ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3360/2010
Dosar nr. 5137/1/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4138/Civ. din 6 noiembrie 2002, reclamantul S.D.A. prin procurator N.V. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, R., filiala Târgu-Jiu şi SN T.R. SA pentru a fi obligaţi în baza Legii nr. 10/2001 să-i retrocedeze o suprafaţă de 2800 mp teren situat în Târgu-Jiu, şi eventual să-i achite despăgubiri actualul deţinător R., filiala Gorj, care după anul 1970 şi-a edificat sediul judeţean pe respectivul teren.
Totodată, reclamantul a învederat că în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în calitate de unic moştenitor era îndreptăţit să i se restituie în natură partea de teren neocupată şi să i se plătească despăgubiri pentru diferenţa de teren ocupat de R., filiala Târgu-Jiu.
Printr-o acţiune separată, înregistrată sub nr. 70/2003 numita P.D.R.G. a chemat în judecată SN T.R. SA, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Judeţului Gorj, pentru ca în contradictoriu cu pârâtele să fie stabilite măsurile reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri băneşti pentru imobilul teren de 1000 mp şi construcţie compusă din dormitor, sufragerie, vestibul, bucătărie, baie, garaj, grajd, copertină din piatră şi cărămidă situat în Târgu-Jiu, cu vecinătăţile precizate în acţiune.
Totodată, a solicitat obligarea S.N.T. R. SA şi a Statului Român la plata despăgubirilor cuvenite.
Prin încheierea de şedinţă din 17 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj s-a dispus conexarea la acest dosar a dosarului nr. 70/2003 al Tribunalului Gorj.
S-au invocat excepţiile vizând lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a Primăriei Municipiului Târgu-Jiu, a D.T.C. Târgu-Jiu, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.D.R.G. şi a prematurităţii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 300 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj au fost respinse excepţiile formulate.
Au fost admise în parte cererile reclamanţilor D.A.S. prin procurator N.V. şi P.D.R.G.
S-a stabilit că reclamantul S.D.A. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 3.162.566.468 lei (pentru 2432,5 mp ocupaţi de D.T.C. Gorj şi Primăria Târgu-Jiu) şi pentru ½ din valoarea imobilului casă de locuit ce a fost situată în Târgu-Jiu, şi că reclamanta P.D.R.G. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 822.072.260 lei (pentru 632 mp teren ocupat de D.T.C. Gorj şi Primăria Târgu-Jiu) şi pentru ½ din valoarea imobilului casă de locuit ce a fost situată în Târgu-Jiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S.D.A. prin procurator N.V. şi P.D.R.G., precum şi pârâţii D.T.C. Gorj, Primăria Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj pentru Statul Român prin Ministrul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 192 din 19 ianuarie 2005 a admis apelurile declarate de toţi apelanţii, a anulat sentinţa instanţei de fond şi a reţinut cauza pentru rejudecare, fixând termen la 18 februarie 2005.
După rejudecare, prin decizia nr. 848 din 18 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunile conexe precizate de cei doi reclamanţi şi a anulat dispoziţia nr. 15 din 7 martie 2005 emisă de S.N.T. R. SA Bucureşti.
A fost obligat Primarul municipiului Târgu-Jiu să emită dispoziţie care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti în limita sumei de 1.972.070.000 lei pentru imobilul situat în Târgu Jiu, compus din suprafaţa de 777 mp şi construcţiile demolate, iar pârâta S.N.T. R. SA Bucureşti a fost obligată să emită dispoziţie care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii de 1.959.180.000 lei pentru suprafaţa de 2288 mp, ocupată de pârâta D.T.C. Gorj.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Consiliul Locala Târgu-Jiu, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.T.C. Gorj pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva deciziei nr. 848 din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii P.D.R.G., S.D.A. şi pârâţii SC R. SA şi Primarul Municipiului Târgu-Jiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9975 din 5 decembrie 2006 a admis recursurile reclamanţilor S.D.A. prin procurator N.V., P.D.R.G. şi ale pârâţilor SC R. SA şi Primarului municipiului Târgu Jiu.
Au fost casate decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 300 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de fond.
Reluându-se judecata la Tribunalul Gorj, pârâta SC R. SA Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, cu motivarea că imobilele aparţin SC R. SA cu sediul în municipiul Bucureşti.
Prin întâmpinarea formulată de SC R. SA Bucureşti s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele din cauză, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 precizând că au calitate procesuală pasivă SC R. Bucureşti, Primăria Târgu-Jiu, şi Primarul municipiului Târgu-Jiu, iar cu privire la competenţă se susţine că aceasta aparţine Tribunalului Gorj, întrucât imobilele în cauză se află în Târgu-Jiu, pârâtele Primăria Târgu-Jiu şi Primarul Municipiului Târgu-Jiu îşi au sediul în Târgu-Jiu, invocând totodată şi faptul că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Municipiului Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1166 din 14 octombrie 2005, pronunţată în dosar nr. 2640/2005 că Tribunalul Gorj este competent să soluţioneze cauza.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii recursului şi a casării hotărârii Tribunalului Gorj şi deciziei Curţii de Apel Craiova a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Gorj.
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 13 noiembrie 2008 au fost admise în parte cererile reclamanţilor S.D.A. prin procurator N.V. şi P.D.G.R. împotriva pârâţilor Primăria şi Primarul municipiului Târgu-Jiu, D.T.C. Gorj prin SC R. Gorj.
S-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, conform Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 3640 mp teren situat în centrul municipiului Târgu-Jiu, pe care se află edificat sediul SC R. SA, D.T.C. Gorj, Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu, zonă de locuinţe cu alei pietonale, precum şi o casă de locuit cu suprafaţă utilă de 160 mp, cu o vechime de 40 de ani în anul 1960, când a fost demolată, un grajd în suprafaţă de 64 mp, un garaj în suprafaţă de 54 mp şi o remiză în suprafaţă de 50 mp.
A fost respinsă acţiunea faţă de Statul Român, reprezentat prin D.G.F.P. Gorj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 3640 mp şi construcţii demolate, terenul fiind ocupat în prezent de pârâtele SC R. SA Târgu-Jiu, Primăria municipiului Târgu-Jiu şi parţial de Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu.
În raportul de expertiză tehnică întocmită de către experţii tehnici G.R. şi R.G. s-a reţinut că suprafaţa rămasă în proprietatea autoarei reclamanţilor ulterior anului 1937 este de 3640 mp şi că în integralitatea sa este evidenţiată în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate (SC R. SA) şi este ocupată de lucrări de investiţii de interes public.
Sentinţa a fost apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie de către ambii reclamanţi.
Apelantul-reclamant S.D.A. a învederat că în mod greşit tribunalul a reţinut întinderea dreptului de proprietate pentru care reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii în limita suprafeţei de 3640 mp, faţă de totalul de 5734 mp, cât s-a dovedit prin actele de proprietate.
A arătat că lângă terenul identificat prin raportul de expertiză în suprafaţă de 3640 mp se află un teren de 2094 mp, care a fost deţinut în proprietate de familia S. şi pentru care instanţa trebuia să le constate calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Celelalte critici au vizat omisiunea acordării măsurilor reparatorii şi pentru construcţiile demolate constând în case de locuit şi anexe gospodăreşti, greşita respingere a contestaţiei faţă de Statul Român prin D.G.F.P. Gorj, acesta fiind cel care a deposedat-o prin violenţă pe autoarea reclamanţilor, precum şi eronata fundamentare a hotărârii exclusiv pe raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, bazat numai pe un plan nedatat, realizat de ing. I.V., neînsuşit de pârâta Primăria Târgu-Jiu.
Motivele de apel formulate de reclamanta P.D.R.G. au vizat tot întinderea dreptului de proprietate pentru care s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii, ca fiind de 4417 mp şi nu de 3640 mp, cât a reţinut prima instanţă.
Apelanta a arătat că autorii săi au deţinut în proprietate suprafaţa totală de 5000 mp, aşa cum reiese din sentinţa civilă nr. 187/1928 şi procesul-verbal nr. 6043 din 29 mai 1928, iar în anul 1934, Primăria Târgu-Jiu a expropriat o suprafaţă de 583 mp, astfel că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferenţa de 4417 mp.
Intimata-pârâtă SC R. SA prin întâmpinarea formulată a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii faţă de faptul că notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către cei doi reclamanţi au fost soluţionate prin decizia nr. 15 din 7 martie 2005, iar contestaţiile împotriva acestora au fost respinse de Tribunalul Bucureşti pentru autoritate de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul de cerere ce vizează emiterea unei decizii cu propunerea de restituire prin echivalent pentru construcţia şi anexele demolate, în raport de dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care conferă competenţă exclusivă în soluţionarea notificării într-un astfel de caz primăriei în a cărei rază teritorială erau situate construcţiile demolate.
Intimata-pârâtă a mai arătat că reclamanţii şi-au majorat obiectul pretenţiilor în faza de judecată a apelului, cererea lor susţinând că este inadmisibilă sub acest aspect. Astfel, prin notificările formulate, reclamantul S.D.A. a solicitat măsuri reparatorii pentru 2800 mp, iar apelanta-reclamantă pentru 1000 mp, în total 3800 mp şi nu 5000 mp cât s-a solicitat prin motivele de apel.
Potrivit îndrumărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului Târgu-Jiu prin care s-a solicitat să se menţioneze dacă s-a emis dispoziţia pentru soluţionarea notificărilor formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 şi prin adresa nr. 13773 din 7 aprilie 2009 răspunsul a fost negativ (fila 60 dosar).
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 132 din 14 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii S.D.A. prin procurator N.V. şi P.D.G. împotriva sentinţei nr. 220 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Această instanţă a reţinut că ambele apeluri sunt nefondate învederând că prin notificarea nr. 283/E din 14 februarie 2002, reclamantul S.D.A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafaţă de 2800 mp situat în Târgu Jiu, ocupat de SC R. SA şi de construcţiile ce au fost edificate pe acesta, în prezent demolate.
La data de 6 noiembrie 2002, după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a formulat contestaţie adresată Tribunalului Gorj prin care a solicitat instanţei să se pronunţe asupra cererii sale, având ca obiect aceeaşi suprafaţă de 2800 mp.
Recurenta-reclamantă P.D.G. a solicitat prin notificarea nr. 2097 din 5 aprilie 2001 adresată SC R. SA acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru o suprafaţă de 1000 mp, situată în Târgu Jiu, o casă şi anexe, în prezent demolate.
Prin decizia civilă nr. 9975 din 5 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că ambii reclamanţi şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii, dar că cererea lor nu poate fi analizată decât prin respectarea principiului disponibilităţii, în limitele investirii realizate prin notificări şi ulterior prin contestaţiile formulate şi conexate, din conţinutul cărora rezultă că s-a solicitat acordarea de măsuri reparatoriii pentru suprafaţa totală de 3800 mp şi nu pentru 5734 mp sau 4417 mp, cât au susţinut prin motivele de apel.
Cu privire la identificarea terenului, s-a reţinut că din raportul de expertiză întocmit în dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj (filele 163-173), faţă de detaliile referitoare la proprietatea autorilor reclamanţilor, puţine la număr, s-a avut în vedere un plan topografic realizat de ing. H.I.V. care a corespuns cu realitatea din teren şi care a oferit date legate de suprafaţa terenului şi a construcţiilor, schiţă verificată pe planul cadastral al zonei şi de ridicare, anexată la Decret nr. 834/1991. Lucrarea a evidenţiat că terenul este ocupat de Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu aflat în administrarea Consiliului Judeţean Gorj, 1870 mp, Primăria Municipiului Târgu-Jiu - 629 mp şi SC R. SA - 1141 mp, fiind astfel nerestituibil în natură potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, s-a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 3640 mp, precum şi pentru construcţiile descrise în dispozitivul sentinţei, în prezent demolate.
Corect s-a reţinut şi faptul că Statul Român, prin D.G.F.P. Gorj nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează în art. 28 o singură ipoteză în care persoana îndreptăţită are posibilitatea să se îndrepte cu acţiune împotriva acestei părţi numai atunci când nu se poate identifica deţinătorul imobilului, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.
S-a mai reţinut corect soluţionată excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă SC R. SA, decizia de respingere a notificării nr. 15 din 7 martie 2005, emisă de SC R. SA făcând obiectul contestaţiei în prezenta acţiune, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la legitimarea procesuală pasivă în cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, a fost soluţionată corect, deoarece prin art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestaţia revine Primăriei Târgu-Jiu, în a cărei rază teritorială s-au aflat imobilele demolate.
Împotriva deciziei nr. 132 din 14 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.D.A. prin procuratorul N.V.
În dezvoltarea criticilor, recurentul învederează că în mod greşit instanţa de apel a refuzat să-i acorde măsurile reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren ce a aparţinut autorilor săi, respectiv pentru 5734 mp, astfel cum a dovedit cu actele depuse şi nu dosar pentru suprafaţa de 3640 mp şi respectiv pentru suprafaţa de 2800 mp.
Susţine recurentul că s-a încălcat principiul privind restituirea integrală a ceea ce s-a preluat în mod abuziv de către stat, în sensul că statul are obligaţia să despăgubească integral pentru ceea ce a preluat fără nicio despăgubire.
Mai susţine că, în mod greşit s-a reţinut că părţile nu îşi pot majora pretenţiile în baza unei expertize întocmite pe parcursul procesului.
În acest sens, menţionează că niciun text al Legii nr. 10/2001 nu interzice imperativ posibilitatea majorării cererii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, dacă cererea s-a depus în termen şi în forma cerută de lege.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, ce face posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin întâmpinarea formulată de intimata SC R. SA se susţine că recursul declarat de reclamantul S.D.A. este nemotivat, ceea ce ar atrage incidenţa art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nulitatea lui.
Trebuie reţinut că din motivarea extensivă a cererii de recurs, rezultă că recurentul învederează aspecte de nelegalitate, ce pot fi analizate prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se reţine că, prin notificarea nr. 283E din 14 februarie 2002, recurentul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafaţă de 2800 mp, situat în Târgu-Jiu, care în prezent este ocupat de SC R. SA Târgu-Jiu, cât şi pentru construcţiile care au fost edificate pe teren şi în prezent demolate.
Urmare a contestaţiei formulate, s-a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării şi dreptul acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel, prin hotărârea atacată a reţinut în mod corect că cererea reclamantului nu poate fi analizată decât cu respectarea principiului disponibilităţii, în limitele investirii ce s-a realizat prin notificare şi prin cererea de chemare în judecată şi că nu se pot acorda pretenţii majorate faţă de obiectul iniţial al cererii.
La soluţionarea cauzei, s-au luat în consideraţie concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 163-173 din dosar nr. 123/95/2002 al Tribunalului Gorj), potrivit căruia s-a avut în vedere numărul mic de acte prin care a fost evidenţiată proprietatea autorilor reclamanţilor, planul topografic întocmit de ing. H.I.V., ce corespunde cu terenul din realitate, schiţa anexată ce a fost verificată în teren şi planul cadastral al zonei.
Prin acelaşi raport de expertiză s-a concluzionat că terenul notificat este ocupat în prezent de Primăria Târgu-Jiu, suprafaţa de 629 mp, Teatrul de vară al municipiului Târgu-Jiu, aflat în administrarea Consiliului Judeţean Gorj, în suprafaţă de 1870 mp şi de SC R. SA, suprafaţa de 1141 mp.
În aceste condiţii, terenul nefiind liber, nu se putea restitui în natură prin aplicarea disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, corect apreciindu-se că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Distinct de cele anterior arătate, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.”
De asemenea, potrivit art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel verifică în limitele cererii formulate stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către instanţa de fond, astfel cum în mod corect s-a procedat în speţă.
De fapt, hotărârea instanţei de apel este în afara oricărei critici formulate de către recurent, întrucât a respectat îndrumările din decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin decizia civilă nr. 9975 din 5 decembrie 2006.
Dispoziţiile referitoare la modificarea şi întregirea acţiunii, precum şi cele referitoare la mărirea sau micşorarea obiectului ei sunt cuprinse în prevederile art. 132 C. proc. civ., care reglementează modul de desfăşurare a dezbaterilor în faţa instanţei de fond. Pe cale de consecinţă, modificarea, întregirea, cât şi precizarea acţiunii se poate face numai la prima instanţă, astfel că modificarea pretenţiilor în apel este inadmisibilă, ca de altfel şi în recurs.
În cauză, nu este vorba despre mărimea câtimii pretenţiilor în raport de concluziile unui raport de expertiză, întocmit pe parcursul procesului, aspect ce poate fi invocat numai la instanţa de fond, ci, despre formularea unei noi cereri privind pretenţii mai mari raportate la o suprafaţă de teren mai mare, cerere invocată în apel, care nu putea fi primită.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, criticile de nelegalitate invocate de recurent sunt nefondate şi urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S.D.A. împotriva deciziei civile nr. 132 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 865/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2708/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
