ICCJ. Decizia nr. 1301/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTlȚlE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1301/2010
Dosar nr. 4947/302/2007
Şedinţa publică de la 26 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti din 15 mai 2007, reclamantul G.O. a chemat în judecată pe pârâtul R.C., solicitând să se constate nulitatea contrac vânzare - cumpărare din 12 octombrie 2002, încheiat de ei cu privire la apartamentul din blocul, situat în, sectorul 5 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II- a civilă, invocând din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul pârâtul, sens în care a pronunţat sentinţa nr. 6991 din 25 octombrie 2007.
Investită prin declinare, Judecătoria Alexandria şi-a declinat, la rându-i, competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Alexandria a reţinut că potrivit art. 12 C. proc. civ., dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului şi cum prin introducerea acţiunii la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul a fixat în mod definitiv competenţa acestei instanţe, alegând între instanţa domiciliului pârâtului (art. 5 C. proc. civ.) şi instanţa locului de executare a contractului (art. 10 pct. 1 C. proc. civ.) pe aceasta din urmă, instanţa sesizată (Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti) nu se mai putea declara necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică.
Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă a pronunţat sentinţa nr. 17 din 04 iunie 2008, prin care a stabilit competenţa de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.
În motivarea soluţiei, curtea de apel a reţinut că întrucât contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata prin acţiune a fost executat în totalitate, în speţă nu operează competenţa teritorială alternativă a instanţei de executare, reglementată de art. 10 pct. 1 C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, în speţă Judecătoria Alexandria.
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În acest sens, recurentul a arătat că, în speţă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială era alternativă între domiciliul pârâtului şi locul de executare a contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. şi că, în această situaţie, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul avea alegerea între cele două instanţe deopotrivă competente.
Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, aşa încât competenţa teritorială este pe deplin stabilită în favoarea primei instanţe sesizate nu-şi poate declina competenţa nici din oficiu, nici la cererea pârâtului.
De vreme ce reclamantul a sesizat Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, care este instanţa locului de executare a contractului de vânzare - cumpărare atacat, iar această instanţă este competentă teritorial potrivit art. 10 C. proc. civ., ea nu putea să invoce, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, ci, conform art. 12 C. proc. civ., trebuia să se socotească legal învestită şi să judece cauza.
Întrucât recurentul - reclamant a decedat pe parcursul judecării recursului, iar conform certificatului de moştenitor din 30 aprilie 2006 dosar recurs), moştenitorul său este P.V., calitatea procesuală activă a recurentului - reclamant s-a transmis, pe cale succesorală, moştenitorului P.V., care a înţeles să continue demersul judiciar pornit de autorul său.
Intimatul - pârât nu a depus întâmpinare.
Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare:
În speţă, reclamantul a sesizat Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu o acţiune în nulitatea unui contract de vânzare - cumpărare privind un bun imobil.
Din examinarea contractului (fila 7 dosar Judecătoria Sector 5 Bucureşti) rezultă că părţile nu au prevăzut în convenţia lor o clauză care să stabilească locul executării obligaţiei, situaţie în care norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de art. 10 pct. 1 C. proc. civ. nu este aplicabilă, ea legând competenţa de locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei. Conform normei enunţate, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la anularea unui contract, mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Într-o atare situaţie, competenţa teritorială se determină după regula de drept comun prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în sensul că este competentă teritorial instanţa de la domiciliul pârâtului.
Deşi curtea de apel a reţinut corect că, în speţă, competenţa teritorială se determină după norma înscrisă în art. 5 C. proc. civ. ea a ignorat caracterul relativ, de ordine privată, al acestei norme în raport de natura pricinii, precum şi consecinţele pe care le antrenează în stabilirea instanţei competente.
4. Astfel, din coroborarea art. 159 pct. 3 cu art. 19 C. proc. civ. rezultă că numai în pricinile privitoare la bunuri şi numai dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ., competenţa teritorială este relativă.
Cum, în speţă, este vorba despre o pricină privitoare la bunuri - acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect anularea unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil - dar care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 14 - 16 C. proc. civ., ce se referă la cererile în materie de moştenire, în materie de societate şi respectiv în materie de insolvenţă, şi nici în cel prevăzut de art. 13 C. proc. civ., deoarece nu este o acţiune reală imobiliară, ci una personală imobiliară, norma de competenţă teritoriala ce-i este aplicabila, înscrisa in art. 5 C. proc. civ., are efect de ordine privată.
Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar irita sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a scăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.
Prin urmare, nu are nicio relevanţă în speţă că instanţa sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria storului 5 Bucureşti, nu era cea de la domiciliul pârâtului, pentru că atâta timp cât pârâtul, singurul care putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă, nu a invocat-o, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a rămas competentă să judece litigiul, neavând dreptul să ridice, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială relativă în raport de domiciliul reclamantului, cum greşit s-a procedat în cauză.
Ignorând regula potrivit căreia excepţia de necompetenţă relativă poate fi invocată numai de către pârât, Curtea de Apel a stabilit în mod nelegal competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei de la domiciliul pârâtului, în condiţiile în care pârâtul nu - invocase sesizarea instanţei cu nesocotirea dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ.
În considerarea acestui argument, care justifică menţinerea spre competentă soluţionare a litigiului de către instanţa sesizată de reclamant, prin care se solicită stabilirea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, este fondat şi conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi admis, iar sentinţa recurată va fi modificată, în sensul stabilirii competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul G.O., decedat pe parcursul procesului, şi continuat de moştenitorul său P.V. împotriva sentinţei nr. 17 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1304/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1471/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
