ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1102/2010
Dosar nr. 1605/91/2008
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 558 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, în dosarul nr. 1605/91/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.D. şi D.M., ambii cu domiciliul în mun. Focşani str. Vlahuţă în contradictoriu cu pârâta P. Focşani, pentru restituire imobil, potrivit Legii nr. 10/2001. A obligat pârâtul C.J. Vrancea să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 629,77 mp. teren intravilan situat în str. Lupeni cu vecinii: D.G. familia S.
A admis excepţia invocată de pârâta P.M. Focşani şi a constatat că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la acest capăt de cerere.
A obligat pârâta P.M. Focşani să emită decizie pentru plata despăgubirilor privind imobilul casă de locuit.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
În fapt, dispoziţia nr. 505 din 10 decembrie 2001 şi raportul de expertiză anexă la acesta probează ca reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite pentru suprafaţa totală de 926,59 mp., teren şi casa de locuit care au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 18 din 22 ianuarie 1980.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că suprafaţa identificată de 629,77 mp. se află situată în aceiaşi parcelă nr. 9105 în care se găseşte terenul restituit anterior deci pe vechiul amplasament.
În aceste condiţii, ar fi fost inutilă revenirea instanţei la expertul cauzei pentru explicaţii potrivit susţinerii reprezentantului pârâtului C.J. Vrancea.
Aceiaşi expertiză probează că terenul este ocupat parţial de un garaj neautorizat şi nu de alte construcţii.
În concluzie, apărarea pârâtului nu este susţinută de probatorii şi este contrară legilor speciale.
În spiritul şi litera legilor pământului „apartenenţa terenurilor de domeniul public” putea opera după finalizarea operaţiunilor imperative de retrocedare proprietăţi private garantate constituţional, acţiune nefinalizată nici în acest moment.
Pe de altă parte, la poziţia nr. 261 din inventar se înregistrează 10000 mp. teren fără precizarea amplasamentului topo iar investiţia şi preluarea acesteia rămâne o simplă susţinere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.J. Vrancea, iar prin decizia civilă nr. 168 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins, ca nefundat, apelul reţinându-se următoarele considerente:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că într-adevăr C.J. Vrancea a fost introdus în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză tehnică şi ca urmare a faptului că suprafaţa de teren solicitată figura ca aparţinând acestuia.
La momentul introducerii în cauză, pârâtul nu a înţeles să invoce motivul tardivităţii acţiunii, singura apărare constând în invocarea faptului că terenul revendicat de reclamanţi face parte din domeniul public, incluzându-se în suprafaţa de 12.067 m.p., care este afectată de construcţia Spitalului Materno-Infantil, investiţia respectivă fiind preluată de la Ministerul Sănătăţii, în baza O.G. nr. 70/2002. Mai mult, susţine apelantul ca nu există o hotărâre de sistare a lucrărilor, acestea urmând a fi realizate în funcţie de fondurile ce vor fi alocate.
În acest sens, a depus la dosar Ordinul nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, copia Hot. Nr. 36 din 29 martie 1996 a Primăriei Focşani, avizul nr. 111 din 23 aprilie 1996 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Hot. Nr. 86 din 29 august 1996 a Consiliului Local Focşani şi 4 planuri de situaţie.
Cum, din actele depuse la dosar a rezultat că ar fi avut loc un schimb de teren, respectiv prin Hot. Nr. 36 din 29 martie 1996 între C.L. Focşani şi M.S. - Spitalul Judeţean Vrancea, fără însă a fi identificată suprafaţa respectivă, Curtea a pus în discuţia părţilor necesitatea completării raportului de expertiză efectuată la fond, în sensul precizării dacă suprafaţa restituită reclamanţilor, cea de 692,77 m.p. se suprapune pe suprafaţa de teren afectată de investiţia invocată.
Completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză concluzionează următoarele: terenul în litigiu se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului Judeţean Vrancea, în urma cedării suprafeţei de 6498 m.p, dar fără a se preciza cum a intrat acest teren în proprietatea C.L. Focşani pentru ca, ulterior, sa se fi făcut schimbul şi nici cum, pe acelaşi teren au fost puşi în posesie numiţii M.D., M.M. şi R., aşa cum rezultă din Anexa 1 pusă la dispoziţie de C.J. Vrancea.
Mai mult, se precizează că, în prezent, pe terenul cu suprafaţa de 6498 m.p., mai precis chiar pe porţiunea unde au fost restituie proprietăţile M., M. şi R., este construit un ansamblu de locuinţe, care nu are nicio legătură cu Spitalul Judeţean Vrancea, aşa-zisul deţinător al terenului din care face parte şi terenul în litigiu.
Coroborând probele administrate în cauză, respectiv actele depuse în apărare de apelantul-pârât cu concluziile raportului de expertiză, inclusiv schiţa anexă dosar apel, s-a constatat că soluţia pronunţată de Tribunalul Vrancea este pe deplin justificată, restituirea în natură a suprafeţei de 629,77 m.p. către reclamanţi fiind posibilă şi aceasta având în vedere că pârâta a oscilat între a recunoaşte dreptul de proprietate al acestora, faptul că diferenţa rămasă nerestituită face parte integrantă din suprafaţa iniţială (conform contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanţi), susţinând total nejustificat fie că nu s-ar fi identificat acest teren, fie că acelaşi teren ar fi fost restituit altor 3 persoane (mai mult sau mai puţin îndreptăţite) şi în final, că ar fi afectat de investiţii.
În fine, deşi în susţinerea motivelor de apel, apelanta a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, trebuie precizat că, prin apărările invocate în fond, a recunoscut implicit că are calitate procesuală pasivă, astfel că şi această excepţie va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J. Vrancea solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
Recurentul susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii acţiunii.
Pe fondul cauzei se susţine ca instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii şi a poziţiei procesuale exprimate prin care s-a învederat doar faptul că terenul se află în domeniul public, ceea ce nu înseamnă o revendicare a dreptului de proprietate a reclamanţilor.
Instanţa de apel (mai susţine reclamantul) nu a ţinut seama că a probat că terenul de 629,77 mp. nu a aparţinut niciodată reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât această suprafaţă nu are aceleaşi limite cu cele ce reies din titlul de proprietate al reclamanţilor.
În aceeaşi idee, recurentul invocă reaua credinţă a expertului N.D. în identificarea parcelei de teren, ce face parte din domeniul public şi nu poate fi restituit.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de apel a examinat hotărârea apelată prin prisma principiului „tantum deslutum quantum apelatum”.
Astfel, obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea pârâtului la restituirea suprafeţei de 629,77 mp cu privire la care primarul nu a emis o decizie motivată .
Această suprafaţă de teren a format obiectul notificării făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare nesoluţionată.
Ca atare, faţă de obiectul dedus judecăţii, excepţia tardivităţii acţiunii este nu numai nefondată dar şi neavenită; cum de altfel bine a reţinut acest aspect şi instanţa de apel.
Instanţa de apel în temeiul art. 295 C. proc. civ., a dispus completarea raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză tocmai pentru aflarea adevărului obiectiv în ce priveşte situaţia juridică reală a terenului din litigiu.
Astfel, raportul de expertiză (completat) a concluzionat că faptic terenul din litigiu se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului Judeţean Vrancea, în urma cedării terenului de 6498 mp (dar fără a se preciza cum a intrat acest teren în proprietatea C.L. Focşani, pentru ca ulterior să se fi putut realiza schimbul, şi nici cum pe acelaşi teren au fost puşi în posesie numiţii M.D., M.M. şi R.).
Or, faţă de concluziile expertizei efectuate în cauză, şi anexa nr. l, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre părţi, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul C.J. Vrancea împotriva deciziei nr. 168/ A din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1094/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1807/2010. contencios → |
|---|
