ICCJ. Decizia nr. 151/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 151/2010
Dosar nr. 2923.3/63/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 10 mai 2006, reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii P.M. Craiova şi P.M. Craiova, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 8425 din 26 aprilie 2006.
În motivarea acţiunii a arătat că dispoziţia nr. 8424 din 26 aprilie 2006 este dată prin încălcarea Legii nr. 10/2001 şi a deciziei nr. 12211 din 4 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 4358/2002, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 30537/1/2005, prin care a fost obligat pârâtul C.L. Craiova, prin P., să emită dispoziţia motivată, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a susţinut că dispoziţia mai sus menţionată este rămasă fără obiect şi a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să se constate că este proprietar al imobilului situat în Craiova, str. A.I. Cuza, judeţul Dolj şi să fie obligat P.M. Craiova să emită dispoziţia motivată în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 752 din 28 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2923/CIV/2006, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii P.M. Craiova şi P. Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 8425 din 26 aprilie 2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova, a fost respinsă cererea privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. A.I. Cuza, judeţul Dolj, notificat sub nr. 841/N/2001, nr. 232/N/2001 şi nr. 1756/N/2001 (dosare conexate) numiţilor M.A., B.S., B.I., N.Ş.C., M.C., B.Şt. şi B.A.
Referitor la decizia nr. 1211 din 4 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, instanţa a reţinut că P.M. Craiova, respectiv C.L. Craiova, prin P., s-au conformat dispoziţiilor acesteia, în sensul de a emite o dispoziţie motivată în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, arătând că instanţa de fond nu a citi notificarea nr. 232/N/2001 în care reclamantul a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001, indicând activul şi pasivul de la SC B.C. SA, la care B.A. era acţionar până în anul 1949, unde a avut un număr de 51 acţiuni.
Prin decizia civilă nr. 922 din 28 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a desfiinţat sentinţa civilă şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Craiova, au declarat recurs pârâţii arătând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la măsuri reparatorii, astfel că soluţia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Au mai arătat pârâţii că, în opinia lor, faptul că reclamantul era acţionar al B.C., nu îl îndreptăţea la restituirea în natură sau prin echivalent, având în vedere că nu a făcut dovada dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra imobilului revendicat.
Prin decizia civilă nr. 4918 din 14 iunie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins recursul declarat de pârâţi.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că tribunalul nu a făcut verificări sub aspectul calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, fiind evidentă reţinerea eronat, în conţinutul dispoziţiei contestate, a incidenţei art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul nu a susţinut că este moştenitorul persoanei fizice îndreptăţite, ci că este o persoană fizică îndreptăţită, fiind titularul unui număr de 58 acţiuni, ceea ce a făcut aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la cea de-a doua critică, nici aceasta nu subzistă, deoarece, în raport de specificul speţei, prima instanţă nu avea de analizat existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al reclamantului B.A. asupra imobilului preluat de stat prin decretul de naţionalizare, calitatea sa de persoană îndreptăţită fiind de necontestat prin deţinerea de acţiuni în nume propriu ci, dacă reclamantul invoca faptul că ar fi fost proprietarul tuturor acţiunilor băncii menţionate, devenea aplicabilă excepţia instituită de art. 32 din Legea nr. 10/2001, aceea a restituirii imobilului sau numai unei părţi din totalul acţiunilor băncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 2923.3/63/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii P.M. Craiova şi P. Craiova; a anulat dispoziţia nr. 8425/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în parte; s-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în cuantum estimativ de 122.315,62 RON, aferente celor 58 acţiuni deţinute.
Împotriva menţionatei sentinţe au declarat apel, în termen legal, pârâţii P.M. Craiova şi P. Craiova.
Prin decizia civilă nr. 148 din 29 aprilie a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins apelul declarat.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că obiectul acţiunii principale îl constituie anularea dispoziţiei nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
Decizia de casare a reţinut că instanţa de fond nici nu avea de analizat existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate al reclamantului B.A. asupra imobilului preluat de stat prin decretul de naţionalizare, calitatea acestuia de „persoană îndreptăţită” fiind de necontestat prin deţinerea de acţiuni în numele propriu, căci, dacă reclamantul ar fi fost proprietarul tuturor acţiunilor băncii menţionate, ar fi fost aplicabilă excepţia instituită de art. 32 din Legea nr. 10/2001, aceea a restituirii prin echivalent.
Prin urmare, îndrumările date au fost în sensul de a se verifica valoarea acţiunilor al căror proprietar s-a dovedit a fi reclamantul, aceasta în vederea stabilirii aplicabilităţii regulii instituită de art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Din actele depuse la dosar, instanţa de fond, respectând îndrumările deciziei de casare, a reţinut în mod corect că reclamantul deţine un număr de 58 de acţiuni emise de B.C. SA din Craiova, acţiuni pe care acesta le deţine în original.
În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind proprietarul unei părţi din totalul acţiunilor B.C. SA Craiova şi are dreptul la despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi calculate conform raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză.
Împotriva menţionatei decizii au formulat şi motivat recurs, în termen legal, apelanţii-pârâţi P.M. Craiova şi P. Craiova, pentru motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestuia s-a arătat că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată, decizia civilă pronunţată nefiind în litera şi spiritul actelor normative în vigoare, incidente în cauză.
Prin Dispoziţia nr. 8425 emisă de Primarul Municipiului Craiova la data 26 aprilie 2006 a fost respinsă cererea de restituire în natură sau acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. A. I. Cuza (imobil solicitat de mai multe persoane) cu menţiunea că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3, alin. (2), art. 4, alin. (2) coroborate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit art. 3 alin. (2) din lege, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
În dovedirea dreptului de proprietate solicitantul se prevalează de extrasul după „Lista de prezenţă a acţionarilor B.C. SA Craiova” din 24 martie 1948 şi de lista anexă a Decretului nr. 92/1950.
De notorietate este faptul că pe lista decretului menţionat mai sus apar atât proprietarii imobilelor naţionalizate, cât şi detentorii ce ocupau efectiv imobilele la data preluării şi, mai mult, în lista anexă figurează la poziţia nr. 1 „fosta B.C.”, iar acţiunile invocate de solicitant sunt emise de către B.C. – S.A. Craiova, conform certificatelor de acţionari depuse în dosarele de notificare.
Faptul că acesta era acţionar al B.C., nu îl îndreptăţeşte la restituirea în natură sau prin echivalent, având în vedere faptul că nu face dovada dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra imobilului revendicat.
Notificarea a fost soluţionată pe excepţie, atât în faza procedurii administrative, cât şi în prima fază judiciară la instanţa de fond, considerându-se că solicitantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, iar instanţa nu avea de ce să cerceteze fondul cauzei, respectiv să afle valoarea acţiunilor al căror proprietar ar fi contestatorul. Pentru a se trece la evaluarea măsurilor reparatorii ce se impun, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, contestatorul trebuia să fi dovedit îndreptăţirea.
P. Craiova şi-a motivat dispoziţia în sensul că solicitantul nu a făcut dovada că a fost proprietarul unui imobil preluat în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de către stat prin Legea nr. 139/1948 privind rechiziţiile şi nerestituite. P etenţii nu au făcut dovada că B.C. – S.A. - Craiova este una şi aceeaşi persoană juridică cu B.C., care figurează la poziţia nr. 1 din lista anexă a Decretului de naţionalizare nr. 92/1950.
Prin Decretul de naţionalizare nr. 92/1950 au fost naţionalizate imobile aparţinând unei categorii de persoane considerate exploatatori de locuinţe, mari comercianţi, industriaşi, moşieri, bancheri, etc.
Solicitantul nu dovedeşte nici calitatea de proprietar şi nici pe cea de asociat al persoanei juridice emitente a acţiunilor, având în vedere faptul că în Buletinul Clădirii întocmit la recensământul realizat în anul 1948, figurează ca proprietar Banca Naţională Dolj, iar imobilul avea regimul juridic de instituţie publică (art. 19 din Legea nr. 139/1940 privind rechiziţiile)
Tot în Buletinul Clădirii se precizează că B.C. se afla în „lichidare”, iar construcţia nu avea destinaţie de bancă, ci era ocupată de D.R. C.F.R. şi S.R. C.F.R., care aveau calitatea de chiriaşi din data de 15 noiembrie 1945 şi achitau chiria B.N.R., inclusiv la nivelul anului 1948.
Din întregul material probatoriu administrat în cauză, precum şi din actele depuse la dosarul de notificare de către solicitant rezultă faptul că acesta era acţionar al băncii, dar nu există acte de proprietate asupra imobilului revendicat.
Calitatea de acţionar al B.C. – S.A. - Craiova, nu îl îndreptăţeşte pe solicitant la „reconstituirea dreptului de proprietate”, aşa cum a solicitat prin notificare, respectiv la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, având în vedere faptul că nu face dovada dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra imobilului revendicat, nedepunând la dosarul de notificare acte translative sau constitutive de drepturi care să confere B.C. calitatea de proprietar al imobilului situat în Craiova, str. A.I. Cuza, în termenul prevăzut de lege pentru depunerea acestora.
Fată de cele menţionate mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi, pe cale de consecinţă, respingerea în totalitate a contestaţiei formulate de către B.A. şi menţinerea Dispoziţiei P. Craiova, ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legale.
Analizând recursul, în raport de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Având în vedere dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dezlegare numai problemei de drept privind netemeinicia analizării solicitării de restituire în natură a imobilului în care şi-a avut sediul fosta B.C. SA Craiova, având în vedere că se invocă de către contestator doar un drept de proprietate propriu asupra unui număr limitat de acţiuni, 58, la fosta B.C. SA Craiova. Instanţa de control judiciar a dispus verificări sub aspectul dovedirii succesiunii persoanei juridice la care contestatorul era acţionar.
În fond după casare au fost administrate probe cu privire la existenţa fostei B.C. SA Craiova, emitentă a acţiunilor nominative, dovedindu-se prin decizia nr. 1834 din 25 august 1950 a Autorităţii Superioare Bancare faptul că B.C. SA Craiova a fost lichidată, iar imobilele din patrimoniul acesteia au fost naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
S-a făcut astfel dovada existenţei persoanei juridice care a emis certificatele de acţionar invocate de contestator în susţinerea pretenţiilor sale, motiv pentru care apare ca nefondată apărarea recurenţilor potrivit cu care solicitantul nu dovedeşte calitatea de asociat al persoanei juridice emitente a acţiunilor, fiind nerelevante aprecierile cu privire la destinaţia pe care au avut-o ulterior naţionalizării imobilele care au format activul băncii emitente.
Prin urmare, sunt incidente în cauză şi au fost corect aplicate prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 10/2001 potrivit cu care sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
În consecinţă, calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. b) o are acea persoană care dovedeşte doar calitatea sa de asociat al persoanei juridice proprietară a imobilelor şi altor active momentul preluării acestora în mod abuziv, astfel cum s-a dovedit în cauză.
Cu privire la îndeplinirea condiţiei ca persoana juridică să deţină în proprietate imobile şi alte active la data naţionalizării, Înalta Curte constată că şi această condiţie este îndeplinită, astfel cum rezultă din adresa nr. 76512/4 06 2008 a Primărie Municipiului Craiova, potrivit cu care imobilul din str. Alexandru Ioan Cuza a purtat şi numărul 15, cât şi din decizia nr. 1834 din 25 august 1950 a Autorităţii Superioare Bancare în care se menţionează că banca lichidată este B.C. SA Craiova, iar printre imobilele aflate în patrimoniul acesteia, naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, se află imobilele din Craiova, str. Alexandru Ioan Cuza nr. x şi x1, imobile menţionate şi la poziţia nr. 1 a Decretului nr. 92/1950. Prin coroborarea acestor două înscrisuri care se referă la acelaşi imobil, s-a făcut dovada identităţii dintre B.C. SA Craiova, emitentă a acţiunilor, şi B.C., menţionată în Decretul nr. 92/1950, astfel încât nu este fondată susţinerea recurenţilor că B.C. – S.A. - Craiova nu este una şi aceeaşi persoană juridică cu B.C., care figurează la poziţia nr. 1 din lista anexă a Decretului de naţionalizare nr. 92/1950, unde este menţionat imobilul din Craiova, str. Alexandru Ioan Cuza .
Constatând că este dovedit, prin acţiunile deţinute în original de către contestator, dreptul acestuia de proprietate asupra a 58 de acţiuni la fosta B.C. SA Craiova, astfel cum este menţionat pe verso-ul acţiunilor depuse în copie la dosar, cât şi în raport de prevederile art. 1909 alin. (1) C. civ., potrivit căruia posesia bunurilor mobile valorează proprietate, Înalta Curte consideră că, prin soluţia pronunţată de ambele instanţe de fond, care au acordat contestatorului despăgubiri, s-a făcut o corectă aplicare în cauză a art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 31 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 republicată, în vigoare la data pronunţării deciziei din apel.
Potrivit art. 31 al Legii nr. 10/2001 persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor.
Recurenţii susţin că, deşi reclamantul era acţionar al B.C., acest fapt nu îl îndreptăţeşte la restituirea în natură sau prin echivalent, având în vedere faptul că nu face dovada dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra imobilului revendicat.
O astfel de critică nu poate fi primită deoarece prin decizia instanţei de recurs din primul ciclu procesual s-a dezlegat problema de drept referitoare la obiectul prezentei contestaţii, respectiv împrejurarea că se invocă de către contestator doar un drept de proprietate propriu asupra unui număr de 58 de acţiuni la fosta B.C. SA Craiova, iar nu un drept de proprietate asupra imobilelor aflate în patrimoniul băncii. Prin urmare, nu pot fi analizate criticile care vizează dreptul de proprietate al contestatorului asupra imobilului situat în str. A.I. Cuza Craiova, deoarece asupra acestui drept nu sunt formulate pretenţii în prezenta cauză.
Deoarece contestatorul şi-a dovedit îndreptăţirea la acordare de despăgubiri, sunt nefondate criticile recurenţilor în sensul că instanţa nu avea de ce să cerceteze fondul cauzei, respectiv să afle valoarea acţiunilor al căror proprietar ar fi contestatorul, cât timp decizia dată în procedura administrativă a fost soluţionată pe cale de excepţie. Aceasta deoarece, odată dovedită calitatea de persoană îndreptăţită de către contestator, excepţia avută în vedere de entitatea investită este înlăturată, iar instanţa se poate pronunţa pe fondul pretenţiilor, în temeiul plenitudinii sale de competenţă, cât şi dezlegării date acestui aspect prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cu care, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Astfel fiind, instanţa are posibilitatea să verifice atât calitatea de persoană îndreptăţită, cât şi să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de contestator, atât în situaţia în care unitatea deţinătoare refuză să dea un răspuns notificării, cât şi atunci când aceasta se pronunţă numai asupra excepţiei lipsei calităţii de persoană îndreptăţită.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat nu este incident în cauză şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanţii-pârâţi P.M. Craiova şi P. Craiova împotriva deciziei civile nr. 148 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1792/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 1790/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
