ICCJ. Decizia nr. 1378/2010. Civil. Marcă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1378/2010
Dosar nr. 9520/1/2008
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 şi 260 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Revizuenta SC D. P.D.P.A SRL prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 noiembrie 2008 a solicitat, în contradictoriu cu intimata Câmpina G.M.B.H. KG, revizuirea Deciziei civile nr. 859 din 29 februarie 2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 32140/3/2005.
Revizuirea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.
În fapt s-a invocat un înscris nou obţinut de revizuenta de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Judecătoria Stuttgart la 20 octombrie 2008 (urmare unei cereri formulată la 16 octombrie 2008) din care rezultă că începând cu data de 11 septembrie 2007 Câmpina G.M.B.H. KG a încetat să mai existe, fiind dizolvată fără lichidare şi radiată din Registrul Comerţului.
Această împrejurare denotă că la momentul judecării procesului ce a format obiectul Dosarului nr. 31240/3/2005 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs) recurenta era dizolvată şi radiată şi ca urmare, Decizia nr. 859 din 29 februarie 2002 a fost pronunţată în contradictoriu cu o entitate inexistentă.
Revizuienta a solicitat anularea Deciziei nr. 859/2008/CQ în raport de înscrisul nou precizat şi care întruneşte toate condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. pentru a atrage aceasta sancţiune şi anume: actul este un înscris în sens de instrumentum; este doveditor prin el însuşi, este nou pentru că nu s-a mai depus nici un alt asemenea act la instanţa care a soluţionat cauza şi din care să rezulte situaţia ilustrată de actul în discuţie; nu a existat la data pronunţării hotărârii (în interpretarea extinsă dată acestei condiţii în doctrina de specialitate şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi atestă o situaţie preexistentă pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere; este un înscris ce poate fi considerat că nu a fost înfăţişat fiind reţinut de partea adversă, simpla culpă în nedepunerea înscrisului fiind suficientă; este un înscris determinant în considerarea căruia instanţa care a pronunţat decizia atacată ar fi introdus în cauză succesorul în drepturi al recurentei pentru a pronunţa o hotărâre legală; înscrisul este prezentat de revizuentă.
Prin Decizia nr. 859/2008 a fost admis recursul declarat de Câmpina G.M.B.H. KG împotriva Deciziei nr. 35/ A din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a care a fost modificată, a fost admis apelul acestei părţi împotriva sentinţei civile nr. 605 din 2 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a şi a fost schimbată în tot această sentinţă prin admiterea acţiunii în parte şi obligarea pârâtei SC D. SRL să înceteze de îndată pe teritoriul României producerea, comercializarea, publicarea şi orice alte acte privind folosirea denumirii „F." cu privire la produsele din clasa 29 şi să îşi retragă de îndată de pe piaţa românească toate produsele din această clasă care poartă denumirea „F." sau o denumire similară.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar la 1 aprilie 2009 a solicitat în principal respingerea revizuirii ca lipsită de interes şi în subsidiar respingerea revizuirii fie ca tardiv formulată, fie ca inadmisibilă (introdusă împotriva unei hotărâri nesusceptibile de revizuire fie pentru neîntrunirea condiţiilor motivului de revizuire invocat, art. 322 pct. 5 C. proc. civ.).
Intimata a solicitat menţinerea Deciziei nr. 859/2008 şi în subsidiar, în cazul admiterii cererii de revizuire, modificarea în parte a hotărârii atacate, doar cu privire la persoana reclamantului.
Analizând în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţiile invocate de intimată constată că cererea de revizuire formulată este lipsită de interes pentru considerentele ce urmează:
În justificarea revizuirii Deciziei nr. 859/2008 se invocă un motiv de nulitate a hotărârii şi anume pronunţarea acesteia faţă de o parte căreia îi încetează capacitatea de folosinţă, fiind desfiinţată la momentul pronunţării hotărârii în discuţie, împrejurare în raport de care era necesară citarea în cauză a succesoarei în drepturi a părţii, hotărârea fiind astfel nelegală pentru că la momentul judecării procesului procedura de citare cu succesoarea în drepturi a unei părţi din proces era neîndeplinită.
Potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ. nulităţile care nu sunt de ordine publică se declară numai după cererea părţii care are interes să o facă iar nulitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
Prin Decizia nr. 859 din 12 februarie 2008 s-a soluţionat o cerere de recurs formulată de Câmpina G.M.B.H., societate comercială germană cu sediul în "Wimpfener Strasse Heillronn Germania şi cu sediul ales în Bucureşti, sector 1 (pentru comunicarea actelor) împotriva Deciziei civile nr. 35/ A din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, recurs înregistrat la 29 martie 2007. La momentul dezbaterii recursului recurenta a răspuns prin reprezentant care a pus concluzii orale.
Revizuenta a susţinut că societatea reclamantă a fost desfiinţată şi radiată.
Revizuenta a susţinut că, urmare demersului făcut într-un alt proces, angajat cu această societate, ce face obiectul Dosarului nr. 12981/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI- a civilă, a aflat că societatea reclamantă a fost desfiinţată şi radiată din registrul comerţului de pe lângă Judecătoria Stuttgart.
Demersul a fost declanşat de precizarea făcută în acel dosar de societatea comercială reclamantă referitoare la schimbarea denumirii sale din Câmpina G.M.B.H. KG în Câmpina G.M.B.H.
Oricine are un interes poate formula o cerere în justiţie şi solicita prin aceasta recunoaşterea, conservarea, apărarea sau obţinerea unui drept.
Interesul se cere a fi actual şi personal.
În cazul dedus judecăţii se constată că neîndeplinirea procedurii de citare, ca viciu de procedură, sancţionat cu nulitatea relativă, nu poate fi invocată decât de către partea ale cărei interese procesuale au fost lezate (dreptul la apărare).
Or, partea în cauză, recurenta din dosarul de recurs şi intimata din prezenta cauză nu a invocat această neregularitate şi nu a înregistrat de altfel nici o vătămare a drepturilor sale procesuale.
Din încheierea din 20 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă (fila 58 - 59 din dosar) s-a reţinut - în discutarea calităţii procesuale active a reclamantei după schimbarea denumirii că Societatea Câmpina G.M.B.H. KG s-a dizolvat fără lichidarea prin preluarea patrimoniului ei de către asociatul unic - Câmpina H. G.M.B.H. (rămasă ca asociat unic după preluarea prin absorbţie a asociatului Câmpina V. G.M.B.H., denumirea societăţii modificându-se în Câmpina G.M.B.H.
S-a constatat că toate drepturile fostei societăţi dizolvate au fost preluate de Câmpina G.M.B.H.
De altfel lipsa diferenţelor cât priveşte individualizarea patrimonială, între societatea dizolvată şi societatea cu care se judecă revizuenta în prezenta cauză (şi în alte procese) rezultă şi din împrejurarea că revizuenta a chemat în judecată pe intimata Câmpina G.M.B.H. KG (sub vechea denumire a societăţii dizolvate), societatea „nouă" după dizolvarea amintită având aceleaşi coordonate de sediu social şi procesual.
Constatând aşadar că revizuenta nu justifică un interes actual, propriu şi determinat în cererea de revizuire formulată pentru motivul mai sus examinat care nu influenţează sub nici un aspect (material sau procedural) drepturile revizuentei, Înalta Curte a considerat că nu se mai impune examinarea celorlalte excepţii invocate de intimată.
Pentru considerentele arătate s-a respins cererea de revizuire ca lipsită de interes, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Cât priveşte cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite în sumă de 8.000 euro conform chianţei din 2 martie 2009 depusă la dosar, revizuenta a solicitat reducerea acestora prin concluziile orale formulate în dezbaterea cererii de revizuire (conform celor consemnate în încheierea şedinţei din 23 februarie 2010 de amânare a pronunţării).
Cererea de reducere a cheltuielilor de judecată formulată de revizuenta este întemeiată.
Se constată că în cauză au fost acordate numai două termene de judecată la 7 aprilie 2009 şi respectiv la 23 februarie 2010. La primul termen (7 aprilie 2009) fixat în cauză judecarea cauzei a fost amânată pentru soluţionarea unei cereri de recuzare a completului de judecată formulată de revizuent, iar la următorul termen acordat, 23 februarie 2010, cauza s-a judecat prin amânarea pronunţării în vederea căreia părţile reprezentate au depus note scrise.
În raport de gradul de complexitate al cauzei, durata procesului şi lucrările acestuia ce reflectă munca îndeplinită de avocaţi, Înalta Curte apreciază că onorariile plătite avocaţilor aleşi de intimată depăşeşte, având în vedere şi culpa procesuală al celui căzut în pretenţii, cuantumul unor cheltuieli făcute în mod obişnuit de o parte în proces pentru a-şi asigura apărarea (ţinând cont de coordonatele şi natura cauzei - părţile: societăţi comerciale; obiectul: proprietate intelectuală, etapa procesuală: revizuire).
Ca urmare, în raport de cele mai sus arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. constatând că onorariul de avocat în sumă de 8.000 euro este nepotrivit în raport de cele mai sus arătate şi, ca urmare, se va micşora acesta la suma de 4.000 euro la care va fi obligată revizuenta, cu titlu de cheltuieli de judecată, în echivalentul în lei a acestei sume, la data plaţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC D. SRL împotriva Deciziei nr. 859 din 29 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca lipsită de interes.
Obligă pe revizuenta la echivalentul în lei la data plăţii a 4.000 euro cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1356/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
