă de obiectul notificării nr. 22/2001.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de apel a examinat cauza cu respectarea principiului tantum devolutum quantum apellatum şi raportat la obiectul dedus judecăţii şi la dispoziţiile şi recomandările obligatorii date prin decizia de casare nr. 29/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din perspectiva acestor recomandări obligatorii s-a constatat că instanţa de fond în rejudecare a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
De altfel expertiza tehnică efectuată în cauză a statuat fără posibilitate de echivoc că terenul de 12.500 mp pe care fusese şi întreprinderea forestieră (pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii) este în prezent sub luciul apei lacului de acumulare Fântânele aflat în administrarea SC H. SA Cluj-Napoca.
În ce privesc utilajele preluate de stat, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenţei lor (cu atât mai mult cu cât unele au fost casate, sau înlocuite) în patrimoniul unor societăţi comerciale, nu sunt incidente dispoziţiile art. 6.2 lit. c) din H.G. nr. 250/2007 şi nici ale art. 6 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., prin Legea nr. 10/2001.
Cu privire la numărul înscris în C.F. 116 Vaslui ce a fost donat S.R., reclamanta nu a făcut dovada constatării nulităţii acestei donaţii printr-o hotărâre judecătorească în condiţiile art. 2 lit. c) C. proc. civ., prin Legea nr. 10/2001.
De altfel şi acest teren se află sub luciu apei lacului Fântânele.
Instanţa de apel a analizat cauza şi prin prisma dispoziţiilor art. 8 C. proc. civ., prin Legea nr. 10/2001 şi a faptului că la data notificării terenul se afla în extravilanul localităţii, aşa cum rezultă de altfel din adresa nr. 10273 din 18 august 2005 eliberată de C.J. Cluj.
Din expertiza efectuată în cauză a mai rezultat că imobilele înscrise în CF 2609 Mănăstireni (compus din magazie, teren în intravilanul localităţii Beliş şi respectiv CF 9145 Mănăstireni, se află amplasate tot sub lacul de acumulare şi pentru aceste terenuri s-au stabilit măsuri reparatorii potrivit Hotărârii nr. 256 din 9 octombrie 2002 a Prefecturii judeţului Cluj.
Din perspectiva celor expuse, şi a dispoziţiilor legale sus evocate, în mod corect şi legal a reţinut instanţa de apel că imobilele solicitate nu se circumscriu dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Astfel, criticile aduse hotărârii instanţei de apel neîntrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C.F.D., împotriva deciziei nr. 157/ A din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
