ICCJ. Decizia nr. 1252/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1252/2010
Dosar nr. 12118/3/2008
Şedinţa publică de la 25 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I.M. şi a obligat pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să retrocedeze reclamantului cota indiviză de ½ din terenul situat în Bucureşti, în suprafaţă de 220 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, iar prin decizia civilă nr. 338A din 28 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul.
Apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 iulie 2009.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 302/1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul expune situaţia de fapt a cauzei, redă o parte din considerentele deciziei instanţei de apel, face trimitere la motivele de apel pe care le-a formulat şi arată că Legea nr. 33/1994 nu e aplicabilă litigiului.
Cererea de recurs nu conţine însă precizări de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Nu se poate considera că simpla indicare a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 302/1 C. proc. civ. Cerinţele art. 302/1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 328 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2708/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1246/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
